Prin crearea unui spațiu pentru reflecție, acești indivizi pot menține o cale clară și înțelepciune interioară care vine din logică și intuiție. Aceasta este cheia recunoașterii realității din spatele fațadei așteptărilor societății.
1. Dispreț față de autoritate
Chiar de la începutul vieții noastre, ni se spune să respectăm autoritatea. Ni se spune să ascultăm fără să punem la îndoială. A pune la îndoială ordinele părinților, profesorilor sau bătrânilor era echivalent cu o lipsă totală de admire – și o pedeapsă, în consecință.
Acest lucru are sens într-un context evolutiv. Dacă un copil nu ascultă de bătrâni, supraviețuirea sa este în pericol. Însă acest sistem ar trebui să fie doar un substitut. Nu ar trebui să fie eternal. Dar majoritatea oamenilor se blochează.
Chiar și pe măsură ce cresc, nu reușesc să pună la îndoială autoritatea. Încă pun autoritatea pe un piedestal și o ascultă mai mult decât ar trebui. Acest lucru – prin definiție – îi împiedică să gândească singuri.
Soluția este să dezvolți un scepticism față de autoritate. Sau chiar dispreț față de ea. Pentru că, dacă nu o faci – autoritățile; politicienii, profesorii și, mai necessary, părinții tăi – îți vor spune în continuare cum să gândești și ce să faci. Îți vor spune că ai nevoie de această mașină și de acea carieră pentru a fi fericit.
Dar problema este că îți pot oferi doar sfaturi generice. Din moment ce nu te pot cunoaște niciodată la fel de bine ca tine, sfaturile lor vor fi lipsite de individualitate. Numai tu poți ști care este lucrul corect de făcut cu viața ta.
Nu înseamnă că sfaturile lor sunt complet lipsite de sens. Doar că una e să iei în considerare opiniile lor – alta e să acționezi orbește în funcție de ele. Pentru a începe să gândești singur, trebuie să încetezi să supraevaluezi gândurile altora – în special ale autorității.
2. Evită mentalitatea de turmă
Un alt ingredient pentru a începe să gândești singur este să urăști mentalitatea de turmă. Oamenii se tem să aibă propriile opinii.
Chiar dacă la, se tem să le exprime. Și acest lucru este, de asemenea, înrădăcinat în evoluție. Cu toții avem dorința de a ne integra – și pentru a ne integra, trebuie să gândim ca ceilalți.
Dar dacă continui să gândești ca turma, cum poți gândi singur? Un exemplu simplu în acest sens ar fi să te atașezi excesiv de etichete.
Este în regulă să faci parte dintr-o comunitate. Comunitățile ne ajută să trăim vieți frumoase. Cu toate acestea, dacă te atașezi excesiv de comunitate, vei adopta toate credințele lor fără a le testa de fapt. Și asta, prin definiție, înseamnă că nu gândești pentru tine însuți.
Einstein ura mentalitatea de turmă – la fel cum ura autoritatea. Adora individualitatea, atât de mult încât, la un moment dat, a renunțat chiar și la cetățenia germană pentru că nu voia să gândească ca alți germani. Voia doar să gândească ca Einstein. Se considera un cetățean al lumii.
Când dezvolți o aversiune față de mentalitatea de turmă, este mai puțin probabil să fii influențat de procesele de gândire ale altor oameni. Asta te obligă să gândești pentru tine însuți. Și e dificil. Dar e frumos.
3. Profund conștienți de sine
Mentalitatea de turmă și respectul orb pentru autoritate sunt două lucruri care te împiedică să gândești pentru tine. Când le elimini pe amândouă, va exista un vid în mintea ta conștientă.
Acest vid trebuie umplut simultan având gânduri pentru tine. Și acest lucru se poate face doar dezvoltând o conștiință de sine extrem de ridicată.
Dacă nu îl umpli simultan, minții memoir nu îi va plăcea vidul și va aluneca în vechile metode de gândire, care vor fi obținute bazându-se pe autoritate și mentalitatea de turmă. Nu asta îți dorești. Și conștiința de sine nu este deloc ușor de dezvoltat.
Trebuie să explorezi lumea – nu doar fizic – ci și intelectual. Trebuie să încerci lucruri diferite – și apoi să-ți diseci emoțiile. Trebuie să-ți spui că emoțiile memoir – opiniile memoir – contează. Pentru că până acum ți s-a spus că nu contează.
Lumea spune că ar trebui să-ți placă asta sau aia. Dar trebuie să ignori totul – și să asculți vocea din mintea ta. La urma urmei, aceasta este singura voce care contează.
Nu trebuie să-ți pese ce le station altor oameni și ce cred ei despre ceea ce îți station ție. Trebuie să-ți explorezi emoțiile ca și cum ai fi singura persoană care există pe acest pământ. Așa dezvolți o conștientizare de sine ridicată. Și asta îți va permite să gândești singur.
4. Simț radical al responsabilității
Cele trei puncte de mai sus sunt esențiale dar nu suficiente. Curajul este cel care îți va aduce asta în minte.
Atunci când asculți de autoritate și de turmă, ești liber de a fi responsabil pentru gândurile memoir. Dacă lucrurile nu merg bine, o parte din mintea ta va simți mereu că nu a fost vina ta. La urma urmei, ai făcut tot ce trebuia să faci.
Dar când începi să te asculți doar pe tine însuți ești complet responsabil pentru propria ta viață. Și asta e înfricoșător. Pentru că, dacă dai greș, te vei simți prost că ți-ai ascultat gândurile.
Dacă te asculți și acționezi pentru tine însuți, și te confrunți cu un eșec, o figură autoritară sau altcineva din turmă îți va spune: „Ți-am spus eu”.
De aceea este nevoie de o cantitate extraordinară de curaj pentru ambele:
-Tranziția la gândirea pentru tine însuți.
-Menținerea procesului în pofida eșecurilor.
Și curajul vine din iubirea de sine și din respectul de sine. Trebuie să realizezi, la un nivel non secular foarte profund, că este viața ta. Dacă dai greș, dai greș. Și ce dacă? Cel puțin va fi haosul tău. Vei învăța din el și vei merge mai departe.
Indiferent de situație, a gândi pentru tine este de o mie de ori mai bine decât a nu gândi pentru tine. Pentru că aceasta este singura modalitate de a-ți controla propria viață, potrivit yourtango.com.
