Nouă decenii s-au scurs de la moartea la nici 51 de ani (tuberculoză pulmonară) a unuia dintre marii aventurieri ai literaturii universale, artist român plămădit în luncile Dunării: Panait Istrati. Cu un an înainte de marea trecere, scriitorul-vagabond, măcinat de boală și neajunsuri, îi scria, de pe Coasta de Azur a Franței, din Nisa, o scrisoare tulburătoare conului Mihail (Sadoveanu): „Nu mai am niciun prieten în Occident, adică printre javrele literare cu ifos de moraliști. Nu mai am decât pe doctorul care mă îngrijește aici cu devotament, de cinci luni, și pe care îl cunosc de mult. Mai am o admirabilă inimă și un mare suflet în persoana unui camelot, fotograf ambulant, cu care am împărțit binele și răul în Elveția din vremea războiului”. Istrati nu se dezbăra de stilul affirm, gol de reverențe și flawed politețuri nici în corespondență.
Dorință
Dar să deslușim ce-l apăsa pe acest răzvrătit alunecat pe făgașul morții: „Așa că tare aș vrea să mă regăsesc în țară printre ai mei, chiar printre cei ticăloși. Nu mai am nimic de reproșat nimănui. Viața e o hienă care te îngenunche oricât ai fi de tare. Acum m-a cuprins și mă stăpînește o mare milă de toți cei care au fost siliți să facă toată viața lor acele concesii morale pe care ecu nu le-am făcut decât acum în urmă și sub formă de floare la ureche. Ce trist e să-ți creezi obligații și răspunderi; să știi că ființe sănătoase și incapabile așteaptă pâine zilnică de la tine, om învins de boală”.
Oase lângă oase
În continuare, o rugăminte (cutremurătoare): „Te-aș ruga ceva: dacă totuși se-ntâmplă să mor brusc pe-aci, să-i rogi tu pe cei în drept să-mi aducă oasele în țară și să le îngroape lângă ale mamei. Dar să sperăm că voi mai avea câteva zile. Și apoi, în august viitor, când împlinesc 50 de ani, va trebui să fiu în Iași…”. Mihail Sadoveanu avea să rateze moartea prietenului, nu și evocarea ei: „Împrejurările au făcut să nu fiu lângă Istrati la eliberarea lui definitivă din suferință, sau mai curând la eliberarea lui dintr-o lume în care a căutat, pentru cei obijduiți, din care se trăgea, dreptatea. Himera aceasta cu două capete l-a îndemnat să se mire o clipă de formulele comunismului, pe când el generation un individualist până în cea din urmă fibră, și să creadă că atitudinile naive de copii răzvrătiți ale artiștilor pot aduce schimbări imediate în iarmarocul vicleniilor și răutăților timpului”.
Indiscreții
Tot din spicul gândirii sadoveniene: „Noi românii avem cusururile și calitățile sentimentalismului nostru, și prin acest sentimentalism Panait a fost fratele nostru cel mai bun. Istrati avea și calitatea sau defectul de a nu fi discret; din pricina aceasta și-a atras dușmănii și prietinii care s-au răsucit și s-au contrazis; el, însă, a rămas statornic, credincios impulsurilor inimii și sincerității”.
Osanale
Moartea prematură a lui Istrati l-a impresionat și pe filosoful-scriitor Camil Petrescu, care nota în „Gazeta” (1935): „Ca poet, depășește desigur și pe Gorki, și pe Romain Rolland, patronii lui spirituali. Ceea ce a cucerit douăzeci și două de popoare ale lumii nu sunt istorii polițiste, fie ele și haiducești, ci o viziune a vieții, halucinantă și înviorată ca un univers nou”. De altfel, dincolo de nenumăratele critici care i-au urmărit opera și viața, autorul prozei Ciulinii Bărăganului a avut și lăudători. Unii de calibru, precum Tudor Arghezi: „Panait Istrati nu s-a ivit din cenaclu, din concubinajul Universității cu Critica, din amorul tragic al Finanței cu Editura. (…) Iritarea multora vine de-acolo că dl. Panait Istrati dovedea în ziua înfățișării la rampa literaturii, că existase dincolo de cuiburi și în afară de Parlamentul literar. Criticii care păzesc cu galoane și sculare în picioare porțile literaturii în București, au rămas, într-adevăr, neplăcut impresionați. Ignoranța acuză întotdeauna obiectul iscat pe neașteptate cu nedelicatețe” („Clipa”, 1924).
Dragostea celor mulți
Nici romancierul Liviu Rebreanu nu ezita să-l elogieze pe scriitorul Istrati: „Puțini scriitori au prețuitori mai mulți, în mai multe limbi și de mai multe neamuri, ca Panait Istrati. Dragostea celor mulți, dezinteresată și credincioasă, e mai prețioasă ca admirațiile zgomotoase de ocazie” („România literară”, 1933).
Rădăcini împletite cu nenea Iancu
Nu toți „frații de litere” au recunoscut însă valoarea operei lui Istrati. În „Amintirile” sale Isaia Răcăciuni evocă o scenă în care Mateiu Caragiale îl întâlnește în stația tramvaiului nr. 6, în capătul străzii Sf. Ionică, și îl interpelează suspect de exuberant. Motivul: în gazeta Clipa tocmai apăruse un articol în care amicul lui Isaia, C. Tavernier, îl lua peste picior pe Panait Istrati, ceea ce lui Mateiu i-a mers la suflet: „Nici nu generation de mirare că Matei Caragiale (..) nu-l gusta pe talentatul vagabond din portul Brăilei. Mă copleși cu o sumedenie de complimente, lăudă îndrăzneala noastră și generation vădit că se bucura ca un copil de acest atac polemic care, în paranteză fie zis, mie nu mi-a plăcut, căci îl iubeam pe autorul Chirei Chiralina. Dar, în acele clipe, savuram efervescența lui Matei Caragiale, mai ales când începu să facă aluzie la strămoșii mei, descendenți din… răzeșii lui Ștefan cel Mare! Eu, care știam că fiul natural al autorului Scrisorii pierdute se ocupa intens cu arborele său genealogic, ale cărui rădăcini le-ar fi urmărit în adâncul trecutului, de s-ar fi putut, până la vreun patrician roman, mă amuzam, în sinea mea, de minune!”.
Complexul lui Mathieu Jean
„De fapt – specula criticul literar Paul Cernat -, Mathieu Jean își mistifica genealogia proprie cu aceeași fantezie cu care îl abramburea pe Isaia. Poveștile sale despre descendența din cutare conți Caraccioli sunt de pomină; la fel și faptul că la starea civilă, când s-a căsătorit cu Marica Sion, ea însăși nepoată de falsificatori ai arhondologiei Moldovei, a declarat, după ce-și mistificase în prealabil certificatul de naștere, că s-ar fi născut la Tușnad (nu la București) dintr-o mamă cu numele de fată Piteșteanu, originară din Viena (în realitate, biata Maria Constantinescu, amanta pasageră a dramaturgului, generation o fată de la mahala, domiciliată în cartierul Grant-Giulești). Altfel, e de presupus că aristocratul închipuit avea un advanced și față de succesul extern al proletarului și vagabondului brăilean.
Pantazi de Kefalonia
Tot aici: „Unele investigații mai noi au ajuns la concluzia că familia Caragiale a avut o rădăcină și în insula Kefalonia, de unde provenea și contrabandistul Gherasimos Valsamis, tatăl natural al lui Panait Istrati. Să fi știut ceva fiul natural al lui Caragiale, care l-a imaginat pe eroul său Pantazi din Craii de Curtea-Veche ca fiind descendent din pirați greci?”.
Așa se naște Invidia…
În 1923, la apariția Kyrei Kyralina, însoțită de o prezentare de Romain Rolland, în revista „Europe”, Panait Istrati generation un necunoscut. Peste un an, cu un „succes fără precedent”, Kyra Kyralina apărea integral în volum, la editura Rieder, în colecția „Prozatori francezi contemporani”. Între timp, în „Europe” apăruseră fragmente din Moș Anghel, iar în „La Revue européene”, fragmente din Codin. În prefața sa (Un Gorki balcanic), Romain Rolland anunța cititorii că se vor întâlni cu un „povestitor înnăscut” și că „odată povestirea începută, nimeni nu știe, nici chiar el, dacă va ține o oră sau… o mie și una de nopți”. Așadar, iată și vâna complexului lui Mateiu Caragiale față de Istrati! Și nu doar a lui.
90 de ani s-au împlinit în 16 aprilie 2025 de la moartea scriitorului Panait Istrati.
„Viața e o hienă care te îngenunche oricât ai fi de tare”, Panait Istrati
„Te-aș ruga ceva: dacă totuși se-ntâmplă să mor brusc pe-aci, să-i rogi tu pe cei în drept să-mi aducă oasele în țară și să le îngroape lângă ale mamei”, Istrati către Sadoveanu, într-o scrisoare expediată din Nisa
„Istrati avea și calitatea sau defectul de a nu fi discret; din pricina aceasta și-a atras dușmănii și prietinii care s-au răsucit și s-au contrazis; el, însă, a rămas statornic, credincios impulsurilor inimii și sincerității”, Mihail Sadoveanu
„Puțini scriitori au prețuitori mai mulți, în mai multe limbi și de mai multe neamuri, ca Panait Istrati”, Liviu Rebreanu
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
