Eficienţa energetică scăzută a clădirilor este un factor-cheie al sărăciei energetice, iar gospodăriile cele mai expuse formelor severe de sărăcie energetică trăiesc în locuinţe construite din materiale precum lemnul şi paianta, arată datele din Raportul Anual 2024 publicat vineri de Observatorul Român al Sărăciei Energetice (ORSE).
În mediul rural sunt foarte multe case din paiantă. Foto arhivă
Analiza subliniază legătura directă dintre tipul de construcție și diversele manifestări ale sărăciei energetice. Potrivit datelor, aproape 40% dintre gospodăriile care sunt în sărăcie energetică extremă locuiesc în case din lemn și peste o treime dintre cele care se încadrează sub pragul critic al sărăciei energetice locuiesc în case din paiantă.
Peste 85% dintre aceste locuințe sunt amplasate în mediul rural, acolo unde practicile de construcție și lipsa reglementărilor contribuie la perpetuarea vulnerabilității energetice.
Pentru măsurarea sărăciei energetice sunt utilizați patru indicatori convenționali principali, iar analiza ORSE se bazează pe datele din Ancheta Bugetelor de Familie (ABF 2023) realizată de Institutul Național de Statistică:
• indicatorul „10%” (gospodăriile care alocă peste 10% din venit pentru energie);
• indicatorul M/2 (cel mai sever indicator – consum sub mediana națională, din lipsă de resurse);
• LIHC (căderea sub pragul de sărăcie după plata energiei);
• 2M (supraconsum din ineficiență energetică).
Un consum ineficient, determinat de izolația termică precară, sisteme de încălzire vechi sau echipamente inadecvate, duce la facturi mari și la imposibilitatea asigurării unui confort minim. În plus, lipsa accesului la surse de energie sigure și accesibile — din motive geografice sau financiare — accentuează vulnerabilitatea. De cele mai multe ori, gospodăriile afectate se confruntă simultan cu mai mulți factori de risc, ceea ce impune intervenții complexe, adaptate fiecărui caz în parte.
„Calitatea locuirii și materialele din care sunt construite casele joacă un rol esențial în riscul de sărăcie energetică. Politicile publice trebuie să vizeze în mod direct reabilitarea acestor locuințe, prin fonduri dedicate și programe de eficientizare adaptate mediului rural. Este, desigur, necesară o abordare țintită pentru a înțelege nevoile fiecărui caz în parte. Rolul administrațiilor publice locale sub coordonarea ghișeelor unice este fundamental”, subliniază Anca Sinea, coordonator ORSE.
Ineficiența energetică nu e doar rurală
Deși formele extreme de sărăcie energetică predomină în zonele rurale, nici mediul urban nu este scutit de riscuri. Dintre gospodăriile care se confruntă cu un consum ridicat de energie și un efort financiar crescut pentru acoperirea facturilor, multe trăiesc în locuințe construite din plăci de beton, cărămidă sau BCA, prezente mai ales în orașe.
Astfel, mai mult de o treime dintre gospodăriile care alocă peste 10% din venit pentru costurile cu energia locuiesc în clădiri construite din piatră, cărămidă, BCA. În același tip de clădiri se află aproape un sfert dintre gospodăriile care înregistrează un consum ridicat de energie, peste dublul medianei naționale (indicator 2M). În același timp, aproape două din zece (19,3%) gospodării care înregistrează supraconsum trăiesc în locuințe construite din beton prefabricat.
În ceea ce privește gospodăriile care cad sub pragul de sărăcie după plata energiei (indicator LIHC), cele mai expuse sunt cele care locuiesc în case din paiantă sau materiale similare (18,7%).
Aceste date reflectă faptul că sărăcia energetică este strâns legată de starea locuințelor, de eficiența energetică a acestora, de veniturile gospodăriilor, mediul de rezidență și alți factori individuali, pentru care este nevoie de date granulare și complexe. Este nevoie de măsuri integrate care să vizeze nu doar ajutoare financiare, ci și modernizarea fondului locativ, în special în zonele vulnerabile.
„Calitatea locuinței este, așa cum ne indică datele, o cauză importantă a sărăciei energetice. O proiectare a politicilor publice doar pe criterii sociale este nu doar insuficientă, ci și incorectă. O abordare eficientă înseamnă intervenții acolo unde riscurile sunt cele mai ridicate. Recomandarea noastră este ca măsurile de remediere (eficiență energetică, energie sustenabilă) să pună accentul pe accesul la resurse în comunități – în mediul rural și în zonele urbane mici, unde aceste probleme sunt cele mai vizibile, dar unde, până acum, măsurile au fost cele mai puține”, a adăugat Anca Sinea, coordonator ORSE.