De ce e atâta răutate în spațiul online românesc? Un psiholog explică cum anonimatul, lipsa consecințelor și validarea rapidă transformă răutatea și agresivitatea într-un comportament obișnuit pe internet.
Sursă foto: Shutterstock
„Din spatele tastaturii e mai ușor să fii inuman decât uman.” „Anonimatul e oglinda nefiltrată a societății.” „Agresivitatea și răutatea în spațiul online în România are cote alarmante. N-am văzut nici un alt social media, nici măcar american, cu nivelul ăsta.” Aceste fraze, extrase dintr-o discuție pe Reddit, descriu un fenomen care nu mai poate fi trecut cu vederea: agresivitatea și răutatea pe internet atrag mai mult atenția decât un argument bine construit.
Sarcasmul, validarea rapidă și capitalul social al răutății
„Dacă zici că e rău cancerul, o să vină cineva să-ți explice de ce e bine pentru planetă că bolnavii mor, că poluează mai puțin”, notează un utilizator. Altul consideră că „românii sunt deja răi și ultra polarizați de propagandă. Jumătate sunt suveraniști spălați pe creier, restul sunt frustrați și nu există dialog.” Cineva rezumă: „Din frustrare și limitare.”
Un alt participant la discuție scrie că „în online ai impresia că nimeni nu are cum să știe cine ești în realitate și poți să îți spui părerea adevărată, fără să îți fie frică de consecințe. Aici e oglinda nefiltrată a societății.”
Un utilizator atrage atenția asupra efectului de bulă: „Lumea a început să devină prea dependentă de ceea ce crede, în sensul că ceea ce știe este sigur corect. Dreptatea lor este cea adevărată, iar atunci când vii cu o sugestie, automat ești împotriva lor și apare hate-ul.”
Pe scurt, sarcasmul și ironia aduc mai multă validare decât un argument bine construit. Un comentator rezumă: „Dacă zici ceva nesurprinzător, mai bine taci, că ești ignorat. Ca să contezi, trebuie să mergi la extreme, iar extrema sigură este extrema negativă. Dacă îți place ceva enorm (sau pretinzi că îți place) ești vulnerabil, când găsește cineva o hibă dă cu tine de pământ.”
Dezindividualizarea și pierderea responsabilității personale
Psihologul clinician Gabriela Răileanu explică pentru Adevărul faptul că această cultură a agresivității digitale are cauze precise: „Una dintre cele mai importante explicații pentru răspândirea răutății în spațiul online este legată de specificul acestui mediu: el suspendă temporar, sau chiar elimină complet, o serie de factori care, în viața reală, limitează comportamentele agresive. În interacțiunile față în față, comunicarea umană este autoreglată de feedbackul emoțional imediat: vedem expresiile celuilalt, simțim tonul vocii, observăm reacțiile nonverbale”.
Conform spuselor sale, aceste semnale sociale activează mecanisme empatice care ne ajută să ajustăm discursul și să ne controlăm impulsurile. În spațiul digital, însă, toate aceste elemente dispar sau sunt atenuate. „Nu mai există contact vizual, nu mai simțim tăcerea sau disconfortul celuilalt, nu ne mai confruntăm cu reacții emoționale directe. Iar în absența acestui feedback, barierele morale se reduc, iar reacțiile agresive se exprimă mai ușor”, susține ea.
Specialista vorbește și despre fenomenul de dezindividualizare: „Un rol esențial îl joacă și fenomenul de dezindividualizare, un concept bine documentat în psihologie. Acesta descrie o stare în care individul își pierde sentimentul de identitate personală și responsabilitate în cadrul unui grup mare sau într-un mediu în care anonimatul este prezent. Rezultatul? Comportamente care în viața offline ar fi considerate inacceptabile, precum insulta, ridiculizarea sau agresiunea verbală, devin nu doar tolerate, ci uneori chiar încurajate sau aplaudate.”
Pe scurt, în online, atacul nu doar că este permis, ci adesea încurajat prin reacții și validare publică. „Unul dintre motivele pentru care comportamentele agresive sunt atât de frecvente în mediul online este absența consecințelor reale și imediate. Rareori există sancțiuni clare sau eficiente pentru limbajul ofensator, iar mulți utilizatori simt că pot spune orice fără a suporta urmările. Această lipsă de responsabilizare încurajează impulsivitatea”, subliniază Gabriela Răileanu.
Mai mult, platformele sociale transformă ironia într-un instrument de vizibilitate. „Spațiul online devine o oportunitate facilă de a câștiga rapid vizibilitate, influență sau validare. Poți construi cu ușurință o voce, o imagine, o identitate care să-ți ofere un sentiment de putere și control. Sub forma sarcasmului, ironiei sau atacurilor directe se ascunde un mecanism de apărare împotriva propriei nesiguranțe, o compensare rapidă și superficială a inferiorității resimțite, o recâștigare a controlului într-o lume care altfel te face să te simți mic, neimportant sau invizibil”, crede ea.
Impactul real: anxietate, depresie și izolare
Un alt aspect semnalat de psiholog este influența modelelor de comunicare promovate online. „Un alt aspect esențial este influența modelelor de comunicare promovate online. Unii influenceri, formatori de opinie sau creatori de conținut folosesc sarcasmul și umorul acid ca stil principal de exprimare. Iar pentru tineri, care sunt în plin proces de formare identitară și caută validare, acest tip de discurs devine normativ: este cool, e viral, aduce like-uri și atenție. Problema apare când se pierde nuanța: ironia inteligentă și agresivitatea mascată nu mai sunt diferențiate, iar limbajul dur devine standardul de comunicare.”
Conform spuselor sale este necesar să conștientizăm impactul real al agresivității digitale, pentru că efectele nu sunt doar virtuale. Tinerii care devin constant ținta sarcasmului, trolling-ului sau ridiculizării online pot dezvolta anxietate, depresie, izolare socială și o stimă de sine extrem de fragilă. „Este nevoie de educație emoțională timpurie, de promovarea comunicării asertive și de crearea unor spații sigure în care tinerii să poată vorbi despre ce simt”, conchide psihologul clinician.