O școală primară din Olt s-a desființat pe final de vacanță. 11 copii, trei dintre ei cu vârsta sub 7 ani, sunt transportați zilnic către școala din centru, parcurgând 20 km dus-întors. Nici așa nu au scăpat de învățământul simultan, dar în loc de patru ore acum vor sta la școală peste 6.
Numărul din ce în ce mai mic de elevi, în special în mediul rural, coroborat cu creșterea, chiar în această vară, a numărului de copii în formațiunile de studiu, a făcut ca într-o școală din Olt să se renunțe, pe final de vacanță, la școala primară din satul Seaca. Astfel, 11 copii, de la clasa I și până la clasa a IV-a, sunt transportați zilnic 10 km dus și alți 10 km întors, pe un drum care traversează și o pădure seculară, pe drum forestier.
Școala la care trebuie să ajungă, Școala Gimnazială Poboru, are un singur microbuz, care parcurge zilnic aproximativ 200 km pentru a duce și a aduce elevii din satele componente ale comunei Poboru. Părinții copiilor din Seaca sunt nemulțumiți de măsura care le-ar fi fost adusă la cunoștință în urmă cu destul de puțin timp, cu atât mai mult cu cât nici la Școala Poboru nu învață în clase de sine stătătoare.
„Dumnealor au încercat toate variantele posibile, dar legea este lege”
Situația de la Poboru pare una imposibil de rezolvat, singura soluție necesitând fonduri pe care primăria nu le are. La școala din Seaca, elevii învățau într-o singură clasă, dar și așa acum sunt sub efectiv. Pe de altă parte, nici la școala de centru efectivele nu sunt foarte mari, astfel că și aici, fără elevii de la Seaca, s-ar fi pus problema de a se comasa și mai multe clase. Așa că s-a decis ca elevii din clasele I-IV să fie transportați din Seaca la Poboru. Pentru a ajunge la școală, se trezesc însă foarte devreme și ajung acasă aproape la ora 14.00, ceea ce pentru un copil atât de mic este prea mult, susțin părinții.
„Este foarte greu și pentru noi și pentru elevi, în special pentru copiii de la Seca. Am comasat școala primară de la Seaca, a trebuit să-i aducem aici cu microbuzul, se vor trezi cred că în jur de 6.00 și un pic, pentru că la 7.00 vor fi în stație. Am încercat și eu și domnul primar, în nenumărate rânduri, am mers la Inspectoratul Școlar Județean, pentru a discuta și a expune problema transportului școlar și cum este drumul către Seaca. Dumnealor au încercat toate variantele posibile, dar legea este lege: 12 pe clasă. Nu am avut nici de la această structură, de la Școala gimnazială Poboru, nu am avut 12 elevi pe fiecare clasă, de aceea a trebuit să aducem învățământul primar de la Școala Primară Seaca la Școala Gimnazială Poboru. Făcând acest lucru, și aici stăm cu efectivele tot la fel, la limită. Avem 12 elevi – simultan clasa pregătitoare cu clasa I; simultan – clasa a II-a cu clasa a IV-a, 19 elevi; și clasa a IIII-a de sine stătătoare, 11 elevi. Avem și copii cu probleme, copii cu CES, și este foarte greu ca doamnele învățătoare să lucreze cu ei diferențiat, clasa fiind la simultan. Copii cu CES avem și la învățământul preșcolar de la GPN Poboru”, a explicat directoarea școlii, Ilona Mihai.
Soluția în acest caz ar fi încă un microbuz școlar și încă un șofer, pentru că se transportă nu doar elevii din ciclul primar, ci și cei de la gimnaziu. Soluția este însă una însă pe care nici primăria și nici școala nu și-o permit, cu atât mai mult acum, când în urma măsurilor de austeritate se pune problema ca de la Primăria Poboru să fie concediate cinci persoane.
„Nu avem o soluție de avarie. Copiii vor rămâne acasă”
„Și pe noi, ca și cadre, ne afectează și comasările și mărirea normei didactice, pentru că, pentru a ne face norma didactică de 20 de ore, eu, personal, a trebuit să merg în altă unitate școlară. Ca și director trebuie să îmi efectuez norma de predare de 14 ore, acest lucru nu îl pot face în școala Poboru, fiind nevoită să merg la o altă structură pentru două ore. Norocul, ca și director, a fost că aici avem nouă formațiuni de studiu, cei care nu au peste cinci formațiuni de studiu vor face norma de predare de 20 de ore ca director. Vă spun sincer că este foarte greu să-ți desfășori și activitatea la clasă și să rămâi director, să-ți faci munca de directorat, de secretariat. Noi avem o școală mică, dar sunt unități școlare unde nu sunt secretari și directorul trebuie să facă toată munca. Este foarte greu”, mai spune Ilona Mihai.
Cât despre problema transportului, va fi cu adevărat grav dacă se întâmplă ceva cu microbuzul sau dacă șoferul renunță (au fost și astfel de discuții). „Este foarte mult, îl înțeleg și pe nea Marius. Avem și copii sub 7 ani, la clasa pregătitoare, și pe lângă faptul că avem și copii de pregătitoare suntem nevoiți să luăm și grădinița, cu sau fără voia noastră. Refuzând să luăm grădinița, copiii nu vor veni, nu au cu ce să-i aducă”, a mai precizat directoarea.
Microbuzul din Poboru face 200 km zilnic pentru transportul copiilor FOTO: A.Mitran
Microbuzul ajunge în Creți, Șurpeni, Gârbaciu, Albești Deal, Albești Vale, Cornățelu, astfel că primii ajung elevii din Seaca, în jurul orei 7.20, iar ultimii o oră și mai bine mai târziu, în condițiile în care orele încep la 8.00. Să le decaleze pentru ca și ultimii aduși la școală să fie la timp la ore ar însemna ca de fapt să-i lase mult prea mult pe cei din Seaca să aștepte. Și așa ei ajung înapoi acasă în jurul orei 13.30, situație care îi nemulțumește foarte tare pe părinți.
Și cu elevii de gimnaziu este aceeași situație complicată. În școală se învață în două schimburi, iar cei mari ar trebui să înceapă orele la 13.00. Evident că nu pe toți îi poate aduce microbuzul, care îi duce pe cei mici acasă, la timp pentru a nu întârzia la prima oră.
Și la gimnaziu, unde sunt 46 de elevi, se învață tot în regim simultan. Chiar și așa, sunt copii cu mare drag de școală, care au visuri mari. Una dintre eleve, singura bursieră în clasa ei (pentru că la 15%, cum sunt cinci elevi în clasă, nu se pot da mai multe, vine rapid explicația), care are media 10, vrea să meargă la liceu și mai departe la Facultatea de Litere.
„Este destul de greu să predai la simultan, mai ales că în clasa a VII-a avem și un elev cu CES. Timpul trebuie împărțit și nu este deloc ușor, nici pentru noi și nici pentru ei. Ei au un handicap, au o jumătate de oră la dispoziție, plus că pe parcurs suntem întrerupți și de ceilalți. Chiar dacă dăm la o masă de lucru, să predăm la ceilalți, apar probleme, trebuie să ne întoarcem și tot așa. Plus elevul cu CES, căruia îi trebuie și lui atenție specială. La ei este totul diferit”, a explicat profesoara de franceză Florina Cristea-Constantin.
În prima zi de școală și elevii de gimnaziu au plecat spre casă după prânz FOTO: A.M.
Școala nu are nici profesor de sprijin, deși nevoie ar fi, și încă una mare. „N-avem nimic, ne descurcăm cum putem. Și aici este bine, mai am o școală în care avem trei clase la simultan, trei lecții într-o singură oră, că nu întotdeauna lecțiile se pliază pentru toate clasele să pleci de la simplu la complex. Sunt lecții diferite și vă dați seama ce iese. Dar trebuie să reușim, noi ne străduim, acolo unde există și un pic de interes și sprijin și din partea părinților se poate”, mai adaugă profesoara.
Cât despre schimbările care au venit tăvălug în august, „sunt negândite”, apreciază profesoara. „În mediul rural este cu totul altceva. Poate că se poate la oraș, se pot face comasări și toate cele, dar în mediul rural este cu totul altceva. Copiii sunt puțini, nu văd niciun impediment să lucrezi cu o clasă de șapte elevi. Este OK, de ce mai trebuie doi elevi în plus?”, se întreabă profesoara.
Niciun profesor nu știe, în prima zi de școală, ce va fi din 9 septembrie, dacă boicotul încetează sau dacă profesorii vor continua cu diverse măsuri de protest. Cert este că nici la Poboru nu a fost festivitatea de deschidere. Nici măcar nu le-au fost împărțite elevilor manualele, doar s-a stat de vorbă. Măsura de protest sugerată la un moment dat, anume aceea de se citi doar titlul lecției, nu i se pare profesoarei foarte inspirată, ci mai degrabă „o pierdere de vreme”. „N-ar trebui să ajungem aici, dar….”, a mai spus prof. Cristea-Constantin.
„Cine răspunde pe microbuz de ei?”
Am parcurs drumul Seaca – Poboru urmând microbuzul școlar. Este un drum în bună parte asfaltat, însă și cu o porțiune pietruită. Iarna se mai întâmplă ca șoferii să mai aibă probleme pe porțiunea de drum abrupt, dar „noroc că nu mai avem ierni grele”, după cum spune primarul Iulian Bărăscu.
După aproximativ 30-40 de minute (microbuzul pătrunde pe fiecare uliță, să lase fiecare copil cât mai aproape de casă) ajungem la Școala Seaca, în care acum au mai rămas doar copiii de la grădiniță, 19 la număr. Aici s-au strâns părinții care vor să audă de la primar dacă decizia este definitivă sau dacă nu cumva se mai poate face ceva, pentru că ei nu sunt deloc de acord cu drumul acesta lung.
„Astea sunt la momentul ăsta ordinele, sperăm din tot sufletul să nu se întâmple așa, dar până una-alta, să nu ținem copiii acasă, că începe anul școlar, facem așa. Să dea bunul Dumnezeu să se revină și să revină copiii aici”, le spune primarul.
Părinții susțin că sunt nevoiți să-i trezească dimineața la ora 6.00, iar acasă mai ajung la 13.30, or pentru un copil atât de mic e foarte mult timp. „Mai sunt copiii și cu probleme, li se face rău, cine răspunde pe microbuz de ei? Suntem părinți care n-avem mașini, suntem rupți aici, suntem legați și de mâini și picioare. Cu ce-i luăm de la școală? Măcar aici dă fuga un vecin. Nu putem sta ca să-i punem pe copii la navetă și să-i luăm de la navetă”, explică părinții în ce situație s-au văzut puși dintr-odată.
Sunt părinți tineri, care lucrează și în trei schimburi, și care nici măcar nu-i pot lua cu ei dimineața pe cei mici să-i lase la școală, pentru că ar ajunge cu ei mult prea devreme și nu are cine să-i primească în unitatea de învățământ cu noaptea-n cap. Părinții spun că nu înțeleg deloc măsura și nu văd niciun plus în faptul că nu mai este o singură învățătoare pentru patru sau chiar cinci clase, devreme ce oricum vor învăța tot în regim simultan, dar două clase.
Părinții din Seaca sunt nemulțumiți de comasare FOTO: A. Mitran
„Să știți că au plecat copii și au ajuns foarte mari de aici, cu patru clase simultan. Nu au învățat copiii care au fost la clase de sine stătătoare cum au învățat ei. Au învățat și au ieșit oameni. Mai făceam, pe vremuri, și I-a cu a II-a dimineață și a III-a cu a IV-a după amiază, dar câteodată, n-a fost permanent. Dar noi ne dorim să rămânem aici”, au cerut părinții. Problema supravegherii copiilor în microbuz este una care de asemenea îi macină tare.
Scoala din Seaca va avea de acum doar grădiniță FOTO: Alian Mitran
„Am susținut întotdeauna ca un cadru didactic, pe rând, în fiecare zi, să-i supravegheze în microbuz. Din păcate, liderul lor de sindicat, nu vreau să mă enervez, să mai zic și alte lucruri, dar îi încurajează să nu facă”, le-a mai spus primarul.
Situația de la Poboru nu este, cu siguranță, singulară. S-au făcut astfel de schimbări în toată țara, dând peste cap și liniștea familiilor elevilor, dar și încadrările în școală, și mai mulți profesori ajungând să facă naveta între școli, pe lângă cea către școală. La Școala Poboru, de exemplu, cadrele didactice vin din Scornicești, localitate situată la câțiva kilometri, dar și din Slatina – de la 40 km, sau Dobroteasa – localitate situată la 30 km.