La data de 19 septembrie 1946 a fost fondat Consiliul Europei, în urma unui discurs ținut de Winston Churchill la Universitatea din Zürich, în care marele om de stat britanic a pledat pentru „construirea unui fel de Statele Unite ale Europei” . Tot într-o zi de 19 septembrie, dar în 1961, se stingea Lucia Sturza Bulandra, iar 1996, Ştefan Mihăilescu-Brăila.
86: S-a născut împăratul roman Antoninus Pius
Titus Aurelius Fulvus Boionius Arrius Antoninus Pius a domnit în perioada 138-161, fiind considerat cel de-al patrulea din „Cei cinci împărați buni“.
A avut o politică internă caracterizată prin atenția acordată administrației provinciilor, finanțelor statului, jurisdicției imperiale. Pe plan extern a continuat activitatea de consolidare a sistemului defensiv al imperiului. Răscoalele antiromane din Bretannia, Mauretania, Egipt și Iudeea au fost reprimate de generalii săi. Într-o atmosferă de liniște pe plan intern și extern, Antoninus Pius a sărbătorit în 148 cea de-a 900-a aniversare a fondării Cetății Eterne.
Domnia lui Antonius Pius a fost identificată cu apogeul dinastiei antonine și al întregului principat.
1551: S-a născut Regele Henric al III-lea al Franței (d. 1589)
Cel de al patrulea fiu al regelui Henric al II-lea și al reginei Caterina de Medici, Henric a fost încoronat rege al Franței la 13 februarie 1575 la Catedrala Reims, potrivit Wikipedia.
Deși se aștepta să producă un moștenitor după ce s-a căsătorit cu Louise de Lorena, la 14 februarie 1575, nici un copil nu a rezultat din uniunea lor.
Henric al III-lea, portret de Francis of Alençon. FOTO National Library of France/ Wikipedia
În 1576, Henric a semnat Edictul de la Beaulieu prin care a garantat multe concesii hughenoților, autorizând cultul „în toate orașele și localitățile regatului, provincii sub dependența și ocrotirea regelui, fără restricții de timp și persoane”. În urma acțiunilor sale, activistul catolic Henric I, Duce de Guise a format Liga Catolică. După multe negocieri Henric a fost obligat să anuleze cele mai multe dintre concesiile făcute.
Guise a țintit tronul Franței, pretinzând că se trage din Carol cel Mare, iar partizanii săi au marșat pe contrastul dintre decăderea familiei capețiene și vigoarea ramurii carolingiene.
În 1584, fratele mai mic al regelui și moștenitorul prezumptiv la tron, Francisc, Duce de Anjou, a murit. Conform Legii Salice următorul moștenitor la tron era protestantul Henric de Navara, un descendent al regelui Ludovic al IX-lea cel Sfânt. La sfaturile mamei sale, Henric al III-lea s-a apropiat de Liga Catolică și a emisun edict de suprimare a protestantismului și alte concesii. La 9 septembrie, Papa Sixt al V-lea l-a privat pe Henric de Navara de toate drepturile sale la tron.
Henric de Navara a obținut la 20 octombrie 1587 o strălucită victorie asupra trupelor regale conduse de ducele de Joyeuse. Regele a înclinat către o înțelegere cu vărul său de Navara și i-a interzis ducelui de Guise să vină la Paris. În ciuda interdicției acesta și-afăcut o intrare triumfală la 9 mai 1588. A fost semnalul Zilei Baricadelor (12 mai 1588) în urma căreia lui Henric al III-lea nu i-a rămas decât fuga. Regina mamă a murit la 5 ianuarie 1589 iar regele s-a apropiat de vărul său de Navara pentru a înfrunta violențele Ligii catolice.
Cei șaisprezece reprezentanți ai cartierelor au format un guvern revoluționar sub conducerea ducelui de Mayenne, fratele ducelui de Guise.
Armata regală, unită cu armata protestantă, a venit să asedieze Parisul la sfârșitul lunii iulie. În aceste împrejurări, iacobinul Jacques Clément l-a înjunghiat la Saint-Cloude pe regele Franței în ziua de 31. Înainte să moară la 2 august Henric al III-lea l-a recunoscut pe Henric de Navara ca urmaș.
1783: A fost ridicat în aer cel de-al doilea balon cu aer cald construit de frații Montgolfier
Al doilea balon cu aer cald construit de frații Montgolfier ridicat în aer a avut la bord trei „pasageri”: o rață, un cocoș și o oaie.
Al doilea balon cu aer cald construit de frații Montgolfier. FOTO Wikipedia
Aterizarea s-a produs fără probleme, demonstrând că și alte vietăți decât păsările pot suporta înălțimile, potrivit Wikipedia.
Primul balon, fără echipaj, a fost înălțat la 5 iunie 1783.
1870: Armata prusacă începe „Asediul Parisului”. Va dura 135 de zile.
Pe 19 septembrie 1870, armata prusacă, sub conducerea lui Helmuth von Moltke, a început „Asediul Parisului”, un episod dramatic al Războiului Franco-Prusac (1870-1871).
Prusacii au înconjurat Parisul și au întrerupt complet aprovizionarea orașului cu alimente, combustibil și alte bunuri esențiale. Pe măsură ce asediul a continuat, locuitorii Parisului au fost forțați să adopte măsuri disperate pentru a supraviețui. Foamea și frigul au devenit dușmani omniprezenți, potrivit Rador.
Franța a încercat să elibereze orașul, trimițând trupe din afara capitalei, dar toate demersurile au fost respinse de prusaci. În ianuarie 1871, după luni de suferință și cu resursele epuizate, Parisul a capitulat. Tratatul preliminar de pace a fost semnat pe 28 ianuarie, iar orașul a fost forțat să accepte condiții grele, inclusiv plata unor despăgubiri mari și pierderea unor teritorii esențiale, cum ar fi Alsacia și Lorena.
Asediul a durat 135 de zile (până pe 28 ianuarie 1871), și a marcat o turnură importantă nu doar în conflictul dintre Franța și Prusia, ci și în istoria Europei, contribuind la unificarea Germaniei sub conducerea Prusiei.
1909: A murit Nicolae Hurmuzaki, om politic român, membru de onoare al Academiei Române
Baronul Nicolae de Hurmuzaki (n. 19 martie 1826, Cernăuca, Cernăuți) a fost descendentul unei vechi familii fanariote din Principatul Moldovei, fiind fiul lui Doxaki Hurmuzachi (1782–1857).
Stema baronilor Hurmuzaki din 1881. FOTO Wikipedia
Politician și patriot român, deputat al Consiliului Imperial (Reichsrat), Nicolae de Hurmuzaki a fost membru de onoare al Academiei Române.
1941: Trupele naziste au cucerit Kievul (Al Doilea Război Mondial)
La 19 septembrie 1941, în timpul războiului împotriva Uniunii Sovietice, trupele germane au cucerit Kievul.
Orașul a fost aproape complet ruinat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, dar și-a revenit rapid în anii postbelici.
1946: A fost fondat Consiliul Europei în urma unui discurs ținut de Winston Churchill la Universitatea din Zürich
Pe 19 septembrie 1946, la Universitatea din Zurich, Churchill a vorbit despre viitorul continentului european maltratat și distrus și a pledat pentru „construirea unui fel de Statele Unite ale Europei”, având drept nucleu reconcilierea Germaniei și Franței și a propus crearea Consiliului Europei, prima organizație pan-europeană edificată după cel de-al doilea Război Mondial, înființată în 1949, amintește caleaeuropeana.ro
Conceptul de „Statele Unite ale Europei” a rămas definitoriu pentru istoria postbelică europeană și transatlantică, precum și un moment de referință al integrării continentale europene.
„Doresc să vorbesc despre tragedia Europei, acest nobil continent, patria tuturor marilor rase părintești ale lumii occidentale, fundamentul credinței și eticii creștine, originea majorității culturii, artelor, filozofiei și științei, atât din antichitate, cât și din timpurile moderne. Dacă Europa ar fi fost odată unită în împărtășirea moștenirii sale comune, nu ar fi existat nicio limită pentru fericire, prosperitate și glorie”, a spus Churchill, în debutul celebrului discurs.
“Trebuie să construim un fel de Statele Unite ale Europei”, a continuat, în aplauzele sălii, evocând în premieră și în contextul rănilor adânci provocate Europei de Germania nazistă ideea reconcilierii franco-germane.
„Acum voi spune ceva care vă va uimi. Primul pas în re-crearea familiei europene trebuie să fie un parteneriat între Franța și Germania. Numai în acest fel Franța poate recăpăta conducerea morală și culturală a Europei. nu poate exista o renaștere a Europei fără o Franță mare din punct de vedere spiritual și fără o Germanie mare din punct de vedere spiritual”, spunea Churchill, subliniind că Marea Britanie nu va fi o parte a acestui proiect.
Omul de stat britanic și-a încheiat alocuțiunea într-un mod care i-a adus recunoașterea pentru gândirea sa politică vizionară.
„Sub și în cadrul acestui concept mondial (n.r. – Organizația Națiunilor Unite) trebuie să recreăm familia europeană într-o structură regională numită, poate, Statele Unite ale Europei, iar primul pas practic va fi formarea unui Consiliu al Europei. Dacă la început toate statele Europei nu vor sau nu pot să se alăture unei uniuni, trebuie totuși să procedăm la reunirea și să le combinăm pe cele care vor și care pot. Mântuirea oamenilor de rând din toate rasele și din fiecare țară de război și de aservire trebuie să fie stabilită pe baze solide și trebuie să fie creată de disponibilitatea tuturor bărbaților și femeilor de a muri mai degrabă decât de a se supune tiraniei. În această muncă urgentă, Franța și Germania trebuie să preia împreună conducerea. Marea Britanie, Commonwealth-ul națiunilor britanice, puternica Americă – și, am încredere, Rusia sovietică, pentru că atunci, într-adevăr, toate ar fi bine – trebuie să fie prietenii și sponsorii noii Europe și trebuie să susțină dreptul său de a trăi. Prin urmare, vă spun: Să se ridice Europa!”, a conchis Churchill.
Organizație internațională, interguvernamentală și regională, Consiliul Europei a luat naștere la 5 mai 1949 și reunește toate statele democratice ale Uniunii Europene precum și alte state din centrul și estul Europei.
Este independent de Uniunea Europeană, și este diferit și de Consiliul European sau de Consiliul Uniunii Europene. Sediul Consiliului Europei este la Strasbourg.
România a deținut președinția Comitetului Miniștrilor al Consiliului Europei în perioada noiembrie 2005 – mai 2006.
1961: A murit actrița Lucia Sturza Bulandra
Descendentă a unei familii princiare, Lucia Sturdza Bulandra s-a născut la Iaşi pe 25 august 1873. A absolvit Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, decisă să îmbrăţişeze o carieră în învăţământ. Întâmplarea a făcut să nu găsească niciun post liber și a ajuns să facă teatru.
A decis să facă o carieră în teatru, în ciuda faptului că la debutul din 1898, bunica i-a trimis o telegramă prin care i-a interzis să poarte numele familiei pe scenă.
„N-am fost atrasă în teatru de focul sacru de care aproape toţi actorii spun că sunt stăpâniţi; de altfel, nu mai eram la primii mei paşi în lupta pentru viaţă, pentru asigurarea existenţei şi independenţei mele sociale – şi nici nu aveam vârsta când entuziasmele tinereţii explică avântarea în necunoscut, în mrejele îmbătătoare ale unei fantezii pline de făgăduinţi. Nu: aveam douăzeci şi cinci de ani în 1898. Terminasem Facultatea de Litere şi Filosofie şi încercasem – nu o dată, dar zadarnic – să capăt un loc în învăţământ pentru a-mi asigura o viaţă independentă” , mărturisea Lucia Sturdza Bulandra, în volumul „Amintiri”.
Lucia Sturdza-Bulandra. FOTO arhivă Teatrul Bulandra
În 1914, împreună cu soțul ei, a întemeiat o companie particulară.
„Fără el, fără sprijinul lui, fără calmul, tactul, modestia şi neclintita lui dragoste pentru teatru, n-aş fi putut înfăptui nimic, n-aş fi putut rezista atâtor greutăţi”, scria actriţa despre soţ, în volumul „Amintiri”.
Din 1941 a fost actriță a Teatrului Municipal din București, iar din 1947 până la sfârșitul vieții a fost directoarea acestui teatru, astăzi Teatrul Bulandra.
Lucia Sturdza-Bulandra a format generații întregi de actori: Nicolae Baltățeanu, George Calboreanu, Nae Roman, Dina Cocea, Radu Beligan, Victor Rebengiuc.
„Ca să domnească, actorul trebuie să abdice. În perfecta-i personalitate rezidă marea artă a actorului. Este o dedublare, în care actorul se supraveghează pe sine în îndeplinirea construirii unui alt personaj, al aceluia visat de autor. Scopul va fi atins numai atunci când transformarea dă impresia de adevăr, de perfectă coeziune, de convingere aprofundată…”, spunea actrița.
„Marea doamnă a teatrului românesc“ a avut parte de un sfârşit stupid.
Pe 19 septembrie 1961, la vârsta de 88 de ani, în urma unei banale căzături pe scări, Lucia Sturdza Bulandra a murit, după câteva zile de agonie.
1975: S-a născut Laurențiu Reghecampf, jucător și antrenor român de fotbal
Antrenorul de fotbal Laurențiu Reghecampf împlinește 50 de ani.
Ca fotbalist, a jucat printre altele pentru Steaua București și reprezentativa României.
1996: A murit Ștefan Mihăilescu-Brăila, actor român de teatru și film
Ştefan Mihăilescu-Brăila s-a născut pe 3 februarie 1925 la Brăila și și-a dorit de mic să ajungă actor.
„M-am născut în casa săracă a unei femei care-şi câştiga cu greu pâinea zilnică, fiind soră la un spital. Mama s-a căznit să mă înveţe de timpuriu o meserie, dar eu îmi pusesem în gând să mă fac actor. Şi nu orice fel de actor, ci unul de film. Unde? Bineînţeles, la Hollywood. Aveam 13 ani când m-am rugat de un şef de echipaj al unui vapor: «Ia-mă cu dumneata pe mare…» Ca să nu par puşti, îmi lăsasem un fel de mustăcioară pe care o înnegrisem cu un dermatograf de la o mătuşă. Primul meu machiaj se vede că n-a fost prea inspirat, fiindcă am fost trimis acasă. Când, după eliberare, s-a înfiinţat la Brăila o trupă de teatru, am fost printre primii ei angajaţi. Eram fericit că joc pe o scenă adevărată. Am continuat să fiu un spectator nelipsit al sălilor de cinema. Eu sunt uşor de «câştigat» de episoadele dramatice sau comice ale unui film şi nu mă sfiesc să recunosc că mă surprind cu ochii înlăcrimaţi ori, dimpotrivă, râzând în hohote. Şi vă rog să notaţi că m-am apucat de teatru de dragul filmului!“, povestea actorul în interviul acordat lui Gheorghe Tomozei. şi publicat în numărul din iunie 1964 al revistei „Cinema“.
A jucat, între altele, în filmele „A fost prietenul meu” (1961), „Omul de lângă tine” (1961), „Porto-Franco” (1961), „Răscoala” (1965), „Zile de vară” (1968), „Asediul” (1970), „Proprietarii” (1973), „Tatăl risipitor” (1973), „Păcală” (1974), „Mastodontul” (1975), „Gloria nu cântă” (1976), „Misterul lui Herodot” (1976), „Ciocolată cu alune” (1978), „Septembrie” (1978), „Mihail, câine de circ” (1979), „Destine romantice” (1981), ”Buletin de Bucureşti” (1983), „Sosesc păsările călătoare” (1984).
Marele actor a murit la 19 septembrie 1996, la Bucureşti.
2011: A murit pianistul și compozitorul Johnny Răducanu
Johnny Răducanu – pe numele său real Răducan Crețu -c s-a născut într-o familie de romi cu tradiții muzicale de peste trei sute de ani, de pe timpul lăutarului Petrea „Crețul” Șolcan.
Pianist, compozitor, aranjor și conducător de formație, Johnny Răducanu s-a remarcat, încă de la 19 ani, ca un talentat interpret de jazz la contrabas.
A făcut studii muzicale la Iași și Cluj, apoi la Conservatorul „Ciprian Porumbescu” din București (clasa contrabas, 1953-1956). Îndrumător activ al tinerei generații, Johnny Răducanu este considerat un veteran al muzicii românești de jazz.
Johnny Răducanu a murit pe 19 septembrie 2011, în locuința sa din str. Oltarului din București.
