La doi ani de la debutul unei viziuni optimiste, numită simbolic „Ucraina 2.0”, realitatea de astăzi arată un tablou mult mai complicat – și tot mai îngrijorător. Țara rezistă, dar cu un preț uriaș: o armată epuizată, un stat tot mai izolat de propriul popor și o economie aflată în pragul colapsului. Dacă în 2023 se vorbea despre un posibil model de succes într-o lume post-invazie, în 2025 se discută tot mai mult despre supraviețuire – și mai puțin despre victorie, scrie The Economist.
Parlamentul ucrainei/FOTO:X
Pe front: o stagnare care macină
Din punct de vedere militar, Ucraina nu a căzut. Și acesta nu este un detaliu minor. Rusia nu a reușit să captureze nici Harkovul, situat la doar 35 km de graniță, cu atât mai puțin capitala Kiev. Forțele navale ruse au fost împinse spre porturi îndepărtate precum Novorossiisk, iar porturile ucrainene au ajuns să transporte mai mult decât în perioada de dinaintea războiului.
Dar linia frontului este aproape neschimbată de doi ani. Bătăliile pentru orașe precum Pokrovsk se întind pe perioade de peste 12 luni, iar zona gri de 40 km dintre tranșee s-a transformat într-un câmp minat, supravegheat de roiuri de drone. Inovațiile ucrainene au fost reale – însă scurt-lived. Rusia le adoptă rapid și le produce în masă. Iar oboseala se instalează.
Conscripția este un subiect tabu și tot mai tensionat. Dacă la începutul conflictului unii ucraineni dădeau mită ca să ajungă pe front, acum fug de recrutare. În lipsa unei mobilizări masive – dar profund impopulare – victoria pare imposibilă. Armata este subdimensionată. Mulți comandanți nu cred într-o înțelegere pașnică reală, dar nici într-o ofensivă victorioasă.
Derapaje democratice și o conducere tot mai opacă
Pe plan politic, fisura dintre conducere și cetățeni se adâncește. Tentativa din iulie de a limita atribuțiile agențiilor anticorupție independente a generat primele proteste reale din timpul războiului. Manifestațiile – numite spontan „revoluția din carton”, după pancartele improvizate – au arătat o societate încă vie și vigilentă. Dar și un regim aflat în criză de încredere.
Președintele Volodimir Zelenski, odinioară simbolul democrației curajoase, a acumulat o putere fără precedent. În jurul său, cercul decizional s-a restrâns drastic, dominat de persoane fără legitimitate electorală, cum este influentul Andrii Iermak, șeful administrației prezidențiale. Foști miniștri descriu o conducere bicefală, în care deciziile majore sunt luate de un „tandem” neoficial. Acuzațiile de folosire abuzivă a serviciilor secrete, de intimidare a presei critice și de hărțuire a opozanților politici nu mai pot fi ignorate.
Un caz recent – aducerea forțată în țară a unui fost parlamentar din Emiratele Arabe Unite, pentru a-l constrânge să depună mărturie împotriva unui anchetator anticorupție – sugerează că episoadele de justiție selectivă sunt departe de a se fi încheiat.
O economie susținută artificial și o populație epuizată
Pe plan economic, Ucraina se confruntă cu un exod masiv și cu o criză acută de forță de muncă. În unele școli din centrul Kievului, numărul elevilor de clasa I a scăzut cu două treimi. În total, peste 5 milioane de ucraineni au părăsit țara. Cei rămași sunt fie pe front, fie ascunși de frica înrolării. Multe mame aleg să rămână acasă, în așteptarea următorului atac aerian.
Creșterea economică de 2-2,4% este considerată un succes, în ciuda contextului. Sectoarele care trag economia din mlaștină sunt, predictibil, cele ale apărării și tehnologiei. Dar bugetul statului este ținut în viață aproape exclusiv din ajutoare externe. Chiar și în cele mai optimiste scenarii, în 2026 va exista un deficit de peste 45 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă un sfert din PIB-ul țării. Europa nu poate acoperi această sumă singură, iar ajutorul american este tot mai incert.
UE – speranță sau iluzie?
Integrarea europeană rămâne un obiectiv central, dar tot mai greu de atins. Vicepremierul Taras Kaçka vorbește despre un calendar ambițios de reforme până în 2030, dar obstacolele sunt numeroase – de la opoziția lui Viktor Orbán, până la tensiunile comerciale cu Polonia. Speranța de a deveni „Texasul Uniunii Europene”, cum spun ironic unii oficiali de la Kiev, riscă să rămână o utopie.
Ce urmează?
Indiferent de scenariu – o pace fragilă sau un război prelungit – Ucraina se confruntă cu dileme dureroase. Pacea ar permite relansarea economică, dar și-ar aduce cu sine o serie de probleme noi: reintegrarea veteranilor, reconstrucția orașelor distruse, reformarea armatei și recredibilizarea statului. Războiul continuat ar menține țara într-un efort istovitor, cu riscuri tot mai mari de colaps intern.
Alegerile ar trebui organizate imediat ce situația de securitate o permite. Potrivit unor sondaje interne, Volodimir Zelenski ar câștiga primul tur al prezidențialelor, dar ar putea pierde în turul doi în fața fostului comandant suprem Valeri Zalujnîi. Totuși, mulți alegători nu se regăsesc în niciunul dintre cei doi poli de putere.
Un bilanț mixt, cu umbre tot mai lungi
Dacă e să tragem linie, Ucraina de azi nu mai este proiectul ambițios de acum doi ani. Este o țară epuizată, dependentă de sprijin extern, cu un guvern tot mai izolat și cu o societate tot mai obosită. Dar nu e învinsă. Poporul rămâne forța care ține lucrurile în picioare – prin inițiative locale, inovații tehnologice și reziliență. Totuși, timpul nu mai curge în favoarea Kievului. Iar fără o schimbare de direcție, pericolul nu mai vine doar de la Moscova – ci și din interior.
