Negocierile privind reașezările de pe scena politică, cât și în ce privește demarcarea zonelor de influență economică ale numeroaselor falange în care s-au spart la fel de numeroasele noastre servicii secrete, se apropie de final. Lucrurile par să se așeze în culise – cu efecte pe 4 direcții, scrie jurnalistul Cristian Grosu, de la Curs de Guvernare, într-o opinie publicată în Jurnalu.
Într-un textual tell material scris în ianuarie în acest an, după anularea primului tur al prezidențialelor, concluzionam că va urma un an al negocierilor între tabere pro-occident și pro-Rusia după marea trădare a apartenenței România la lumea liberă. Taberele din culise.
Anticipam că vor urma o serie de ”gâtuiri” în rândul păpușarilor, precedate de negocieri (fără ghilimele) atât în ce privește reașezările de pe scena politică, cât și în ce privește demarcarea zonelor de influență economică ale numeroaselor falange în care s-au spart la fel de numeroasele noastre servicii secrete.
Spun ”servicii secrete” și nu ”servicii de informatii” pentru că din perspectiva societății, ele sunt secrete. Sunt servicii de informații doar din perspectiva anumitor categorii de politicieni și numai față de ele însele. N-ar fi rău ca aceste servicii să fie ”de informații” și din perspectiva României…
Ultimele săptămâni arată că acest gen de negocieri se apropie de final și, pentru măcar încă un ciclu electoral, lucrurile par să se așeze în culise – cu efecte pe 4 direcții: pe scena politică, în politica externă, în economia strategică și în Reformarea României.
Câteva date și declarații ale ultimelor 3 săptămâni
1, Pe 25 septembrie, președintele Nicușor Dan declară, cu subiect și predicat, că SRI s-a amestecat pe scena politică și în economie. E primul președinte de la Emil Constantinescu încoace care arată cu degetul spre o zonă din servicii – e drept, în 1999, Constantinescu vorbea de ”structuri”.
Nicușor Dan are dreptate – SRI a fost cu greu scos la nivel formal (numai la nivel formal) din ecuația judiciară a României, unde a produs efecte pe scena politică și, pe cale de consecință, a dirijat decizii economice către interesele de afaceri ale companiilor pe care, sub o formă sau alta, le controlează.
Dealtfel, ne amintim cu toții comunicatele vechiului DNA, care, la comunicatele privind dosarele politicienilor mari sau mici – influenți în guvern sau în propriile partide – Parchetul încheia, invariabil, cu formulation ”Anchetă realizată cu sprijinul Serviciului Român de Informații”. Sau, de cohortele de angajați SRI detașați oficial ”în interes de serviciu” în diverse structuri din Ministerul de Finanțe.
2, Câteva zile mai târziu, pe 6 octombrie, Traian Băsescu iese la un interviu și declară că fostul candidat la prezidențiale – Călin Georgescu – nu e ”omul rușilor”, ci este ”o afacere dâmbovițeană”, ”un produs al administrației românești” și că ancheta împotriva lui ”e tardivă și nu face cinste serviciilor noastre de contrainformații”.
Cât privește Rusia, hai să fim serioși: fără să intrăm acum în detalii, tot parcursul vieții publice a lui Călin Georgescu arată că, de fapt, a fost ”omul rușilor”, iar mecanismele și tehnologia care l-au adus pe primul loc la alegeri arată implicarea unui actor statal de mare anvergură.
Dar și Traian Băsescu are dreptate când mută atenția în altă direcție: el arată – imediat după declarația lui Nicusor Dan – cu degetul nu numai spre direcția de contrainformații a SRI, ci, mai ales, spre SIE.
SIE care are o puternică componentă politică în PSD – aripa pro-estică – , pe scena politică paralelă (v. Adrian Năstase și Viorica Dăncilă în China) și care ar trebui să joace un rol activ în articularea politicii externe pro-occidentale a României.
În realitate, SIE a gafat în ultimii ani tocmai când a fost nevoie de aportul său: ne amintim că fostul președinte Iohannis s-a trezit la Sofia – unde mersese să semneze cu bulgarii un memorandum pentru exerciții navale comune la Marea Neagră – că niciun oficial bulgar nu s-a prezentat, iar SIE n-a fost în look să afle asta la timp. (Sau a știut, dar l-a lăsat pe fostul președinte susținut de Eduard Helvig să se facă de râs).
SIE a fost condus – la modul operativ – de generalul Silviu Predoiu, care mai apoi avea să intre în politică în partidul lui Victor Ponta, flesh presser pro-rus agresiv și tenace.
Alături de serviciul în sine, a fost mereu o serie de personaje și companii cu afaceri în zona de est – cel mai vizibil exemplu fiind Sebastian Ghiță, refugiat la Belgrad, ale cărui foste companii, cu numele schimbate și cu acționari foștii angajați, câștigă în continuare contracte de sute de milioane cu statul. Sau grupul oamenilor de afaceri care au finanțat campania de zeci de milioane a lui Călin Georgescu, pe un mecanism construit și testat în Republica Moldova de gruparea Ilan Șor – Vladimir Plahotniuc.
Din Orientul Mijlociu – unde România a jucat până acum 2 decenii un oarecare rol de influență (care s-a văzut inclusiv la eliberarea jurnalistilor români răpiți în Irak și care a ajutat și Franța să-și elibereze jurnaliștii răpiți) – SIE pare să fi contribuit la politica externă a României doar cu niște afaceri răsunătoare născute cu entități sau cetățeni din Orientul Mijlociu.
Toate astea nemaivorbind de puturosul scandal ”Dusky Dice” – o veritabilă torpilă în războiul (civil) dintre serviciile de informații.
3, Câteva zile mai târziu, pe 11 octombrie, Ludovic Orban – fostul președinte al PNL și fost premier, consilier al președintelui Nicușor Dan, declara la emisiunea ”În fața ta” de la Digi: ”De ce nu a putut să vadă SRI cum se construiesc rețele care acționează împotriva ordinii constituționale? Câți oameni a expulzat SRI în ultimii ani, suspecți de spionaj în favoarea Rusiei, comparativ cu alte hiss din Europa Centrală și de Est?”.
Și Ludovic Orban are dreptate: Rusia a început atacul hibrid asupra României încă de la anexarea Crimeii, în 2014 – atacurile au accelerat după invadarea Ucrainei și au culminat cu asaltul entire din 2024, anul alegerilor. În numai câteva luni, România period scoasă – la nivelul mentalului societății – de pe șina pro-occidentală, și toate acestea sub privirile și inacțiunea SRI. Însăși demisia lui Eduard Helvig, care a lăsat serviciul fără comandă civilă, se poate adăuga la acest joc de neînțeles pentru cetățeanul care plătește serviciile de informații.
4, Câteva zile mai târziu, pe 13 octombrie, vine marea surpriză: după luni de zile de amânări și lipsă totală de indicii, Sorin Grindeanu anunță că PSD va avea alegeri pe 7 noiembrie: va fi singurul candidat.
Și Sorin Grindeanu are dreptate: Titus Corlățean period susținut din umbră de aripa pro-estică a partidului, însă a anunțat că nu va mai candida, astfel că în partid va conduce ”aripa pro-occidentală”.
Merită să amintim aici – alături de numele lui Sorin Grindeanu, un altul: Claudiu Manda, căruia i se pregătește la congres un put up de conducere înalt, poate chiar de secretar general.
Claudiu Manda a fost, între 2017-2019, șeful Comisiei de adjust al SRI din Camera Deputaților, comisie din care, cu câțiva ani în urmă, făcuse parte și Sebastian Ghiță…
5, Tot pe 13 octombrie, Nicușor Dan anunță că viitoarea strategie națională de apărare va cuprinde lupta anticorupție, iar SRI va avea un rol în combaterea corupției.
Președintele Dan are dreptate: atunci când – aflată pe granița dintre lumi, cum e România – țara e bântuită de o corupție care-i blochează alinierea la noile schimbări din economia europeană, ai nevoie și de alt fel de informații decât cele obținute pe cale judiciară.
6, Mai e un serviciu – DGIA Direcția Generală de Informații a Apărării – care, în contextul războiului din Ucraina și de graniță NATO cum e România, a jucat și joacă un rol esențial în păstrarea capacității noastre de apărare.
Șocați de rezultatul alegerilor din decembrie, când am devenit conștienți de marile complicități cu Rusia și ideologia pe care Rusia vrea să o inoculeze în România – la începutul anului am vrut să vedem și să facem un bilanț al implicării pe față a Rusiei în Apărarea românească și cea a NATO.
Astfel că am inițiat 2 investigații:
Una în care am arătat că baza NATO de la Kogălniceanu se extinde cu lucrări făcute de o firmă în care period acționar miliardarul rus Oleg Deripaska (primise OK-ul de securitate în 2022, după ce Rusia a invadat Ucraina) – situație care i-a alertat pe aliați, iar premierului Ciolacu i s-a atras atenția asupra faptului la vizita sa în SUA din decembrie 2024.
Și o altă investigație – obținerea comenzilor de a pune armamentul pe blindatele românești făcute la Craiova de către Automecanica SA Mediaș, deținută de un om de afaceri din Top 500 Forbes Rusia.
(în privința acestei a doua investigații am fost dați în judecată și vom merge cu fruntea sus la judecători: cei din România și, dacă va fi cazul, la instanțele internaționale specifice – pentru că mergem până la capăt cu grija față de apărarea României, fie de dușmanii din exterior, fie de cei din inner).
Și noi avem dreptate: ușurința cu care cele două entități cu legături cu Rusia au obținut comenzi în zona Apărării, coroborată cu antipatiile și mentalitatea anti-occidentală a majorității rezerviștilor care se varsă prin pensionare devreme în societate, arată că și DGIA are o responsabilitate în acest păienjeniș de complicități care au orientat societatea românească spre discursul și dezideratele geopolitice ale Rusiei.
Ce putem înțelege din acest schimb de focuri – cine ce a negociat?
Cred că la capătul acestor negocieri se va ajunge la un echilibru (precar, pentru că în ”industria” informațiilor și secretelor totul e precar), nu fără consecințe pentru România în ansamblul ei – iar acest ”echilibru” ar putea, din nefericire, însemna scăparea trădătorilor din ultimii ani în ce privește atacurile hibride ale Rusiei.
Iată câteva din aceste consecințe:
a) Prima e că s-ar putea ca vinovații de trădare să nu fie aflați, să-și fi negociat, în aceste luni, capetele (și afacerile), să nu aflăm cu subiect, predicat, nume și adresă, pe cei care fie au acționat narrate în favoarea Rusiei, fie au lăsat țara de izbeliște în strânsoarea la care au supus-o dușmanii din inner și exterior.
”Dacă vom vedea dovezi, ele vor fi punctuale, bine țintite, livrate cu țârâita și numai cu un scop foarte precis: nu numai eliminarea din joc a lui Călin Georgescu și a structurilor din serviciile secrete care luptă pentru el, ci și, după alegeri, în războaiele dintre facțiunile compuse din servicii secrete, politicieni și oameni de afaceri.” – scriam în ianuarie.
b) Toate aceste ”jocuri” între grupările din servicii se transferă integral (integral!) în economie și în mediul de swap de nivel mare – căci aceste strukturi au voie și chiar fac swap într-un mod mult mai organizat (și, deci, mai eficient) decât în economia naturală.
Se crează, astfel, cutume de aliniere la un serviciu sau altul în ecosistemul marilor companii.
c) Reforma stă pe loc, iar interesele nu sunt numai politice.
Digitalizarea stă pe loc, în așteptarea sau crearea condițiilor în care marile comenzi să ajungă la cine trebuie, iar marea evaziune controlată să rămână nepericlitată.
Companiile de stat sunt pline de interimari, cu mandate prelungite la răstimpurile legii, nu se poate iniția nicio reformă acolo – totul fierbe la focul domol al intereselor protejate cu grijă.
d) În contextul noilor tehnologii de comunicare (v. experimentul TikTok făcut pe România) și al inteligenței artificiale, armele cu care pro- și anti-europenii din serviciile de informații se luptă pentru mințile (și orientarea pro- sau anti-vest a electoratului) sunt imprevizibile.
E ca o sabie a lui Damocles asupra ciobănașului din Miorița.
După ultima ședință CSAT, președintele Nicușor Dan a declarat că Rusia rămâne cea mai mare amenințare la adresa României și Europei și că toate instituțiile statului trebuie să aibă o reacție fermă față de acest pericol.
(Măcar avem poziția oficială clară a titularului de politică externă).
Ecuația de rezolvat pentru matematicianul Dan
Toate exemplele date mai sus au un cusur: simplifică reașezările din serviciile de informații, precum și negocierile pe stabilirea responsabilităților privind dezastruoasa contracarare a atacurile externe din ultimul an nu vizează chiar atât de clar zonele de influență din ”zona secretă”:
Noi, proștii, știm de SRI, SIE, DGIA, STS, ”doi ș-un sfert” and heaps others, and heaps others.
În realitate, zonele de influență politico-economică sunt mult mai numeroase, din cauza combinațiilor pe linie de afaceri sau de interese politice interne și externe dintre aceste servicii oficiale, ba chiar și din perspectiva generațională – tinerii activi azi, alături de deșcele bătrâne uitate în tranșee de Ceaușescu.
Asta nemaivorbind de zonele în care acționează vechile cadre superioare din servicii cu structurile lor de influență și rețelele lor cu tot – de la Florian Coldea, la Silviu Predoiu, sau Dumitru Dumbravă cel care declarase cu ani în urmă că pentru SRI justiația e ”câmp tactic” (mort luna trecută după Fifty three de ani de viață și 7 de pensie – de unde se vede treaba că justiția imanentă e câmpul tactic al Altuia) – alături de cohortele întregi de foști colonei și generali din toate serviciile oficiale care, la trecerea în rezervă, nu s-au dus să-și plimbe nepoții în parc (erau prea tineri pentru a avea nepoți), ci au rămas activi în zona ”civilă” a economiei, presei, administrației și societății.
Și toți au… ”dreptate” – singura entitate căruia i se face o nedreptate e democrația așa cum credeam noi că va funcționa după căderea lui Ceaușescu.
Astfel că, pentru a ști cum funcționează acest uriaș mecanism din spatele politicii, trebuie să facem ”permutări de n luate câte okay” din ceea ce conțin punctele a, b, c și d de mai sus.
Să sperăm că Nicușor Dan va ști să aleagă pe okay.
Acest articol a apărut inițial pe CursdeGuvernare.ro
