Generalul (r) Alexandru Grumaz, ofițerul format de americani la Universitatea Harvard, explică în ce măsură e real riscul ca România să retrăiască scenariile din 1940, cu pierderi teritoriale și de la Yalta, dar și care sunt problemele reale cu care ne confruntăm.
O înfrângere a Ucrainei în războiul cu Rusia poate complica situația României. FOTO: Freepik
Situația
incertă a Ucrainei, care rezistă tot mai greu în fața atacurilor
Rusiei, dar mai ales impredictibilitatea politicii externe a SUA
provoacă o îndreptățită îngrijorare în România, cu atât mai
mult cu cât de curând am asistat la redimensionarea trupelor
americane din flancul estic al Europei. Totul într-un moment în
care în marile cancelarii europene cuvântul război este tot mai
des rostit, iar numeroși experți au comparat situația din prezent
cu cea din perioada interbelică. Însă
dincolo de unele asemănări există și multe diferențe față de
ceea ce s-a întâmplat în urmă cu mai bine de opt decenii.
Coșmarul României din 1940
Atunci,
România pierdea pe rând Nord-Vestul Transilvaniei, revendicat de
Ungaria, dar și Basarabia și Bucovina în Nord și Nord-Est, smulse
de fosta Uniune Sovietică, respectiv Cadrilaterul, în Sud-Est, care a revenit
Bulgariei.
Totul
a fost posibil din cauza slăbiciunilor arătate de aliații noștri,
Franța și Regatul Unit, armatele celor două mari puteri fiind
ulterior spulberate de Germania nazistă în doar câteva luni, dar
și din cauză că relațiile de atunci ale României cu Statele Unite ale Americii erau practic aproape inexistente.
Arc
peste timp, locul fostei Uniuni Sovietice este luat de Federația
Rusă. Chiar dacă rușii nu emit pretenții la teritoriul de azi al
României, politica agresivă a Moscovei intimidează țările
flancului estic al NATO. În același timp, aliații europeni ai
României, Franța, Regatul Unit și Germania, par în multe situații
divizați, iar forțele lor armate sunt mult subdimensionate, după
deceniile de pace înfloritoare. Și tot la asemănările
cu situația din anii 40 ai secolului trecut pot fi amintite și
relațiile bilaterale româno-americane, care dincolo de declarațiile
triumfaliste ale autorităților sunt foarte departe de nivelul la care se află cele
dintre Statele Unite ale Americii și Polonia, dar și dintre SUA și alte state din proximitatea țării
noastre. Iar aici cele mai bune dovezi sunt date de faptul că în timp ce niciun militar american nu a fost retras din Polonia, iar Washington-ul și-a suplimentat trupele din Grecia, în România am avut acea „redimensionare”, în fapt o retragere acoperită în termeni diplomați.
Nu în ultimul rând, după mai bine de 10 luni de la revenirea lui Donald Trump la putere, mult așteptata întâlnire cu președintele Nicușor Dan încă mai întârzie, iar oficialii români nu știu nici măcar când ar putea să aibă loc. Asta în timp ce Donald Trump s-a întâlnit deja în reptate rânduri cu alți șefi de stat de pe flancul de Est, președintele polonez Karol Nawrocki și cel finlandez, Alexander Stubb, sau chiar și cu premierul ungar Viktor Orban.
Evident, există și o mulțime de diferențe față de situația din 1940, începând cu faptul că România este membru NATO și UE, iar raportul de forțe este în favoarea Alianței Nord-Atlantice, indiferent cine ar fi ipoteticul adversar.
Pentru
a stabili în ce măsură situația din prezent seamănă sau chiar poate deveni identică cu cea din
zorii celui de-Al Doilea Război Mondial sau cu situația de imediat
după marea conflagrație (momentul Yalta), „Adevărul” apelează
la expertiza generalului (r) Alexandru Grumaz, primul ofițer român
format la școli înalte din Statele Unite, inclusiv la Harvard.
De ce azi ne aflăm într-o postură diferită
Generalul
Grumaz admite că România se află într-o situație nu foarte
fastă, iar contextul internațional nu arată bine. Totuși, spune
el, există câteva diferențe notabile față de felul în care
arătau lucrurile spre finele perioadei interbelice.
„Deși
comparația poate părea justificată la nivel emoțional, realitatea
strategică este mult diferită și mult mai favorabilă României
decât în perioada interbelică. Atunci, țara era izolată, fără
alianțe funcționale, înconjurată de state ostile și confruntată
cu o armată nepregătită pentru provocările momentului. Astăzi,
România este membră NATO și a Uniunii Europene, parte a celui mai
puternic sistem de apărare colectivă existent vreodată, ceea ce îi
oferă garanții de securitate care în 1940 nu existau”, spune
generalul Grumaz.
Cu
toate acestea, el nu pierde din vedere contextul geopolitic extrem de
complicat și acțiunile unei Rusii care s-a arătat imprevizibilă
atunci când a atacat Ucraina.
„Totuși,
contextul regional rămâne serios. Rusia adoptă o politică externă
agresivă, războiul din Ucraina continuă să destabilizeze flancul
estic, iar unele state din vecinătate manifestă simpatii sau
interese politice apropiate de Moscova. Poziția ambivalentă a
Ungariei, relația tradițională dintre Serbia și Rusia sau
instabilitatea politică din Bulgaria pot alimenta percepția unei
Românii încercuite de țări cu orientări incerte. În același
timp, situația fragilă a Republicii Moldova și presiunea constantă
asupra Ucrainei adaugă un nivel suplimentar de risc”, mai spune
generalul.
Marile pericole vin din cauza incompetenței politicienilor
Însă
acest lucru nu înseamnă că România se află în pragul unui
război sau că Rusia va ataca o țară NATO. Alianța Nord-Atlantică
este principala garanție că ambițiile Moscovei nu au cum să
treacă de un anumit nivel.
„Cu
toate acestea, securitatea României nu este grav amenințată în
sensul unei agresiuni directe. Flancul estic al NATO rămâne activ,
apărarea colectivă funcționează, iar orice atac asupra României
ar declanșa automat solidaritatea militară a întregii alianțe. În
plus, România beneficiază de infrastructură militară modernă, de
exerciții aliate constante și de măsuri de descurajare care mențin
un echilibru strategic în regiune. Provocările există – mai ales
în domeniul războiului informațional, al atacurilor cibernetice și
al presiunilor hibride, dar acestea nu echivalează cu
vulnerabilitatea existențială din 1940. Prin urmare, România se
confruntă cu un mediu de securitate complicat, însă fundamental
diferit de cel de acum aproape un secol”, adaugă generalul Grumaz.
Marile
pericole vin în acest moment cu precădere din interior, dar și din
lentoarea de care România dă dovadă atunci când politicienii
vorbesc la nesfârșit despre constituirea unei forțe puternice de
descurajare, dar acțiunile lasă în continuare de dorit.
„Riscul
real nu îl reprezintă o invazie iminentă, ci erodarea încrederii
interne, manipularea informațională și întârzierea modernizării
militare. Forța alianțelor și capacitatea statului de a rămâne
vigilent, coerent și conectat la dinamica europeană sunt elementele
care asigură, în mod concret, stabilitatea și siguranța ţării”,
avertizează generalul Grumaz.
O nouă Yalta nu mai e posibilă în 2025
Generalul
Alexandru Grumaz nu acreditează nici ideea potrivit căreia România,
dar și alte state din Estul Europei, ar putea fi abandonate de NATO
și de aliații europeni la cheremul Federației Ruse. Teama de un
nou moment Yalta nu este justificată, consideră generalul Alexandru
Grumaz.
„România
nu poate fi astăzi «negociată» între marile puteri în modul în
care se întâmpla în secolul trecut. Apartenența la NATO și la
Uniunea Europeană o plasează într-un cadru juridic și strategic
care nu poate fi modificat prin acorduri secrete sau bilaterale.
Marile puteri pot avea discuții strategice ample, dar nu pot lua
decizii care să afecteze suveranitatea sau statutul României fără
a încălca tratate internaționale fundamentale. Realitatea actuală
este că România nu este singură, iar mecanismele colective de
securitate o protejează de scenarii de tip «Yalta» sau «1940»”,
punctează generalul.
Există
însă și un „dar”. Deși România nu mai poate fi cedată ca la
troc, destinul ei poate fi influențat serios de rezultatele unor
negocieri între marile puteri.
„Însă
România poate fi influențată indirect de marile negocieri globale
– precum cele dintre SUA și China, SUA și Rusia sau Uniunea
Europeană și Rusia – prin schimbări în ritmul sprijinului pentru
Ucraina, în prezența militară aliată din regiune sau în
prioritățile strategice ale partenerilor, însă acest lucru nu
echivalează cu «negocierea României»”, încheie generalul
Alexandru Grumaz.
Cine e generalul Grumaz
Generalul
(r) Alexandru Grumaz este absolvent al Universității de Apărare a
SUA cu titlul de master în Strategia Resurselor de Apărare și a
programului Senior Executives programme in National and International
Security, John F Kennedy School of Government, Harvard University.
Generalul (r) Alexandru Grumaz
Fost
consul general al României la Shanghai, generalul a ocupat poziții
importante în Ministerul Apărării Naționale ca șef al Direcției
de Management al Resurselor pentru Apărare, director al
Directoratului de Planificare Integrată a Apărării sau Inspector
pentru armamente. Grumaz a ocupat poziția de prim-adjunct al
Directorului STS, fiind specialist în telecomunicații.
Are
expertiză în planificarea strategică, în relațiile
internaționale militare și civile și experiență în planificarea
și managerierea complexă a bugetului unei organizații. Este un bun
cunoscător al vieții politice și militare din China și Statele
Unite ale Americii unde și-a petrecut o parte din cariera militară
și diplomatică. Actualmente este președintele Centrului de Analiză
și Studii de Securitate.
