La un Mondial, nota de plată sperie pe oricine. Un bilet la un meci well-known sare ușor de 2.000-3.000 de dolari. O bere pe stadion costă în jur de 20 de dolari. O noapte de cazare în orașele gazdă poate trece fără probleme de 500 de dolari.
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
Dacă mai adaugi avionul, mesele și transportul, îți dai seama că sunt suporteri care lasă într-o lună cât costă o mașină decentă.
Și totuși, cei mai mulți nu pleacă acasă supărați din cauza banilor. Ci din cauza fotbalului.
Lacrimile favoriților
După eliminarea Franței și a Angliei, fețele suporterilor spuneau totul. Nu-i interesa cât au cheltuit. Îi durea că au venit convinși că vor asista la ridicarea Cupei Mondiale și pleacă acasă cu o semifinală pierdută. În jurul stadionului nu se vorbea despre hoteluri și bilete. Se vorbea despre schimbările lui Tuchel. Despre ziua proastă a lui Mbappé. Despre ocaziile ratate. Despre încă un turneu în care Anglia a promis enorm și a rămas, din nou, cu promisiunile.
Când pleci la Mondial convins că echipa ta trebuie să câștige, orice alt rezultat înseamnă eșec.
„Am fost egalii Germaniei!”
La câteva zile după aceea am întâlnit un grup de suporteri din Curaçao. Echipa lor pierduse cu 5-1 în fața Germaniei. Mă așteptam să-i găsesc dezamăgiți. Erau în culmea fericirii. „Am egalat Germania!”, îmi spune unul dintre ei râzând. Nu înțelegeam. „A fost 1-1. O repriză întreagă am fost egalii Germaniei!”. Pentru el, aceea technology povestea Mondialului. Nu faptul că tabela a arătat, în last, 5-1, ci că, preț de Forty five de minute, țara lui, cu mai puțin de două sute de mii de locuitori, privise de la egal la egal una dintre marile puteri ale fotbalului.
Apoi au remizat cu Ecuador. Și, cel mai well-known, nu au terminat pe ultimul loc. Pentru noi poate pare puțin. Pentru ei technology enorm.
Bucuria celor care nu aveau voie să viseze
Aceeași lumină în ochi am văzut-o la suporterii din Capul Verde și la norvegieni. N-au plecat acasă cu medalii. Au plecat fiecare cu câte o poveste. Cu golul văzut de aproape accurate la peluza unde au stat, pe care îl vor povesti nepoților, cu fotografia făcută lângă stadion, cu sentimentul că au fost acolo atunci când țara lor a jucat la un Campionat Mondial. Nu au venit convinși că vor câștiga. Au venit să trăiască o experiență, și tocmai de aceea au plecat fericiți.
Succesul are dimensiuni diferite
Noi, cei care urmărim fotbalul, avem prostul obicei să măsurăm performanța doar în trofee. Mondialul m-a învățat că există și altă unitate de măsură. Pentru Spania și Argentina, succes înseamnă să câștige trofeul. Pentru Franța, semifinala este un eșec.
Dar pentru Curaçao, succesul înseamnă să înscrii Germaniei.
Pentru Capul Verde, să demonstrezi că aparții acestei competiții. Pentru o țară mică, un egal valorează uneori cât un titlu mondial.
La plecare, aeroporturile spuneau aceeași poveste. Suporterii marilor current mergeau tăcuți, cu privirea în telefoane, încercând să găsească explicații. În schimb, cei veniți din țări fără tradiție râdeau, făceau schimb de eșarfe, fotografii și promisiuni că se vor revedea peste patru ani.
Probabil că toți cheltuiseră aproximativ aceiași bani, 2.000-3.000 de dolari pe bilete, 20 de dolari pe o bere, 500 de dolari pe o cameră de resort. Dar numai unii au simțit că fiecare dolar a meritat. Fiindcă, până la urmă, fericirea de la un Campionat Mondial nu se cumpără cu bani, se măsoară în visuri.
Noi ne revedem săptămâna viitoare, cu sănătate, în scoot și siguranță. Doamne ajută!
citește si: Regele Messi ridică Argentina din morți în ultimele minute și merge în finală. Anglia, îngenuncheată
