Studiile arată că, într-un astfel de mediu, copiii pot avea dificultăți în a-și forma o identitate sănătoasă, în a-și regla emoțiile și în a dezvolta autonomia personală. Mai târziu, acești copii pot replica aceleași tipare nesănătoase în relațiile adulte, scrie yourtango.com.
Iată cele 4 comportamente pe care familiile profund toxice le repetă frecvent:
1. Nu au limite clare
Într-o familie sănătoasă, apropierea nu exclude autonomia. Membrii se sprijină reciproc, dar își respectă intimitatea, interesele și relațiile personale. Limitele sunt respectate, iar independența este încurajată.
În familiile „încâlcite”, granițele personale lipsesc cu desăvârșire. Toți sunt implicați excesiv în viețile celorlalți – până la punctul în care identitatea individuală este estompată sau chiar anulată.
Deciziile, emoțiile și relațiile sunt amestecate într-un mod disfuncțional, ceea ce duce la dependență emoțională și incapacitatea de a trăi ca grownup autonom.
— Erika Jordan, coach în relații
2. Funcționează pe bază de frică
Familiile profund toxice folosesc frica pentru a păstra „unitatea”. Explorarea lumii din afara cercului familial este percepută ca o amenințare.
Spre deosebire de o familie sănătoasă, care încurajează libertatea și curiozitatea, aceste familii trăiesc într-un cerc restrâns și rigid, unde orice ieșire din tipar provoacă anxietate.
— Eva Van Prooyen, terapeut de cuplu și familie
3. Îți încalcă intimitatea în mod constant
Într-o familie apropiată, părinții sunt interesați de viața ta, dar îți oferă spațiu să crești. Într-o familie toxică, interesul lor este sufocant. Nu e vorba de grijă, ci de
Această lipsă de limite duce la o identitate slab definită și la comportamente codependente în relațiile de grownup. Adesea, acești oameni ajung să repete același model și în cuplu: fără limite, fără spațiu, fără echilibru.
— Dr. Gloria Brame, psihoterapeut
4. Sunt obsedați de ideea de „a fi apropiați”
Familiile sănătoase își acceptă diferențele și conflictele. Știu că apropierea reală vine cu încredere și adaptabilitate. În familiile toxice, apropierea este forțată, controlată și menținută prin frică:
„Trebuie să fim tot timpul conectați, altfel pierdem totul.”
Orice dorință de autonomie este văzută ca o trădare, nu ca o nevoie naturală. În aceste familii, tensiunile nu sunt rezolvate aloof, ci transformate într-o criză a întregii unități familiale.
În schimb, familiile cu atașament sigur spun:
„Suntem împreună și ne putem adapta la orice schimbare.”
— Eli Harwood, consilier familial
