Bogdan Andone dezvăluie cum a decis să devină principal: „Petre Buduru ne-a umilit!” + Ce spune despre duelul cu FCSB de vineri: „Sunt cei mai buni, dar…”

– Domnule Andone, v-aţi serbat ziua de naştere pe 7 ianuarie în Antalya. La Mulţi Ani! A câta zi de naștere o faceți în cantonament?
– Bună ziua și mulțumesc frumos pentru urări. Cred că e prima dată când îmi fac ziua de naștere în cantonament, cel puțin de când sunt în fotbalul nostru. Când jucam în Cipru, se întâmpla destul de des, pentru că eram jucător activ. Campionatul se relua pe 2-3 ianuarie, pe 7-8 era al doilea joc. Dar de când antrenez, e prima dată. Indiferent dacă vorbim de Liga 1 sau Liga a doua, perioada de pregătire începea puțin mai târziu. Acum cred că este cel mai devreme.

– Şi în ultimii ani s-au reluat pregătirile devreme.
– Aşa e, dar acum doi ani, când am fost la Botoșani, am făcut cantonamentul în țară. Într-adevăr, începuserăm pregătirea pe 3 sau 4 ianuarie, dar făcând cantonamentul în București, practic am fost acasă de ziua mea.

– Cum ați sărbătorit acum?
– Am sărbătorit foarte simplu, cu o zi foarte încărcată: două antrenamente, ședințe video și discuții individuale cu băieții. Iar aseară, după cele două antrenamente, cu un mic tort, cu un pahar de vin la masă cu băieții, cu echipa. O zi normală, cu o discuție cu stafful la final de zi, pregătind ziua următoare.

Bogdan Andone: „2025 a fost un an extraordinar”

– V-ați pus vreo dorință legată de 2026, atât în fotbal, cât și în viața personală?
– Ne-am pus o dorință, am spus-o și la început de an, și ieri: cel mai important este să fiu sănătos. OK, sună ca un șablon, dar asta e realitatea. Dacă ești sănătos, poți să realizezi orice în viață: și să muncești, și să ai grijă de familie, și de prieteni. Ăsta este cel mai important aspect. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru tot ce mi-a dăruit, și personal, și ca echipă, în 2025!

– Cum aţi caracteriza anul 2025?
– A fost un an extraordinar de bun, cu foarte multe realizări și bucurii. Sper ca în 2026 să reușim să facem jocuri bune, rezultate bune, să încercăm să fim în play-off. Iar în cazul în care nu vom reuși să fim în play-off, să ne batem pentru locurile 7-8, ca să putem juca barajul pentru Europa.

– Vă așteptați, când ați promovat în Liga 1, să aveți un parcurs atât de bun?
– Nu. E greu ca o echipă nou-promovată să-și pună țeluri mari sau direct play-off-ul. Sunt adeptul ideii de a lua lucrurile pas cu pas, meci cu meci. Nu fac o planificare ca în următoarele trei sau cinci etape să facem X puncte. Încercăm să luăm fiecare meci în parte, să pregătim cât mai bine jocul respectiv și, în funcție de ce ne dorim noi ca echipă și de ce joacă adversarul, să scoatem maximum posibil. Dacă putem câștiga jocul, e extraordinar; dacă nu, cel puțin să nu îl pierdem, ca să strângem puncte.

– Aţi preluat Argeşul de pe locul 13 în Liga a doua, acum sunteţi pe 5 în Liga 1.
– Aşa e. Când am ajuns la Piteşti, am spus că primul pas și cel mai important este să intrăm în play-off. După ce am intrat în play-off, următorul obiectiv a fost stabilit de comun acord: încercarea de a promova direct. Mă bucur că am reușit acest lucru. La fel am procedat și în Liga 1, chiar dacă am avut un început foarte dificil, cu meciuri contra unora ca Rapid, Craiova și CFR Cluj. Primele două jocuri le-am pierdut, deși echipa a făcut meciuri bune. Aveam nevoie de puțin ritm. E altă intensitate, altă calitate a jucătorilor și a antrenorilor. Pas cu pas ne-am reglat, am început să câștigăm, am făcut meciuri bune, am câștigat jocuri importante.

Bogdan Andone: „Am format un nucleu bun”

– Care au fost atuurile lui FC Argeș față de celelalte echipe? Unde considerați că s-a făcut diferența?
– Cred că s-a format un nucleu bun, în primul rând din punctul de vedere al caracterului. Noi, cei din stafful tehnic, suntem apropiați de jucători și încercăm să discutăm cât mai mult cu ei, să-i facem să înțeleagă aspectele jocului și ce înseamnă viața de fotbalist profesionist. Sunt multe tentații, mai ales pentru jucătorii tineri, și încercăm să-i facem conștienți de momentul în care se află. Un alt aspect foarte important este președintele Dani Coman, care dă stabilitate și personalitate clubului. Indiferent de situațiile care apar, este alături de echipă și se implică ori de câte ori este nevoie. Cred că acest lucru este extrem de important.

– Ați vorbit despre meritele jucătorilor și ale președintelui Dani Coman, dar care sunt meritele antrenorului Bogdan Andone?
– Sincer, nu îmi place să vorbesc despre meritele mele. Încerc împreună cu stafful să fim aproape de jucători și să-i ajutăm să înțeleagă ce ne dorim de la ei, atât individual, cât și colectiv. Există disciplină și organizare, dar este foarte importantă și latura umană, să fii aproape de jucători, să-i înțelegi când greșesc. Dacă au intenții bune și o atitudine corectă, lucrurile se leagă în timp. Acesta este unul dintre micile noastre secrete.

– Ați vorbit de disciplină. Cum reușiți să o impuneți în ziua de astăzi, când nu mai poate fi instaurată cu forţa?
– Prin discuții individuale. Sunt momente neplăcute, când trebuie să-i explici unui jucător că nu va juca deși s-a antrenat bine. Prefer să-i spun în față, să-i explic decizia, chiar dacă nu îi convine. S-a întâmplat și un incident cu unul dintre căpitanii echipei, la antrenament. L-am exclus de la antrenament și din lot, deși era titular. Ulterior am avut o discuție, a cerut scuze echipei și a fost reprimit. În weekendul următor a jucat din nou titular. Lucrurile s-au reglat de la sine.

Bogdan Andone: „Petre Buduru a avut o reacție care m-a deranjat mult”

– Ați fost mulți ani antrenorul secund al lui Marius Şumudică. Mai țineți minte momentul în care ați decis să deveniți antrenor principal?
– Da, a fost în anul titlului cu Astra, în 2016. Erau probleme financiare mari, salarii întârziate. După un episod neplăcut cu conducerea clubului, a fost momentul în care am decis că, la finalul sezonului, indiferent de ce se va întâmpla, voi merge pe drumul meu ca antrenor principal.

– Ce s-a întâmplat?
– Îmi aduc aminte chiar: jucam cu West Ham United în cupele europene, am câștigat meciurile respective şi trebuia să se plătească anumite bonusuri. A venit domnul Petre Buduru din partea clubului, a avut o discuție cu jucătorii, iar apoi şi cu noi, cei din staff. Colegul meu, Cristian Petre, care e şi acum secundul lui Şumi, i-a spus că şi noi suntem neplătiţi de 5-6 luni. Iar atunci domnul Buduru a avut o reacţie care m-a deranjat foarte mult. Ne-a spus că dacă nu ne convine, suntem liberi să plecăm, că sunt încă 50 de antrenori la poartă care aşteaptă.

– A fost un eveniment nefericit care s-a transformat într-unul pozitiv. Ați mai trăit astfel de momente care v-au ajutat să învățați lucruri importante?
– Da, în fotbal tot timpul se întâmplă lucruri neplăcute, atât ca jucător, cât și ca antrenor. Mai ales în societatea noastră, practic ești dat afară indiferent de contract: poți să ai contract pe 10 ani sau pe 3 ani, poți să câștigi 20 de meciuri la rând și să le pierzi pe următoarele două. Din păcate, există foarte puțină continuitate ca antrenor în fotbalul nostru și este unul dintre lucrurile negative. Mi s-a întâmplat de mai multe ori de când antrenez.

– Doar în România?
– Nu, mi s-a întâmplat şi la Apollon Limassol, acum doi ani. Am mers într-o situație extrem de delicată pentru club, cu trei etape rămase, echipa era pe locul 9, la câteva puncte de play-off. Am avut un parcurs senzațional, am câștigat toate cele trei jocuri, am intrat în play-off când nimeni nu mai credea. Am avut un play-off fantastic, am bătut toate echipele mari: APOEL, Omonia, Pafos. Am terminat campionatul, a început noul sezon și după două etape am fost dat afară, fără nicio explicație, fără să pierd vreun joc. Dar se întâmplă. Am acceptat situația și am luat-o de la capăt.

– Aşa aţi păţit şi la Botoşani.
– Da, m-am dus la Botoșani, într-o situație mult mai delicată, cu o singură victorie. Am salvat echipa, am semnat un nou contract pe doi ani, iar după două etape am fost dat afară. E situația tipică fotbalului românesc. Până la urmă încerc să mă împac cu ideea, Dumnezeu așa așază lucrurile. Încerc să-mi fac munca cât mai bine, să am o relație corectă cu toți oamenii din club, cu stafful și cu jucătorii. Cred că tocmai de aceea am și acum relații foarte bune cu mulți dintre băieții de la Botoșani, din stafful tehnic, din stafful administrativ, la fel și de la Limassol sau cu alți jucători cu care am colaborat, cum ar fi Sorescu, pe care l-am avut la Timișoara în 2017.

– Fiecare șut în fund e un pas înainte.
– Da. S-a întâmplat să fiu concediat de la Botoșani, după care m-a sunat Dani Coman și am venit la FC Argeș. Dumnezeu m-a adus aici într-un moment delicat, dar până la urmă am făcut lucruri extraordinare la echipă. Sunt foarte bucuros și foarte mândru să fac parte din acest club cu o istorie veche și bogată și cu o tradiție mare în fotbalul nostru.

Bogdan Andone: „Trebuie să mai lucrez la gestionarea relațiilor cu arbitrii”

– Față de momentul în care ați devenit oficial antrenor principal, cât de mult simțiți că ați evoluat și unde credeți că mai aveți de lucru?
– În meseria de antrenor e mereu de învățat, în fiecare zi, și înveți de la toată lumea, inclusiv de la jucători. Încerc să mă documentez cât mai mult, să fac rost de materiale, să am discuții cu alți antrenori. Chiar și aici, la hotel, era o echipă din prima ligă din Cehia. Am încercat să discut cu antrenorul lor, se antrenau lângă noi, am văzut stilul și sistemul de joc și am vrut să înțeleg cum vede el fotbalul. Sunt preocupat de lucrurile astea, îmi place să învăț, să prind idei noi. Am citit tot ce a apărut sau la ce am avut acces. Împreună cu stafful meu avem discuții interminabile: antrenorii secunzi, preparatorul fizic, antrenorul de portari. Tot timpul încercăm să găsim cele mai bune soluții și să luăm cele mai bune decizii.

– Unde mai aveţi de lucru?
– Aș spune gestionarea anumitor momente din timpul jocului, în relația cu arbitrii. Nu neapărat deciziile lor mă deranjează, ci modul în care ni se adresează. Am vorbit și cu alți colegi de-ai mei despre asta. Nu toți arbitrii sunt la fel, există arbitri cu care dialogul este o plăcere, fie că vorbim de centrali, asistenți sau de al patrulea arbitru. Dar sunt și alții care, din păcate, ne sfidează și vin cu amenințări directe: „La următoarea te-am trimis în tribună”. Și se termină orice discuție.

Bogdan Andone: „De doi-trei ani nu am mai avut timp de altceva în afară de fotbal”

– În afara fotbalului, ce vă place să faceți? Mai aveți timp de altceva?
– E o întrebare bună. Îmi plac mai multe lucruri, dar din păcate, în ultimii doi-trei ani, n-am avut timp de nimic. Nu-mi mai aduc aminte când am fost ultima dată la pescuit, deși și la Limassol eram pe malul mării, și în jurul Botoșaniului sunt lacuri, la fel și la Pitești, cu Argeșul și lacurile din zonă. La un moment dat aveam undițele în portbagaj și le-am plimbat câteva săptămâni bune, dar n-am reușit nici măcar să le deschid. Îmi plăcea și tenisul de câmp sau tenisul cu piciorul cu băieții, dar, sincer, nu-mi mai aduc aminte când a fost ultima dată.

– Cum aveți grijă de dumneavoastră, având în vedere că spuneați că sănătatea este foarte importantă?
– Până acum doi ani, înainte de Botoșani, mergeam și alergam. La Limassol era clima bună, dimineața la șase și jumătate aveam o oră de alergare pe malul mării, apoi înotam și îmi pregăteam ziua. La Botoșani a fost perioada de iarnă și un program extrem de aglomerat. Nu îmi permitea timpul, făceam mers dimineața, cam 45 de minute. Acum, la Pitești, am continuat, mai ales că am și probleme cu spatele și alergarea pe beton sau suprafețe dure nu îmi face bine.

– Care e programul dumneavoastră la Piteşti?
– Dimineața, pe la ora șapte, merg în pădurea Trivale și fac cam 45 de minute de mers, aproximativ 5 km. După aceea revin la hotel, fac duș și începe ziua cu antrenamente, discuții și tot ce ține de muncă. Ca alimentație, nu am o nutriție exagerată. Legume, fructe, apă plată – nu beau băuturi acidulate, cred că n-am mai băut de 20 de ani Pepsi sau Fanta. Mănânc cu grijă, fără excese. Dacă mi-e poftă de dulce, mănânc dulce. E un mod de viață, nu o constrângere. Și mă simt foarte bine.

Bogdan Andone: „Nu am de luat nicio revanșă în fața FCSB-ului”

– În încheiere, prima partidă va fi cu FCSB, un adversar direct pentru play-off. Cum vedeţi duelul?
– Ne așteaptă un meci extrem de dificil, asta e sigur. Indiferent de poziția în clasament, consider că FCSB este cea mai valoroasă echipă din campionatul nostru, ca organizare, potență financiară, club și conducere. Îi cunosc foarte bine pe Mihai Stoica, pe jucători, iar calitatea lor individuală și colectivă e evidentă. Nu întâmplător sunt în primăvara europeană. Noi vom încerca să ne facem jocul, să fim agresivi, să le punem probleme și să scoatem maximum posibil. Dacă vom câștiga, ar fi extraordinar; dacă nu, e la fel de important să nu pierdem.

– O priviţi ca o revansă?
– Nu există aşa ceva. N-a existat niciodată. Le-am mulțumit atunci domnilor MM Stoica și Gigi Becali pentru oportunitate. A fost decizia mea să plec, ține de felul meu de a fi. Am simțit că lucrurile nu mergeau într-o direcție bună. Nu a fost niciodată vorba de revanșă. Am mai jucat de multe ori împotriva lor, cu Astra sau cu alte echipe, inclusiv în turul acestui campionat cu FC Argeș. Sigur că îmi doresc să câștig meciul, asta e clar. Îi respect pe oameni. Am primit și acum mesaje de ziua mea de la jucători și oameni din club. Am relații foarte bune cu Florinel Coman, cu Tănase, cu Radunović și cu mulți alții pe care i-am antrenat. Fiecare are drumul și istoria lui.

– Vă mai vedeți antrenând vreodată FCSB?
– În fotbal și în viață e greu să spui „niciodată”. Nu vreau să las loc de interpretări. Deocamdată nu se pune problema. Au antrenori foarte buni, Pintilii și Elias au demonstrat, au câștigat campionate, sunt în cupele europene. E important să aibă continuitate. Fiecare antrenor are drumul lui.