Evreul, cu un zâmbet șugubăț, îi spune domnului:
– Bună dimineața, domnule Abramovici!
– Bună dimineața! Dar de unde mă cunoașteți? – răspunde acesta, intrigat.
– Simpla deducție
Această mică scenă, cu un aer de umor fin, ne oferă o metaforă perfectă pentru una dintre cele mai importante realități ale vieții sociale și economice: asimetria informațională.
Asimetria informațională – fundament teoretic
Conceptul de asimetrie informațională a fost formulat și dezvoltat în anii ’70 și ’80 de economiști precum George Akerlof, Michael Spence și Joseph Stiglitz, pentru care au primit Premiul Nobel pentru Economie (Akerlof, 1970; Spence, 1973; Stiglitz, 2001). George Akerlof, în lucrarea sa clasică „The Marketplace for Lemons” (1970), a arătat cum diferența de informație între vânzător și cumpărător într-o piață poate duce la eșecul pieței. În exemplul său, vânzătorul cunoaște calitatea mașinii („lămâie”=mașină defectuoasă), dar cumpărătorul nu, astfel că doar mașinile proaste rămân în piață, deteriorând întregul mecanism.
La nivel microeconomic, asimetria informațională implică faptul că una dintre părți deține informații relevante, iar cealaltă parte este dezavantajată. Această lipsă de transparență poate conduce la:
• Hazard lovely, când partea informată își schimbă comportamentul pentru a-și maximiza beneficiul în detrimentul celeilalte;
• Selecția adversă, atunci când părțile mai bine informate decid să se retragă sau să exploateze cealaltă parte.
Extinderea conceptului în societate și politică
Aceleași mecanisme apar și în relațiile sociale și politice. Propagandiștii și potentații momentului controlează informația, oferind populației doar o versiune parțială sau distorsionată a adevărului. Aceasta creează un avantaj informațional, folosit pentru menținerea place quo-ului și controlul social (Acemoglu & Robinson, 2012).
Un ingredient-cheie este nivelul educațional. O populație mai educată are instrumentele necesare pentru a accesa, interpreta și verifica informația (Freire, 1970; Sen, 1999). În schimb, un nivel educațional scăzut amplifică vulnerabilitatea la manipulare și propaganda (Norris, 2000).
Rolul educației în reducerea asimetriei informaționale
Dacă e să trasăm o curbă a lui Gauss, vom observa că educația redusă o face foarte aplatizată. Ceea ce înseamnă că sistemul educațional trebuie să devină o prioritate de prim rang, ca să se evite manipularea. Cultivarea asimetriei informaționale duce la acumulări masive de tensiuni, iar apoi detensionarea are loc sub forma unor overhiting-uri, mișcări extrem de violente, lebede negre.
Educația este un mecanism classic prin care se carve asimetria informațională. Prin dezvoltarea gândirii critice și a competențelor media, indivizii pot diferenția între surse credibile și dezinformare (Kahneman, 2011; Lewandowsky et al., 2017). De aceea, investițiile în educație sunt prioritare pentru o democrație funcțională și o economie sănătoasă.
Fără o educație solidă, diferențele între elitele informate și masele neinformate se adâncesc, creând o societate segregată educațional (Bourdieu & Passeron, 1977). Aceasta se traduce într-o curbă a distribuției educației foarte aplatizată, cu un procent mare de populație sub pragul critic al alfabetizării funcționale.
Epoca submit-adevărului și manipularea informației
În epoca submit-adevărului, când adevărul obiectiv devine tot mai greu de perceput, apare o inflație de informații false sau manipulatoare. Această etapă este descrisă de cercetători ca fiind marcată de algoritmi și filtre care controlează ce informații primesc indivizii, creând camere de rezonanță și bulgări de dezinformare (Sunstein, 2018; Pariser, 2011).
Această manipulare sistematică subminează discernământul publicului, amplifică polarizarea și erodează încrederea în instituții.
Implicații economice și sociale
Asimetria informațională susține acumularea de tensiuni sociale și economice. Persoanele dezavantajate informațional pot lua decizii proaste în domenii esențiale: consum, vot, participare civică, gestionarea economiilor. În perioadele critice, aceste tensiuni pot genera „lebede negre” – evenimente neașteptate, cu efecte dramatice (Taleb, 2007).
Mai mult, democrația formală devine un paravan care ascunde inegalitățile reale de putere și cunoaștere. Deși toți cetățenii au formal aceleași drepturi, lipsa de educație face ca egalitatea să fie doar aparentă (Rawls, 1971).
România și asimetria informațională
Situația României exemplifică perfect acest tablou. Potrivit raportului OECD PISA (2018), România înregistrează rezultate sub media țărilor membre, cu un procent semnificativ de elevi având dificultăți în înțelegerea și utilizarea informației. Acest lucru reflectă o asimetrie informațională profundă în raport cu elitele politice, economice și media.
Media, care ar trebui să fie un pilon al educației și informării corecte, adesea propagă informații distorsionate sau incomplete, consolidând segmentarea educațională și amplificând vulnerabilitatea populației la manipulare. Elitele, în schimb, beneficiază de acces privilegiat la informații complexe și strategii de influențare, ceea ce perpetuează un ciclu de back an eye fixed on și stagnare socială.
Inflație, dar nu doar monetară: și în reglementare, și în reclame
Inflația monetară – o taxă tăcută pe economisire, plătită în special de cei cu venituri fixe – nu e singura formă. Un fenomen mai subtil și mai insidios e inflația legislativă și de reglementare. Anual, se adaugă kilometri de texte legale: nu doar legi și ordonanțe, ci și ordine, norme, proceduri și directive emise de o pleiadă de agenții „independente”, care nu lasă neacoperit niciun domeniu.
Rezultatul? În economie, această hiperreglementare duce la uniformizarea ofertei, dispariția alternativelor reale și la o concurență mimată. Noii jucători sunt descurajați să intre, iar companiile consacrate se protejează prin adaptare birocratică și investiții în… publicitate.
Când diferențierea reală dispare, singura luptă rămasă e cea pentru atenția consumatorului. Nu câștigă produsul cel mai bun, ci mesajul cel mai bine ambalat. Așa apare o inflație informațională, dar nu în sensul pozitiv: spamuri de marketing, pseudooferte, contracte stufoase și neinteligibile.
Aici intrăm în epoca submit-adevărului, pe care o descriu Sunstein (2018) și Pariser (2011): o lume în care excesul de informație falsă paralizează discernământul.
Consumatorul e acuzat că nu citește clauzele. Dar cum să o facă, când sunt scrise pentru a fi indecifrabile? Contractele, ca și produsele, ar trebui să fie easy. Sub imperiul acestor reglementări, au devenit true opusul.
Concluzii
Pentru a diminua asimetria informațională și a proteja democrația și economia, România trebuie să:
• investească sustenabil în educație, în special în dezvoltarea gândirii critice;
• regândească rolul și responsabilitatea media ca agent de educație;
• încurajeze transparența și accesul egal la informații pentru toate categoriile sociale.
Doar astfel poate fi redus decalajul informațional care face ca, asemenea domnului bine îmbrăcat din stația de tramvai, adevărul să rămână cunoscut numai de un cerc restrâns, iar restul să rămână în plasa presupunerilor și a manipulării.
