Un fenomen extrem de rar în obstetrică, lithopedionul sau „bebelușul de piatră” reprezintă calcificarea unui făt decedat care rămâne în organismul mamei, fără a fi eliminat.
Această condiție apare în urma unei sarcini ectopice abdominale, atunci când fătul moare, dar este prea mare pentru a fi reabsorbit de corpul mamei. Pentru a preveni infecțiile, organismul mamei învelește fătul într-un strat de calciu, transformându-l într-o masă solidă asemănătoare pietrei.
Deși este greu de estimat cu exactitate, se știe că mai puțin de 300 de cazuri de lithopedion au fost raportate în literatura medicală. Acestea au fost descoperite în urma autopsiilor, investigațiilor imagistice sau intervențiilor chirurgicale pentru alte afecțiuni. Cazurile au fost identificate în diverse colțuri ale lumii, inclusiv în Europa, America de Sud, Asia și Africa.
Exemple notabile de cazuri de lithopedion
Franța, 1582: Cel mai vechi caz documentat a fost descoperit în timpul unei autopsii efectuate asupra unei femei de 68 de ani din orașul Sens. Aceasta fusese gravidă cu lithopedion timp de 28 de ani, conform PMC.
Colombia, 2013: O femeie în vârstă de 82 de ani a fost diagnosticată cu un lithopedion de 40 de ani, descoperit în urma unei radiografii efectuate pentru dureri pelvine, conform ABC News.
Brazilia, 2024: O femeie de 81 de ani a decedat după o intervenție chirurgicală pentru îndepărtarea unui lithopedion pe care îl purtase în abdomen timp de 56 de ani. Descoperirea a fost făcută după ce aceasta s-a prezentat la spital cu dureri abdominale, conform The Sun.
Cum se formează un lithopedion și de ce rămâne nediagnosticat?
Lithopedionul se formează atunci când un făt moare în urma unei sarcini ectopice abdominale și este prea mare pentru a fi reabsorbit de corpul mamei. În loc să fie eliminat, fătul este învelit într-un strat de calciu, protejând astfel organismul mamei de infecții. Această calcifiere poate dura zeci de ani, iar femeile afectate pot rămâne asimptomatice sau pot prezenta simptome minore.
Lithopedionul este adesea nedetectat din cauza absenței simptomelor evidente. Multe femei nu prezintă dureri sau disconfort semnificativ, iar descoperirea se face de obicei accidental, în urma unor investigații pentru alte afecțiuni. De asemenea, în zonele cu acces limitat la servicii medicale, cazurile pot rămâne nediagnosticate pentru perioade îndelungate.