Din 1 iulie, tot mai multe firme mici din România riscă să plătească facturi aproape duble la electricitate. Statul promite sprijin prin fonduri nerambursabile de până la 90%, însă în practică, exact IMM-urile riscă să nu se califice. Problemele țin de birocrație, lipsa infrastructurii și eligibilitatea restrictivă. Experții avertizează că fiecare lună de întârziere înseamnă pierderi directe.
Foto: Shutterstock
Antreprenorii au la dispoziție vara aceasta peste 300 milioane euro fonduri europene, cu 90% finanțare nerambursabilă, prin programul „Fondul pentru Modernizare”, destinat investițiilor în producția de energie din surse regenerabile pentru propriul consum.
Prin intermediul Programului Cheie 1: Surse regenerabile de energie și stocarea energiei: „Sprijinirea investițiilor în noi capacități de producere a energiei electrice produsă din surse regenerabile pentru autoconsum”, fabricile, dar și balastierele sau alte tipuri de activități ce au facturi de cel puțin 8-10.000 de euro la energie și care dispun de un teren cu o suprafață de minimum 4.000 mp pot instala între 300-400 kW energie verde din surse solare și pot accesa până la cel mult 450 euro/kW, alocarea totală pe acest program fiind de 310 milioane euro.
Cine poate aplica și în ce condiții
„Recomandăm tuturor antreprenorilor și factorilor de decizie din companiile al căror cost cu energia s-ar putea dubla de la 1 iulie să ia în calcul această oportunitate investițională și să demareze pregătirea proiectelor, într-o perioadă marcată de incertitudini și în care costurile ar putea exploda. Pentru a depune proiectul cu succes, companiile au nevoie de studiu de fezabilitate, întocmit conform HG 907/2016 sau de un audit, în cazul în care nu au existat facturi pe locația respectivă sau a fost modificat consumatorul recent”, precizează Roxana Mircea, managing partner REI Grup.
Apelul de proiecte este deja deschis și sesiunea se va încheia pe 22 august, potrivit anunțului venit din partea Ministerului Energiei. Totodată, solicitanții eligibili pe acest program sunt operatorii economici de tip societăți (start-up, microîntreprinderi, întreprinderi mici, mijlocii și întreprinderi mari), precum și regiile autonome.
De reținut este faptul că nu sunt eligibile companiile care sunt refacturate în parcuri industriale sau care nu primesc facturile pe numele societății, cele care își desfășoară activitatea în sectorul pescuitului și acvaculturii, respectiv activități specifice codului CAEN 03. Nici companiile care au credite și au ipoteci în sumă ridicată pe terenul sau clădirea pe care intenționează să instaleze panourile nu vor putea beneficia de finanțare.
„Costurile pentru a depune sunt de maximum 3 – 5.000 euro, în funcție și de complexitatea proiectului, iar durata de evaluare a acestora ar putea varia între 6-12 luni. Un element important este că societățile pot derula procedurile de investiții și chiar pot demara investiția, însă nu vor putea produce energie până când nu semnează contractul cu Ministerul Energiei”, adaugă Roxana Mircea.
Printre sectoarele neeligibile se mai numără: cod CAEN 01 (agricultură, vânătoare și servicii anexe, cod CAEN 10 (industria alimentară) și cod CAEN 11 (fabricarea băuturilor).
Bugetul total al apelului depășește 310 de milioane de euro și este împărțit astfel: aproximativ 151 de milioane de euro pentru centrale solare sub 5 MW, aproape 118 milioane de euro pentru capacități solare peste 5 MW, 25 de milioane pentru hidro și 16,7 milioane pentru eolian. De asemenea, valoarea maximă care poate fi acordată per întreprindere este de 20 de milioane de euro, sub formă de rambursare a cheltuielilor eligibile.
Panourile solare devin o „necesitate economică urgentă”
„După liberalizarea pieței de energie și anunțurile privind modificările tarifare de la 1 iulie, tot mai multe companii ne contactează pentru evaluări tehnice rapide, simulări privind construcția de centrale fotovoltaice și estimări de cost/beneficiu. Mulți antreprenori încep să vadă investiția în panouri solare ca pe o necesitate economică urgentă, în special în industrii cu consum energetic mare și constant: producție, procesare, depozitare, logistică. Recomandăm tuturor antreprenorilor să analizeze oportunitatea de a deveni prosumatori și să ia în calcul sprijinul specialiștilor pentru evaluarea fezabilității tehnice și economice a unui astfel de proiect. Sursele de finanțare există, poate că nu sunt foarte simple și flexibile, dar maturitatea pieței a crescut și datorită lor,” declară, pentru Adevărul, Ana Nedea, director de vânzări Simtel.
Criterii construite pentru companii mari, în defavoarea celor mici
Deși programele de finanțare sunt generoase, iar statul promite sprijin de până la 90% pentru investițiile în panouri solare, realitatea din teren e departe de entuziasmul din comunicate. Multe firme se confruntă cu obstacole administrative și tehnice care, în practică, le exclud încă din start din cursa pentru energie verde.
Andrei Ivan, expert în soluții de energie regenerabilă și reducerea amprentei de carbon pentru IMM-uri, director general al 4ENVIGO, explică punctual de ce accesarea fondurilor nerambursabile rămâne, pentru mulți, un proces anevoios: „În practică, cele mai mari dificultăți vin din detalii administrative și tehnice: multe companii nu au acoperișul clădirii întabulat separat, au nevoie de aport propriu mare, necesitatea de a fi proprietar pe hală/teren, fără a avea alte sarcini, nu pot demonstra un consum constant care să justifice investiția sau nu dispun de lichiditățile necesare pentru cofinanțare, chiar dacă sprijinul ajunge până la 90%. De asemenea, firmele din industrii sezoniere sau cu activitate fluctuantă sunt dezavantajate, pentru că sistemul presupune un autoconsum ridicat, relativ constant”.
Din punct de vedere tehnic, adaugă el, provocările cel mai des întâlnite țin de conectarea limitată la rețea pentru proiecte greenfield, capacitatea portantă limitată a unor acoperișuri (ce greutate mai pot acomoda din încărcarea cu sistemele fotovoltaice, spre exemplu) și clasa de rezistență la foc, având în vedere revizuirea normativului privind securitatea la incendiu a construcțiilor – P118 – 1/2025, care aduce atât claritate, cât și cerințe mai exigente în ceea ce privește securitatea la incendiu.
„Respectarea noilor cerințe nu doar că reduce riscurile operaționale, dar crește valoarea și siguranța clădirilor pe termen lung, însă este percepută ca o potențială barieră pentru cei interesați”, adaugă Andrei Ivan.
Criteriile par gândite pentru companii medii și mari, cu structuri administrative clare și poziție financiară solidă, crede specialistul. „Întreprinderile mici, care sunt cel mai afectate de creșterea prețurilor la energie, au dificultăți în a satisface condițiile minime de eligibilitate. Aici ar fi de mare ajutor o regândire a mecanismelor de sprijin, eventual prin linii dedicate IMM-urilor cu infrastructură mixtă sau închiriată”, susține acesta.
Ce alternative au firmele neeligibile
Pentru firmele care nu se încadrează în actualele programe de finanțare, există tot mai multe modele de sprijin alternativ: soluții rapide, flexibile și, mai ales, lipsite de birocrația tipică fondurilor nerambursabile. Printre acestea, potrivit lui Andrei Ivan, se numără leasingul de echipamente, care permite achiziția fără avans sau cu avans redus, schemele de plată eșalonată oferite direct de furnizori sau prin parteneriate cu instituții financiare, dar și contractele de tip PPA (Power Purchase Agreement), în care o terță parte investește în sistemul fotovoltaic, iar compania consumatoare plătește doar energia, la un tarif fix.
Așadar, pentru antreprenorii care vor să-și reducă rapid dependența de fluctuațiile prețurilor la energie, expertul recomandă câțiva pași esențiali: analiza detaliată a consumului, defalcat pe intervale orare și categorii de echipamente; verificarea eligibilității printr-o firmă specializată; obținerea unei oferte tehnico-financiare complete; și, acolo unde este posibil, depunerea dosarului cât mai devreme.
„Neeligibil nu înseamnă nepregătit”
Însă chiar și atunci când o companie descoperă că nu este eligibilă pentru finanțare nerambursabilă, această aparentă limitare poate deveni o oportunitate. „Fondurile publice vin cu termene lungi, proceduri greoaie și restricții în implementare. În schimb, o firmă care investește din surse proprii, prin leasing sau PPA, poate avea sistemul instalat și funcțional în câteva săptămâni, beneficiind imediat de reducerea costurilor energetice”, explică Andrei Ivan.
În contextul scumpirilor anunțate de la 1 iulie, atrage atenția acesta, fiecare lună de întârziere înseamnă pierderi directe. Investiția devine cu atât mai justificată dacă luăm în calcul amortizarea rapidă, adăugarea unor baterii de stocare și mentenanța preventivă. În plus, companiile care aleg să acționeze acum vor evita blocajele ce se prefigurează pe piață: lipsa de echipamente, întârzieri la avize, suprasolicitarea instalatorilor. Își pot securiza energia la un cost fix și își pot crește competitivitatea în relația cu clienții.
„Așadar, neeligibil nu înseamnă nepregătit, ci poate însemna agil, adaptabil și cu viziune pe termen lung”, concluzionează Andrei Ivan.
