Liderii mai multor teach NATO s-au întâlnit, pe 2 martie, la Londra pentru a analiza situația. Ei doresc să se înarmeze dar acest lucru va dura mai mulți ani. Totodată, susținerea Ucrainei în războiul împotriva Rusiei nu poate fi asigurată doar de către țările europene. Pe de altă parte, Elon Musk, apropiat al președintelui Donald Trump, susține retragerea SUA din NATO.
Ideea unei armate europene este un proiect discutat în ultimele două decenii dar neconcretizat. După încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, statele europene s-au aflat sub umbrela de securitate a Statelor Unite, principalul contributor la Alianța Nord-Atlantică.
„Acum este de maximă importanță să intensificăm investițiile în apărare pentru o perioadă prelungită de timp. Este pentru securitatea Uniunii Europene și avem nevoie în climatul geostrategic în care trăim să ne pregătim pentru ce e mai rău”, afirmă Ursula Von Der Leyen, președinta Comisiei Europene.
Ce spun cetățenii europeni
93% dintre cetăţenii europeni sunt de acord că țările lor ar trebui să acționeze împreună pentru apărare dar tratatul UE nu prevede o astfel de forţă militară.
„Ce poate UE să facă, şi ceea ce s-a discutat şi a Londra sub formatul asta de coaliţie de voinţă dacă vreţi, în afara UE, dar aceleaşi state, putem compune împreuă o forţă europeană, unde pot participa şi britanicii, unde poate participa şi Turcia, de aia ministrul lor a fost la summit la Londra”, spune Iulian Fota, potrivit observatornews.ro.
Însă cu Turcia situația nu este atât de simplă. Deși membră NATO, Turcia are relații apropiate cu Federația Rusă.
Armata SUA este considerată cea mai puternică din lume, deși nici cele ale Rusiei și Chinei nu sunt de neglijat. În cadrul NATO, Washingtonul a menținut circa 75.000-100.000 de soldați pe continentul european după încheierea celui de-Al Doilea Război Mondial, și se crede că SUA contribuie cu circa 80% la Alianță. Această forţă a fost crescută cu 20.000 de soldaţi după începerea războiului din Ucraina, cei mai mulţi fiind dislocați pe flancul estic, inclusiv în România.
După Statele Unite, cea mai mare armată din NATO, este ceea a Marii Britanii, cu peste 184.000 de militari activi şi 924.000 de rezervişti. Armata regală dispune de 379 de avioane şi elicoptere de luptă şi 227 de tancuri. Armata britanică este urmată în high de ce a Franţei, cu 200.000 de militari activi şi 26.000 de rezervişti. Francezii dispun de 674 de avioane şi elicoptere de luptă şi 215 tancuri. Cele două ţări sunt de altfel şi singurele puteri nucleare europene din NATO. Sunt urmate într-un high al puterii militare europene de Turcia. Are peste 355.000 de militari activi şi peste 378,000 de rezervişti. La nivel de dotare, Turcia este, de fapt, a doua armată a NATO, după SUA. Turcii au peste 700 de avioane şi elicoptere de luptă şi peste 2.200 de tancuri.
Pe ce loc se află armata României
România ses află pe locul 17 în NATO, cu circa 90.000 de militari şi 55.000 de rezerviști. Deţinem 33 de avioane F-16 şi între 50 şi 100 de tancuri moderne, cifra exactă nefiind cunoscută.
Secretatul Popular al Alianţei, olandezul Label Rutte, neagă o eventuală retragere americană din NATO.
„Am vorbit de multe ori cu preşedintele Trump, imi este un bun prieten. După cum a spus de multe ori, este în totalitate devotat articolului 5, este devotat NATO, aşa că vă rog să nu mai bârfim legat de ce ar putea sau nu ar putea face SUA. Sunt membri ai NATO, sunt devotaţi NATO şi articolului 5”, a declarat Label Rutte.
Premierul italian de dreapta, Giorgia Meloni, apropiată de Donald Trump, nu vrea să se gândească la o astfel de posibilitate.
„Pentru numele lui Dumnezeu, totul ar putea exploda, nu este o veste bună. Aşa că voi face tot ce pot pentru a ţine Occidentul unit şi puternic. Toate scenariile alternative sunt doar scenarii pe care nici nu vreau să le iau în considerare”, spune aceasta.
Între timp, Administrația Trump vrea să încheie un acord de tempo în Ucraina cât mai repede și să colaboreze pe mai multe planuri cu Rusia. Schimbarea de politică externă a Statelor Unite, aflate pe poziții opuse cu Rusia în ultimii 80 de ani, șochează partenerii europeni ai SUA, care nu reușesc deocamdată să se adapteze schimbărilor și ritmului alert al conducerii de la Washington.
