Sorana Cîrstea a jucat sfert de finală în turneul de mare șlem de la Roland Garros.
La doar nouăsprezece ani, sportiva din România o elimina pe Jelena Jankovic – favorită număr cinci în ediția 2009 a întrecerii de la Paris – cu revenire de scor de la 0-1 la seturi.
Jankovic avea să piardă, scor 3-6, 6-0, 9-7, la capătul unui set decisiv în care francezii au rămas șocați să vadă cum un fost număr 1 WTA avea să fie înfrânt de o puștoaică din țara noastră.
Prin acel rezultat, Sorana Cîrstea a devenit prima jucătoare născută în anii ’90 care ajunge în sferturile unui turneu major de tenis.
Sorana Cîrstea, despre presiunea resimțită după rezultatul de la Paris: „Top 30 era un eșec pentru mine. Trebuia să fiu în top 10.”
Privind în urmă, Sorana Cîrstea conștientizează cum rezultatul surprinzător de la Roland Garros 2009 i-a schimbat percepția față de ce este dificil în tenis.
Românca regretă că nu a luat în calcul posibilitatea de a-și conduce cariera în WTA cu mai multă detașare emoțională.
„Nu m-am gândit niciodată că voi fi jucătoare profesionistă timp de douăzeci de ani. Dacă aș fi știut sau dacă mi-ar fi spus cineva, la douăzeci de ani, că mai am cincisprezece ani de jucat, mi-aș fi spus să îmi dozez consumul emoțional, pentru că urma să vină un rollercoaster.
Ar fi fost puțin mai bine, dar sunt recunoscătoare pentru călătoria pe care am parcurs-o,” a punctat Sorana Cîrstea, în podcastul Tennis Insider Club, găzduit de fosta jucătoare din Franța, Caroline Garcia.
După sfertul de finală jucat la Roland Garros, la doar nouăsprezece ani, Sorana Cîrstea mărturisește că a desconsiderat cât de dificil îi va fi să își mențină poziția înaltă din clasament.
„Gândul meu instinctiv a fost să fac pasul următor, iar pasul următor era să intru în top 10. Am început anul cu câteva eliminări în primul tur; mi-am pierdut direcția, poziția în clasament a început să coboare și am simțit că e sfârșitul lumii.
A fost dur pentru mine. Toată lumea în jur mă vedea intrând în top 10 și m-am simțit ca o ratată pentru că nu am reușit această performanță.
„La douăzeci de ani, recunosc, nu eram ușor de antrenat. Azi sunt.”
A fost prima dată în viață când a trebuit să mă confrunt cu eșecul. Nu am știut, cu adevărat, cum să o fac. Au fost momente dure. Am avut, în acea perioadă, antrenori care nu au știut cum să mă ajute, din punct de vedere emoțional.
Mereu am fost o persoană dură. Sunt o perfecționistă și mereu am pus multă presiune asupra mea. Am progresat, cu timpul, iar acum sunt ușor de antrenat. La douăzeci de ani, recunosc, nu eram de antrenat. Mă uit în urmă și mă simt rău față de anumite lucruri care s-au întâmplat, dar le sunt recunoscătoare oamenilor care au avut răbdare cu mine. Greșelile nu le-am făcut cu rea voință. Au fost pentru că atât știam atunci,” a completat Sorana Cîrstea.
