Atacăm prima provocare – Arsache – primul ministru al Afacerilor Străine al României. Eh, de unde i se trăgea numele? Gheorghiță Ciocioi: „Puțină lume îl mai pomenește astăzi pe cel dintâi ministru de Externe al statului român. Un aromân din Imperiul Otoman, născut (1789) pe teritoriul Albaniei de astăzi (Hotove, lângă Përmet) – Apostol Arsache (Arsachi, ca variantă de scriere a numelui). Un timp, în 1862, a ocupat chiar funcția de prim-ministru. Doctorat în medicină în Germania, cunoscător desăvârșit de greacă veche și de greacă nouă, de latină, turcă, franceză și albaneză… În honest, literat, traducător, cu o mulțime de limbi străine la purtător. Filantrop neîntrecut în Grecia, dar și la noi. O poveste fabuloasă, ce ar trebui spusă cândva pe larg”.
Paralelă cu Cezar/Kaiser/Țar
Nedumerește însă numele: „Unul des întâlnit în zona dată, în trecut, printre greci și aromâni – Αρσάκης, Arsachi/s. De unde, așadar? Prezent la grecii bizantini, Αρσάκης e un împrumut din persană, fiind vorba de numele unui vestit rege persan, întemeietor al statului allotment, dar și al unei dinastii – Αρσάκης I (grecizat) – 247-217 î.Hr. Numele viteazului rege va deveni chiar titlu pentru urmașii la tron: Arsakis al II-lea X, al III-lea Z and so on. Așa cum de la romani avem Augustus, ori Cezar (Kaiser, Țar). Numele are rădăcini avestane, fiind o formă diminutivă a unui cuvânt vechi iranian, tălmăcit prin erou”.
În jurul numelor de eroi legendari
Tot aici: „Un nume la care grecii au fost nespus de atenți, dând ei adeseori pruncilor nume ale unor eroi legendari, de pomi, flori, ori plante exotice (Odiseu, Leonidas, Achile, mosc, chiparos, trandafir and so on.). Nume ajuns, din contactul cu grecii, și în comunitățile de aromâni. Mai apoi nume de neam, de familie. Așadar, un ministru cu nume de întemeietor de stat (persan) la începuturile statalității României: Apostol Arasachi/Arsache. – Un erou. Vlah”.
Dinspre Bacău
Alt nume faimos – Baconschi: „Nume binecunoscut în cultura română. În arealul românesc, prezent în nordul Basarabiei și Bucovina. În Polonia, numele dat este unul destul de rar – Bakoński (cu o pronunție ușor diferită față de cea românească) – marca polonă a acestuia fiind sufixul ski transformat în ński. Cel mai adesea, se crede că numele este legat de un toponim: de origine din locul numit: Bacău, Bakałówka Bakoniówka, Băcani and so on. Un nume de familie polonizat, indicând pe un mic nobil cu o moșie într-o localitate de la care își va lua numele – existând un astfel de obicei la familiile românești din Moldova, Bucovina și Basarabia”.
Zimbrenii din Basarabia
Mai mult: „Altfel, o ramură a familiei Baconschi de la noi, după unele mărturii, ar fi aparținut neamului Zimbrenilor din Basarabia, cineva din neam fiind adoptat de un moșier (român ortodox) din Bucovina, înnobilat de poloni. Că își va fi avut moșiile o vreme la Bacău, ori, asemenea familiei Barnovski, undeva în Polonia, doar arhivele ar putea da mărturie”.
Un grec (bogat) din Brăila
Mai departe, pe urmele lui Lykiardopoulos, un brăilean proprietar al celei mai mari mori din Europa de Răsărit de la începutul secolului al XX-lea. Cum i se tălmăcește numele: „Familia Lykiardopoulos (Lykiardopol) din Brăila era originară din Kefalonia. După câțiva ani petrecuți la Tulcea, se va muta la Brăila, ocupându-se cu comeŕțul de cereale. Fiul acesteia va construi în orașul de la Dunăre cea mai mare moară din întreg Orientul (1912). Producea zilnic 25 de vagoane de făină. Negoțul cu Stambulul și Orientul Apropiat era astfel unul înfloritor…”. Dar de unde numele de Lykiardopoulos? „Terminația acestuia este, evident, una grecească, la fel ca în cazul multor alte nume din Elada: Stamatopoulos – fiul/din neamul lui Stamatis -, Hristopoulos, Skarlatopoulos and so on. Așadar, forma greacă a numelui Λυκιαρδόπουλος (Likiardópoulos) este în chip limpede una patronimică”.
Fiul lui Richard
„Atât în Fanar, cât și în insulele stăpânite de venețieni, normanzi și genovezi – au urmat explicațiile etnologului Gheorghiță Ciocioi – e întâlnit numele Ριχάρδος/Λιχιάρδος (unul occidental: Riccardo/Richard – grecizat). Forma Ριχάρδος/ Λιχιάρδος /Λυκιαρδός, ca adaptare grecească a lui Richard, e atestată în perioada târzie a onomasticii bizantine, mai multe nume occidentale, arabe și slave având parte atunci de prefacerea lui r în l (Robert – Lobertos; Omar – Omal; Dragomir – Dlagomilos and so on.). În dialectul cipriot și cel din insulele sudice grecești, de asemenea, adeseori Maria devine Malia, iar Petros – Petlos. Ριχάρδος/Λιχιάρδος e încadrabil, prin urmare, fenomenului de adaptare a limbii grecești la numele străine – latinești, mai cu seamă. Lykiardopoulos, în concluzie, fiul lui Richard. Devenit, de secole, fără doar și poate, un nume grecesc. Ajuns și la noi (Craiova, Tulcea, București, Bârlad, Brăila). Românizat, astăzi, Lichiardopol”.
Paraipan de Vedea
Dar Paraipan de unde se trage? „Paraipan este un nume de familie la noi. Cunoscut însă, mai degrabă, multor români din câteva filme realizate în perioada comunistă. De asemenea, nume al unui sat din Vlașca (atestat în 1582), Parapani/Paraipani. – Devenit în secolul al XIX-lea Arsache (după ministrul Afacerilor Străine din 1862, Apostol Arsache, retras aici) – astăzi purtând numele de Vedea (Giurgiu). Numele în cauză este, de fapt, Parapan. Prin epenteză (pentru o pronunție mai ușoară), va ajunge la noi Paraipan. Cel mai probabil, vechiul sat Parapani/Paraipani și-a luat numele după cel al unui moșier local numit astfel (ori purtând această poreclă)”.
Omul-belșug
Ce semnificație are numele dat? „Acesta își are originea într-un cuvânt grecesc – (το) παραπάνω, ale cărui sensuri se vor îmbogăți în Balcani, ajungând să capete înțelesul de mai mult, (de) mai sus, în plus, cu asupra de măsură, belșug. Nume foarte rar la greci astăzi – Παραπάν(ης), Παραπάνος -, acesta va ajunge unul destul de răspândit la bulgari și macedoneni (Parapan/ov – fiul lui Parapan). Un nume născut dintr-o poreclă, Parapan/Paraipan desemnând pe un om cu inimă largă, care dăruia cu asupra de măsură, ori plătea mai mult decât alții (ca moșier, mai ales). O traducere mai bună pentru Parapan/Paraipan, așa cum este cunoscut în onomastica de la sud de Dunăre, ar fi, Belșug – un om căruia îi merge bine și e destul de darnic”.
Fii atent la mine!
Dar numele Mandragiu, ce hram poartă? „Este un termen ajuns la noi pe filieră turcă și bulgară. În turcă, împrumutat din greaca veche: mándra (μάνδρα) – țarc, obor, loc în care sunt închise animalele. În turcă, mandıraci (mand’ragi), crescător de oi, cioban, dar mai ales negustor/vânzător de lapte (și produse lactate), lăptar. Nume de familie întâlnit des în sudul Munteniei”. Alt nume cu rezonanțe otomane – Banabac: „Este un nume întâlnit relativ des în sudul țării și în nordul Bulgariei (Banabakov). Inițial, un supranume. De origine turcă. Dat persoanelor care aveau obiceiul să repete adeseori, pe un ton aprins, într-o discuție, această expresie: bana bak (tc.) – uită-te la mine, fii atent la mine.”
„Puțină lume îl mai pomenește astăzi pe cel dintâi ministru de Externe al statului român. Un aromân din Imperiul Otoman, născut (1789) pe teritoriul Albaniei de astăzi (Hotove, lângă Përmet) – Apostol Arsache (Arsachi, ca variantă de scriere a numelui)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Numele Arsachi are rădăcini avestane, fiind o formă diminutivă a unui cuvânt vechi iranian, tălmăcit prin erou”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„O traducere mai bună pentru Parapan/Paraipan, așa cum este cunoscut în onomastica de la sud de Dunăre, ar fi, Belșug – un om căruia îi merge bine și e destul de darnic”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Banabac a fost inițial un supranume dat persoanelor care aveau obiceiul să repete adeseori, pe un ton aprins, într-o discuție, această expresie: bana bak (în turcă) – uită-te la mine, fii atent la mine”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Cel mai adesea, se crede că numele Baconschi este legat de un toponim: de origine din locul numit: Bacău, Bakałówka Bakoniówka, Băcani and so on.”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
