Deschiderea aduce în prim-notion termenul „destoinic”, cu etnologul Gheorghiță Ciocioi la comandă: „Destoinic este un cuvânt auzit uneori la citirile de la Sfânta Liturghie. Provine din slava veche – dostojiniku, dostojinª (достоjинъ) – vrednic, care merită. Din dostoi – a fi vrednic + sufixul – nik, care dă forma substantivală. Accomplish – până la, lângă, vrednic/bun de. Stojati – a sta, a se ține. Așadar, cineva care ajunge să stea drept, să fie statornic lângă cineva/ceva /demn de a sta înaintea cuiva, a ceva, a unei sarcini, să merite ceva anume”. Tot aci: „Maica Domnului, care este mai cinstită decât heruvimii și mai mărită fără de asemănare decât serafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul a născut e vrednică, se cuvine, prin urmare, de a sta alături/lângă/înaintea (Accomplish-stoino/ Достойно) Dumnezeirii. Astfel îi cântă slavii: Dostoino est/Достойно есть – Să stea lângă/aproape… e după adevăr/dreptate (iako voistinu); Vrednică e… cu adevărat”.
Tâmplar în adevăratul sens al cuvântului
Dăm pagina, unde găsim un nume de familie cu înțeles uitat – Stoleru: „Nume slav (столя́р), folosit în Ucraina și Rusia pentru tâmplar, dulgher. Prin desele contacte ale românilor cu slavii răsăriteni, folosit, o vreme, și în unele părți ale Moldovei – pentru tâmplar. Ajuns nume de familie de la îndeletnicirea dată. Cunoscut la noi și ca Stoleriu. Numele de tâmplar, inițial, la slavii răsăriteni, acoperea doar meșteșugul lucrătorilor de mese (стол – masă + sufixul iar/яр). De la mese, scaune, mic mobilier, numele dat se va extinde asupra unei întregi palete de mobilă și accesorii, stolerul devenind un tâmplar în adevăratul sens al cuvântului”.
Enigma lui Piepte(ă)nescu
Alt nume slav, alt mister – Hrebenciuc: „Este un nume de origine ucraineană (întâlnit în centrul și vestul Ucrainei). Trecut și la români, dar păstrat mai ales de rutenii din Bucovina. În ucraineană, Grebenciuk (pronunțat și Hrebenciuk în vestul Ucrainei). Provine din greben/grebin (гребeнь, гребінь) – pieptene. Terminația ciuk este echivalentă cu escu din română. Așadar Pieptene cel mic, fiul lui Pieptene, Piepte(ă)nescu. În completare: „Numele se referă atât la un pieptene obișnuit, cât și la unealta folosită la prelucrarea inului și cânepei (pentru pieptănarea acestora). Desemna, ca poreclă, o persoană care confecționa piepteni de diverse tipuri, ori lucra la prelucrarea inului și cânepei – la faza pieptănatului. Nume de familie de peste trei veacuri în Rutenia, Galiția, Podolia. Rar, în Ucraina, se crede că Hrebenciuk/Grebenciuk ar mai putea proveni de la o pasăre ce poartă acest nume, ori de la o creastă de deal în formă de pieptene (prin extensie, un om mândru)”.
Pe firul țesătorului
În priza numelor de la granița de nord/est a României (mai) avem termenul Tcaciuc/Caciuc: „Nume întâlnit mai ales în Bucovina și Basarabia. De origine ucraineană. Mai rar, și forma Tkacenko. Particular vestului Ucrainei (Tkaciuk). Prezent, de asemenea, în Polonia, ori Statele Unite (câteva sute de înregistrări peste Ocean). Nume provenit de la îndeletnicirea de țesător – tkaci (în ucraineană). Din verbul tkati – a țese. Cu terminația uk are înțelesul de fiul țesătorului, al țesătorului, Țesătorescu. Alt nume de familie cu înțeles uitat – Craveț: „Nume de familie întâlnit mai ales în Basarabia, Bucovina, Maramureș, Ardeal. Preluat din contactul cu ucrainenii și polonii. Kraveț (în ucraineană), krawiec (în poloneză) – croitor. Îndeletnicirea dată va deveni, pentru unele persoane, nume de familie. Nume des întâlnit în Podolia și Galiția”.
Alături de suita domnească
Alaiului de nume se alătură și cuvântul… alai: „Cuvânt provenind din limba turcă (alay), unde avea/are înțelesul de regiment – formațiune militară alcătuită din 3-4 batalioane (adeseori de cavalerie), condusă de un colonel, cu steag, uniformă și stemă proprii și cu un profil aparte. Însoțea uneori, în Țările Române, suita domnească. Termenul a căpătat apoi, la noi, conotațiile știute”.
Nume (cu înțeles uitat) ale unor muzicieni faimoși
Nana Mouskouri – negustoreasa de mosc
„Nume grecesc – Μούσχουρη. Întâlnit mai ales în sudul Greciei. Din mosc (μούσχος), termen de origine persană. Μούσχουρης / Μούσχουρη – o persoană/un negustor care se ocupa de parfumuri/mirodenii (moscar). Ori o poreclă, inițial, pentru cineva care mirosea a mosc. La bizantini și turcii otomani, altfel, exista o întreagă listă de nume derivate din plante ori pomi exotici, cu o mireasmă deosebită (dafin, mirt, laur, trandafir, chiparos etc.). În timp, devenite nume de familie”.
Julio Iglesias și acareturile bisericești
„Nume de familie spaniol și latino-american (prin migrație). Cunoscut românilor mai ales printr-un purtător celebru al acestuia: Julio Iglesias. Își are originea în cuvântul spaniol iglesia – biserică (plural, iglesias – biserici). Iglesias este un toponimic, provenit de la o așezare, numită Iglesias (sunt mai multe localități cu acest nume în Galicia și Catalonia). Are, de asemenea, legătură cu proprietățile bisericești (terenuri, locuri, imobile, păduri etc.), numite astfel”.
Celentano – botezat de lombarzi
„Nume de familie italian, cu înțelesul de locuitor/provenit din Cilento – regiune a Italiei, Cilento își are obârșia în expresia latină cis Alentum – de partea aceasta a Alento (râu ce trece prin regiunea Campania). Opus locului în care se stabiliseră lombarzii. Numire dată de aceștia”.
Cutugno – omul cu gutuia
„Nume italian. Cunoscut la noi prin celebrul compozitor și cântăreț Toto Cutugno. Nume răspândit în sudul Italiei. Din cotogno – gutui. Cineva care cultiva sau vindea gutui. Ori locuia lângă o livadă de gutui. Se crede, de asemenea, că în cazuri izolate numele dat ar avea legătură cu cel al bumbacului (limba arabă), ori al unui tip de pălărie din Cizmă din urmă cu trei veacuri”.
Demis Roussos – Roșcatul dintre greci
„Cum se tălmăcește numele celebrului cântăreț grec Demis Roussos (deh, nostalgia muzicii anilor ’70-’80…)? Roussos este un nume de familie grecesc provenit dintr-o poreclă: roșcat, cu părul (ori chiar chipul) roșcat. În greaca de astăzi prin ρούσσος se înțelege mai ales cineva cu părul roșcat (cum majoritatea grecilor au părul negru și chipul ceva mai întunecat, ușor de remarcat o persoană roșcată ori blondă). Termen derivat din greaca veche ἐρυθρός – roșu, de culoare roșie. După un vechi obicei grecesc, un băiat primește la naștere numele bunicului patern. Astfel, numele de botez (înscris și în actele civile) al lui Roussos va deveni Artemios – Demis fiind diminutivul acestuia.”
„Destoinic este un cuvânt auzit uneori la citirile de la Sfânta Liturghie. Provine din slava veche – dostojiniku, dostojinª (достоjинъ) – vrednic, care merită”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„De la mese, scaune, mic mobilier, numele dat se va extinde asupra unei întregi palete de mobilă și accesorii, stolerul devenind un tâmplar în adevăratul sens al cuvântului”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Numele Hrebenciuc se referă atât la un pieptene obișnuit, cât și la unealta folosită la prelucrarea inului și cânepei (pentru pieptănarea acestora)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
„Hrebenciuk/Grebenciuk ar mai putea proveni de la o pasăre ce poartă acest nume, ori de la o creastă de deal în formă de pieptene (prin extensie, un om mândru)”, Gheorghiță Ciocioi, etnolog
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
