Fotografia, una dintre cele mai cutremurătoare imagini ale Holocaustului, a fost dintotdeauna greu de privit. Un soldat SS, purtând ochelari, își îndreaptă pistolul spre capul unui bărbat îngenuncheat, aflat la marginea unei gropi comune, în timp ce alți militari privesc în fundal. Multă vreme, imaginea a fost cunoscută sub numele „Ultimul evreu din Vinnița”, devenind un simbol al exterminării sistematice din Est.
Astăzi, însă, o anchetă meticuloasă, bazată pe arhive, mărturii și analiza cu ajutorul inteligenței artificiale, rescrie povestea fotografiei. Un istoric german afirmă că a identificat autorul crimei: Jakobus Onnen. Iar totul a pornit de la un detaliu esențial , locul faptei nu era Vinnița, ci cetatea Berdîciv, din actuala Ucraină.
Nu o dată aproximativă, ci 28 iulie 1941. Identificarea locului și a momentului s-a sprijinit pe dosare de arhivă, documente de familie și semnalări primite după apariția în presa germană a unor indicii noi privind unitatea implicată.
Odată ce coordonatele au devenit clare, cercetătorii au trecut la fețe, uniforme, detalii. Imaginile au fost analizate în regim open-source, cu sprijinul voluntarilor și al algoritmilor de recunoaștere, iar rezultatul a indicat o potrivire „neobișnuit de ridicată”.
Jürgen Matthäus, istoricul care coordonează proiectul, avertizează însă că inteligența artificială nu e „glonțul de argint”, ci un instrument între altele. Nu există o singură probă decisivă, ci o convergență: asemănarea facială, biografia, indiciile circumstanțiale.
Toate indiciile au dus la Jakobus Onnen
Toate au fost puse cap la cap, cu verificare umană la fiecare pas. Profilul care se conturează pentru Jakobus Onnen este al unui om adaptat la aparatul represiv, dar rămas, formal, un anonim al său. Născut în 1906, la Tichelwarf, provenea dintr-o familie bună.
A intrat în partidul nazist înainte de 1933, iar în viața civilă preda franceză, engleză și educație fizică. În august 1939 s-a înrolat în unitatea SS „Death’s Head” de la lagărul Dachau. Un an mai târziu a ajuns în „Poliția de Ordine”, activând în Polonia ocupată.
În 1941 s-a alăturat Einsatzgruppe C, o unitate însărcinată cu exterminarea „evreilor și partizanilor” pe teritoriul sovietic ocupat. Deși dedicat cauzei, nu a fost promovat semnificativ. A murit în 1943, în luptele împotriva partizanilor din regiunea Jîtomîr, Ucraina, scrie incredibilia.ro.
„Această imagine ar trebui să aibă aceeași greutate ca fotografia porții de la Auschwitz”
Imaginea, acum fixată în timp și spațiu – Berdîciv, 28 iulie 1941 – arată contactul direct dintre agresor și victimă, fără niciun ecran al distanței. Pentru Matthäus, „această imagine ar trebui să aibă aceeași greutate ca fotografia porții de la Auschwitz”.
Nu pentru că ar explica totul, ci pentru că surprinde esența mașinăriei de ucidere în teren: o decizie, o armă, o privire, o execuție în văzul celorlalți. Rămâne, însă, o absență care apasă. Bărbatul în genunchi nu a fost identificat până acum.
Următoarea etapă a proiectului vizează consultarea arhivelor sovietice și, acolo unde este posibil, folosirea tehnologiilor moderne pentru a-i recupera numele. Demersul nu schimbă oroarea scenei.
Dar restituie o parte din adevăr: arată cine a comis crima, unde s-a întâmplat și cum poate fi folosită, cu precauție, tehnologia pentru a lumina istoria.
