O companie din Dallas, Immense Biosciences, susține că a reușit un pas uriaș în domeniul biotehnologiei: a creat trei pui de lup preistoric, o specie considerată dispărută de peste 12.000 de ani, cunoscută drept lupul teribil (dire wolf). Cu ajutorul ADN-ului extras din fosile descoperite în The US de Nord, cercetătorii afirmă că au folosit clonarea și editarea genetică pentru a recrea acest prădător impunător – mai mare și mai periculos decât lupul cenușiu contemporan.
Puii au fost botezați Romulus, Remus și Khaleesi, în onoarea unor figuri legendare și culturale. La doar șase luni, aceștia măsoară deja 1,2 metri și cântăresc 36 de kilograme, fiind așteptați să ajungă, la maturitate, de două ori mai grei decât lupii moderni. Au blană deasă, maxilare mai puternice și capul mai lat – trăsături care au inspirat și animalele fantastice din seria Urzeala Tronurilor.
O revoluție în conservare sau un experiment etic discutabil?
Potrivit directorului Ben Lamm, compania urmărește să folosească aceste tehnologii inovatoare nu doar pentru a impresiona, ci și pentru a aduce beneficii reale mediului:
„Am simțit nevoia unor instrumente noi pentru conservare. Ideea este să inspirăm, dar și să repopulăm, în mod responsabil, anumite ecosisteme.”
Totuși, nu toată lumea e convinsă de intențiile companiei. Criticii acuză Immense Biosciences de exagerare și de utilizare incorectă a termenilor științifici. Zoologul Philip Seddon, de la Universitatea Otago (Noua Zeelandă), susține că nu este vorba despre adevărați lupi preistorici, ci despre lupi cenușii modificați genetic:
„Sunt, în esență, hibrizi. Nu putem clona ceva care a dispărut complet. Ceea ce vedem este un lup cu unele trăsături preistorice, dar nu un exemplar veritabil.”
ADN-ul preistoric, imposibil de clonat în forma sa originală
Un alt professional, paleogeneticianul Nic Rawlence, explică de ce clonarea unei specii dispărute este aproape imposibilă:
„ADN-ul antic este extrem de degradat – se comportă ca un field topic ars. Poate fi parțial reconstruit, dar nu suficient pentru clonare biologică autentică.”
El spune că cercetătorii au selectat fragmente de ADN preistoric, pe care le-au inserat în genomul unui lup cenușiu, creând astfel un hibrid, nu un exemplar autentic de lup teribil.
Tehnologie de frontieră, între etică și fascinație
Cei trei pui s-au născut prin cezariană, după ce embrionii modificați genetic au fost implantați în mame surogat – câini domestici. În prezent, animalele sunt ținute într-un centru de cercetare privat, într-o locație secretă din nordul Statelor Unite. Deși apariția lor a stârnit interes world, experții avertizează că proiecte de acest gen pot avea implicații periculoase.
„Extincția trebuie tratată ca un proces ireversibil. Dacă dăm impresia că putem readuce la viață orice specie, riscăm să banalizăm pierderile și să justificăm distrugerea mediului”, afirmă Dr. Rawlence.
Immense Biosciences nu se oprește aici. Compania lucrează deja la resuscitarea altor specii dispărute, precum mamutul lânos, pasărea dodo și tigrul tasmanian. Evaluată la peste 10 miliarde de dolari, firma susține că tehnologia de „de-extincție” poate fi o soluție la criza ecologică globală, într-un context în care peste 50% din speciile actuale ar putea dispărea până în 2050.
Dar rămâne întrebarea: putem recrea cu adevărat trecutul? Sau doar fabricăm o versiune nouă a sa, adaptată prezentului? Iar dacă da – ar trebui?
