Părinții din România prioritizează autonomia în învățare și dezvoltarea personală a copiilor, lăsând competențele tehnice și digitale (16%) pe un plan secundar, relevă un nou studiu. Ceea ce deschide discuția privind decalajul dintre așteptările familiale și realitățile economice. Cum se transformă educația în investiție emoțională și ce consecințe are asupra capitalului uman de care economia are nevoie? Care este prețul social și economic al unei generații pregătite mai degrabă pentru autonomie emoțională decât pentru competențele digitale și științifice cerute de piață?
Sursă foto: Shutterstock
Mai exact, studiul realizat de MKOR și WOW Lab arată că 91% dintre părinții români consideră dezvoltarea personală și autonomia învățării mai importante decât competențele tehnice sau digitale. Aurora Oprea, consilier vocațional, vede în această orientare o investiție benefică în stăpânirea de sine și autonomia emoțională a copiilor, care se completează firesc cu competențele tehnologice. În schimb, psihologul clinician Andreea Ștefiuc avertizează că, fără integrarea reală a digitalizării și a pregătirii științifice, riscăm să formăm generații pregătite mai degrabă pentru trecut decât pentru piața muncii a viitorului.
Generațiile Z și Alpha, născute în era tehnologiei
„Consider că un studiu cu adevărat relevant se face pe o perioadă mult mai îndelungată de timp, urmărind generațiile de copii care sunt crescuți în această manieră și văzuți cum sunt ei ca adulți în câmpul muncii, cum abordează tehnologia și cum își dezvoltă competențele care să țină pasul cu nevoile economico-sociale. Ori, legat de aspectul timpului și de studiul pe axa copil–adult nu avem încă date concrete și putem vorbi despre un studiu cu adevărat abia peste vreo 15–20 de ani dacă ar fi să ne uităm la generațiile actuale de copii și la convingerile părinților în abordarea acestui tip de creștere și educație concentrat mai mult pe autonomia învățării și implicit pe o autonomie emoțională care este esențială pentru dezvoltarea sănătoasă și fără atașamente prea mari a unui viitor adult”, explică, pentru „Adevărul”, Aurora Oprea, consilier vocațional.
Specialista subliniază că accentul pe autonomie emoțională și pe învățare nu intră în conflict cu pregătirea digitală a copiilor. Dimpotrivă, „competențele digitale specifice necesare unei piețe economice într-o continuă dezvoltare științifică nu exclud capacitățile de autonomie de învățare și dezvoltare personală a copiilor iar împreună fac de fapt cea mai bună echipă pentru un viitor sănătos atât pentru viitorul adult cât și pentru societate și piața economică.”
Ea consideră că autodeterminarea, responsabilitatea și identitatea fac parte din aceeași matrice cu deprinderile digitale. „Autodeterminare, responsabilitate și identitate, integrarea experiențelor sunt toate atribute ale autonomiei de învățare și respectiv emoționale dar care totodată sunt similare cu atributele competențelor tehnologice și digitale, materiale de studiu pe care oricum le au în jur în mod constant ca obiecte cu care ei se întâlnesc din prima zi de viață”, completează consilierul vocațional.
De altfel, Aurora Oprea atrage atenția că accesul la tehnologie apare chiar și acolo unde lipsește educația de bază: „Sunt convinsă că fiecare dintre noi cunosc situații de copii din medii defavorizate care, poate, însumat nu au ajuns un an de zile la școală dar sunt în intervalul adolescenței ca vârstă și cum-necum au totuși un dispozitiv electronic de tip Smart, fie că este televizor Smart, fie că este un telefon sau chiar tabletă. Și, uimitor sau nu, aceștia știu să le folosească, știu să își facă conturi pe rețelele de socializare, știu să comunice acolo, singuri își montează un video prin acele câteva aplicații și toate astea în defavoarea scrisului de mână, a cititului fluent sau de ce nu a tablei înmulțirii și împărțirii.”
Generațiile Z și Alpha sunt „născute în era tehnologiei” și, chiar dacă nu dețin un dispozitiv personal, învață instinctiv din contactul cu prietenii sau vecinii. „Ceea ce înseamnă că la nivel de capacități biologice de învățare acești copii sunt capabili să învețe aproape orice legat de tehnologie și digitalizare deoarece sunt mai empatici față de acest gen de abordare chiar și pe piața muncii decât plictisitorul scris de mână, răsfoit cartea cu coperți pe care nu o mai accesează pentru că este mai ușor să dai un scroll,” mai spune ea.
Consilierul vocațional amintește și de cadrul normativ existent: „Există și o anexă la ordinul de Ministru în ceea ce privește Legea învățământului care prevede cadrul de competențe digitale pentru elevi. Iar acolo sunt specificate clar metodologiile și programele prin care competențele specifice și nivelurile de performanță așteptate sunt bine structurate pentru fiecare ciclu de învățământ și elaborate descriptiv pentru fiecare competență tehnologică în parte, pentru fiecare disciplină, incluzând aici atât școlile teoretice cât și pe cele vocaționale și mai ales pe cele tehnologice.”
Aurora Oprea consideră că părinții care pun accent pe autonomia emoțională și cognitivă dau copiilor un avantaj real: „Le imprimă o stăpânire de sine cu rădăcini adânci față de atașamentele nocive care se rezumă implicit chiar la aceste gadgeturi.” Ea adaugă că noua generație este deja susținută de școli și cluburi de tehnologie: „majoritatea școlilor gimnaziale și liceele au cluburi de robotică, au cercuri de programare și cum se face că românii sunt cam vârful de lance și cei mai medaliați și premiați în rândul adolescenților la concursurile de nivel mondial capitolul tehnologie?!”
„Riscăm să pregătim copiii pentru trecut”
Dacă pentru consilierul vocațional accentul pe autonomie emoțională și de învățare reprezintă un câștig real pentru viitorul copiilor, psihologul clinician Andreea Ștefiuc semnalează că, fără o integrare solidă a competențelor digitale și științifice, această orientare riscă să lase generațiile viitoare nepregătite pentru cerințele economice actuale.
Autonomia în învățare presupune stimularea curiozității înnăscute și construirea motivației interne, astfel încât copilul să perceapă activitățile dificile ca fiind dezirabile, explică psihologul. Pentru ca acest proces să funcționeze, părinții trebuie să-i învețe pe copii toleranța la frustrare și amânarea recompensei, iar profesorii au rolul de a-i ajuta să învețe cum să învețe, nu doar să transmită informații.
„Autonomia în învățare nu înseamnă să faci ceva din frică, ci să cauți stimularea intelectuală, cu convingerea că face parte din proces să te lovești de frustrare, lipsă de chef sau neînțelegerea unor concepte”, subliniază ea. În România însă, elevii sunt încă departe de acest tip de autonomie.
În ceea ce privește termenul de dezvoltare personală, care este folosit frecvent, în esență înseamnă sprijinul oferit copilului pentru a-și construi un set de instrumente psihologice: identificarea emoțiilor, reglarea sistemului nervos, inhibarea impulsurilor, controlul atenției și capacitatea de a înțelege comportamentele proprii și pe cele ale altora, conform spuselor sale.
„Aceste abilități trebuie învățate și exersate la fel ca matematica sau gramatica. Problema este că, în România, nici la școală și nici în familie nu există suficientă experiență în acest domeniu. De multe ori, le cerem unor adulți care nu stăpânesc aceste instrumente să le predea copiilor, ceea ce devine imposibil”, avertizează psihologul.
Prețul unei generații nepregătite
Un punct sensibil este felul în care părinții raportează copiii la tehnologie. „Problema imediată este cum să-i scoată pe copii de pe telefon sau tabletă. Mulți nu consideră important ca cei mici să învețe cum să folosească inteligența artificială, pentru că nici ei nu înțeleg suficient tehnologia.”
Studiile recente confirmă riscurile. Un experiment de la MIT Media Lab (citat de Le Monde, 2025) arată că elevii care au folosit ChatGPT pentru teme au avut o activitate cerebrală redusă și o capacitate mai mică de reamintire, comparativ cu cei care au folosit Google sau resurse proprii. „Dacă adulții nu ghidează copiii, AI-ul devine un substitut al gândirii, nu un sprijin pentru învățare. Însă, folosit corect, poate fi un instrument educațional puternic.”
Psihologul atrage atenția și asupra relației deficitare cu banii: „Dacă adulții nu își cunosc emoțiile și comportamentele financiare, nu pot transmite modele sănătoase copiilor.”
Educația ca investiție emoțională nu este un moft, ci o condiție pentru o generație capabilă să fie rezilientă, autonomă și să utilizeze tehnologia conștient. Fără aceste competențe, avertizează Andreea Ștefiuc, „riscăm să formăm generații care, deși au autonomie emoțională, nu au instrumentele cognitive și tehnice necesare economiei actuale. Prețul va fi plătit social: prin inegalitate și marginalizare… și economic, prin scăderea productivității și a competitivității.”
Studiu: Părinții pun accent pe autonomie și dezvoltare personală, nu pe competențe digitale
Un nou studiu realizat de MKOR și WOW Lab arată că educația extrașcolară a devenit aproape o regulă în România: 83% dintre copii participă la activități pe lângă școală, iar 44% fac meditații. În spatele acestei implicări financiare și logistice a părinților se află însă o schimbare de paradigmă: succesul nu mai înseamnă note mari, ci un set de abilități de viață.
Potrivit raportului „NextGen Learning – Perspective asupra educației pentru viitor”, 91% dintre părinți consideră dezvoltarea personală și autonomia învățării esențiale pentru viitorul copiilor – mai importante decât cultura generală (27%) sau competențele tehnice (16%). Printre abilitățile cele mai căutate se numără comunicarea clară și eficientă (38%), gândirea critică și rezolvarea de probleme reale (37%) și gestionarea emoțiilor (35%).
Această ierarhie arată o tendință clară: părinții investesc în construirea autonomiei emoționale și a rezilienței copiilor, însă lasă pe plan secundar competențele digitale și tehnice – exact acele aptitudini tot mai cerute de piața muncii.
„Studiul validează o realitate pe care o observăm de peste un deceniu pe teren: există o sete imensă de a înțelege cum funcționează lumea. Părinții caută experiențe care să aprindă curiozitatea, nu doar să transmită informații”, explică Anca Tănăsescu, fondatoarea WOW Lab.
Context
Cercetarea a fost realizată online, pe un eșantion de 400 de părinți ai copiilor între 5 și 18 ani, reprezentativ la nivel național, în perioada 29 august – 2 septembrie 2025. Marja de eroare este de ±4,9%, la un nivel de încredere de 95%.
