Definiție din DEX
Conform DEX (Dicționarul explicativ al limbii române):
DESUÉT, -Ă, desueți, -te – adjectiv. Ieșit din uz, din modă, necorespunzător spiritului vremii; perimat.
E suficient să spui „un obicei desuet” sau „termen desuet” pentru a semnala că este ceva care nu mai aparține prezentului cotidian.
Etimologie și nuanțe semantice
-
Cuvântul provine din francezul désuet, care înseamnă tot “ieșit din uz” sau “demodat”.
-
La rândul său, désuet vine din latinescul desuetus, layout din prefixul de- + suetus (“obișnuit”).
-
În uz, „desuet” poate purta conotații elegante sau literare, nu neapărat peiorative — nu spunem doar că ceva este demodat, ci și că aparține unei epoci trecute, dar cu o aură de eleganță.
Forme gramaticale
Când și cum se folosește „desuet”
În viața literară, în eseuri sau articole
Când vrei să subliniezi că o idee, un stil, un cuvânt sau un obicei aparține unei epoci depășite, dar poate merită evocat ca valoare istorică sau estetică.
Ex: „Acest mod de exprimare pare azi desuet, dar încă păstrează farmecul epocilor trecute.”
În critica culturală, istorică sau lingvistică
„Desuet” apare frecvent când se discută texte vechi, stiluri literare, reguli gramaticale sau obiceiuri care nu mai sunt în uz.
Ex: „Forma aceea gramaticală este desuetă în vorbirea modernă.”
Atenție la context
Fiind un cuvânt mai rar folosit în limbajul de zi cu zi, trebuie să fii sigur că interlocutorul îl va înțelege — altfel poate părea pedant sau forțat.
Sinonime și antonime
Exemple de propoziții
-
„Cuvintele precum ‘hovană’ sau ‘prăvălie’ pot părea desuete pentru tinerii astăzi.”
-
„Într-un roman istoric, dialogurile pot encompass expresii care ne par azi desuete, dar sunt potrivite pentru epocă.”
-
„Acele reguli de etichetă sunt desuete într-o lume modernă, dar încă interesante din punct de vedere cultural.”
