Probabil că cel mai mare impact al măsurilor de austeritate se va manifesta la nivelul firmelor mici. Un om de afaceri clujean explică modul în care pot dispărea micile businessuri, deși sunt administrate de antreprenori harnici și generează produse valoroase.
Ce impact au măsurile fiscale asupra antreprenorilor. Foto: Alexandra Georgescu
Nu există, deocamdată, un studiu care să estimeze efectele măsurilor fiscal‑bugetare intrate în vigoare pe 1 august 2025 în România asupra firmelor mici.
Câteva măsuri au impact direct asupra acestora, de exemplu TVA-ul standard a crescut la 21 %, afectând direct marjele din comerțul alimentar și non‑alimentar. Accizele mai mari pe combustibili și tutun cresc costurile logistice (transport, depozitare), reflectându-se în prețuri pentru retail local.
Pragul pentru aplicarea regimului micro a fost redus (de la venituri de 500.000 € în 2024 la 250.000 € în 2025), ceea ce forțează firmele mici de retail să treacă rapid la impozit pe profit, cu rate mai mari și sarcini administrative sporite. Depășirea pragului implică obligația de a aplica impozit pe profit din trimestrul următor.
Impozitul pe dividende a crescut de la 8% la 10%, ceea ce afectează distribuitorii de profit micro și mici SRL‑uri.
În paralel, firmele trebuie să facă eforturi mai mari de conformare cu obligații fiscale (e‑Factura, declarații, controale ANAF), diferite proceduri locale și riscuri pot afecta capacitatea administrativă.
Un om de afaceri clujean Sandu Băbășan încearcă să explice ce însemnă concret aceste măsuri asupra micilor firme din România.
El dă exemplul unei pizzerii de cartier cu 6 angajați:
„El are 40 de ani. Două suflete cresc în casa lui – o fată de 17, un băiat de 15. Soția nu mai e. A rămas doar el și viața pe care încearcă s-o țină în picioare. Are un apartament în rate o mașină veche. Nu e angajat. E antreprenor. Face pizza. De 7 ani. Are 6 angajați. O echipă mică, dar sudată. Făină, salam, mozzarella, cuptor pe gaz și livrare în cartier. Clienți fideli, care au învățat că în cutia aia caldă e mai mult decât mâncare. E un efort”, scrie antreprenorul pe Facebook.
„Antreprenorul simte imediat. Comenzile scad. Costurile cresc”
Și peste el, la fel ca peste toți antreprenorii români, vine luna august 2025.
„În Ianuarie când și-a făcut planurile pe 2025, august era doar o lună de vară, nu o inflexiune în strategia de business (bine, știa de modificări din Iulie. A avut O LUNĂ SĂ SE ADAPTEZE)”, completează antreprenorul.
Primul efect al scumpirilor se manifestă la nivelul angajaților: „Salariile nu mai ajung. Un angajat vine și zice: Șefu’, m-au rupt facturile. Mai pune, te rog, ceva peste. Îi dă. 400 lei în plus, net. Dar ca să-i dea 400, plătește 680. × 6 angajați=4.080 lei în plus pe lună. Pe an? 48.960 lei. Nu pentru performanță. Nu pentru extindere. Pentru supraviețuire.”
Concomitent urmează un val de scumpiri: mozzarella se scumpește; TVA-ul urcă de la 9% la 11%; Gazul vine cu suprapreț; Curentul și chiria la fel. O pizza care îl costa 7,80 acum îl costă 8,60 lei. 80 de bani în plus, la fiecare. Produce 2.000 de pizza pe lună. × 0,80=1.600 lei în plus pe lună=19.200 lei pe an, doar din scumpiri de materii prime și energie.
Micul antreprenor este nevoit să mărească prețul: „de la 21,80 la 26,10 lei pizza. (Bine, în Cluj de la 60 de lei la 90, ca este CLUUUJ!) Un salt de 4,30 lei. Adică +19,6%. Aceeași rețetă. Același gust. Altă poveste.”
Însă salariul clienților nu a fost indexat cu 19,6%. „N-are chef să dea aproape 30 de lei pe o pizza. (90 în București și Cluj) Așa că mai taie. Mai mănâncă acasă. Antreprenorul simte imediat. Comenzile scad. Costurile cresc. Iar între 5.680 de lei în plus pe lună și vânzări în minus…nu e greu de ales cine câștigă. În total, 68.160 lei în cheltuieli suplimentare pe an. Fără nicio garanție că vor fi acoperite. Fără siguranță. Fără plasă de siguranță”, continuă antreprenorul.
„Așa, dispare încet o pizzerie. Nu arsă. Nu slabă. Nu leneșă”
Și acum întrebarea care nu apare în bilanț: „Dacă firma trebuie să producă minim 5.680 lei în plus/lună doar ca să nu moară… Cu cât trebuie să câștige el, tatăl, omul, ca să trăiască? Calcul simplu: coșul de cumpărături pentru 3 persoane: 1.650 lei; Utilități: 540 lei; Credit apartament: 1.200 lei; Transport, întreținere mașină: 555 lei; Cheltuieli cu școala copiilor: 480 lei; Sănătate & neprevăzute: 220 lei; Un concediu decent pe an? ~400 lei/lună echivalent. Total: 5.045 lei/lună pentru el și copiii lui. Pe an: 60.540 lei doar ca să nu le lipsească strictul necesar”.
Povestea e asta, conchide Băbășan: Firma lui trebuie să aducă în plus 68.160 lei pe an. El, ca tată, are nevoie de încă 60.540 lei, doar să-i țină pe ai lui în siguranță. Total: 128.700 lei pe an în plus. „Nu pentru visuri. Pentru viață. Și uite așa, dispare încet o pizzerie. Nu arsă. Nu slabă. Nu leneșă. Ci sufocată de costuri, lăsată în urmă de clienți, și ignorată de cifrele mari care nu miros niciodată a blat cald.”
În 2025, pizza e doar simbolul, precizează el. „Povestea e despre orice business mic, care face același lucru… dar plătește din ce în ce mai mult pentru din ce în ce mai puțin. Eu voi comanda din cartier. Voi cumpăra local, voi susține afacerile micilor antreprenori, pentru că aceștia nu au un finanțator extern care sa ii treacă peste hop. Tu?”, concluzionează Sandu Băbășan.
