De fiecare dată când își rătăcesc cheile, lasă ușa descuiată sau uită un nume, adulții își reamintesc de această îngrijorare supărătoare, de posibilitatea de a cădea pradă maladiilor „uitării”. „În cele mai multe cazuri însă asemenea incidente supărătoare fac parte din pierderea normală a memoriei, asociată cu vârsta, și nu sunt semne ale unei demențe iminente”, menționează psihoterapeuții Hal Arkowitz și Scott O. Lilienfeld în lucrarea „Adevăruri și mituri despre sănătatea mentală” (Editura Daily life, 2024).
O entitate unică
Dăm curs lămuririlor celor doi specialiști: „Cu toate că mulți dintre adulții de vârste înaintate cred că acest declin este inevitabil, avem vești bune pentru o bună parte dintre ei. Cercetătorii au dezvoltat o gamă de metode și activități utile pentru exersarea minții și a corpului, care pot ajuta o minte vârstnică să-și păstreze o condiție relativ bună”. Mai întâi însă, câteva informații generale: „Memoria nu este o entitate unică. Termenul cuprinde câteva modalități de reamintire și nu toate prezintă declinuri odată cu vârsta. De exemplu, oamenii mai bătrâni își păstrează vocabularul, precum și cunoștințele generale despre lume (memoria semantică). De asemenea, ei pot realiza în continuare anumite sarcini rutiniere, cum ar fi să facă o omletă sau să scrie la calculator (memorie procedurală), cam la fel de bine ca atunci când erau mai tineri”.
Stocare temporară
În continuare: „Oamenii prezintă însă lacune în ceea ce privește amintirea evenimentelor recente din viața lor (memoria episodică) sau uită de unde au aflat pentru prima dată o informație (memoria sursei). De asemenea, pot avea probleme cu stocarea temporară, de scurtă durată, a informațiilor (memoria de lucru) și cu amintirea lucrurilor pe care la de făcut în viitor (memoria prospectivă). Memoria prospectivă, mai ales, este o țintă importantă a tehnicilor de optimizare mnezică, deoarece uitarea sarcinilor care urmează a fi realizate sau a unor programări poate cauza frustrări considerabile sau situații jenante. În 2002, psihologul Narinder Kapur, de la Spitalul Real Southampton din Anglia, și colegii săi au revizuit un număr de studii realizate cu privire la eficacitatea mai multor tehnici obișnuite de stimulare a memoriei potential”.
Procesare autoreferențială
Și? „Ei au constatat că ajutorul extern, ca scrierea unor liste sau setarea de alarme și notificări în telefonul mobil, poate fi de mare ajutor în reducerea problemelor de memorie, cum ar fi uitarea plății facturilor sau a promisiunii de a merge la diferite întâlniri. O altă strategie de succes presupune asocierea informației care trebuie reamintită cu o imagine, o propoziție sau un cuvânt. Cu cât asocierea este mai relevantă within most, cu atât este mai probabil să poată fi reamintită, metoda fiind cunoscută sub denumirea de procesare autoreferențială. De exemplu, dacă trebuie să returnăm o carte la bibliotecă, ne putem imagina pe noi înșine că facem acest lucru. Acronimele pot, de asemenea, să fie de mare ajutor. Prin această metodă, persoana formează un cuvânt nou din inițialele expresiei pe care vrea să o țină minte. Pentru a-și aminti să cumpere un cadou pentru aniversarea soției sale, un bărbat a construit acronimul BIG (mare) pentru Birthday Reward (cadou de ziua de naștere)”.
„Memoria prospectivă, mai ales, este o țintă importantă a tehnicilor de optimizare mnezică, deoarece uitarea sarcinilor care urmează a fi realizate poate cauza frustrări sau situații jenante”, Hal Arkowitz, psihoterapeut
„Ajutorul extern, ca scrierea unor liste sau setarea de alarme și notificări în telefonul mobil, poate fi de mare ajutor în reducerea problemelor de memorie, cum ar fi uitarea plății facturilor”, Scott O. Lilienfeld, psihoterapeut
››› Vezi galeria foto ‹‹‹
