Coiful de aur de la Coțofenești a fost furat la începutul acestui an din Muzeul Drents din Assen, Țările de Jos.
Harry Tupan a fost director la Muzeul Drents, iar în acest an s-a confruntat cu furtul coifului de aur de la Coțofenești și a trei brățări dacice, împrumutate din România, notează volkskrant.
Bărbatul, care se va pensiona la începutul lunii septembrie, a povestit cum a trăit momentul jafului de la muzeu, precizând că nu se aștepta ca piesele de o valoare inestimabilă să fie furate.
„Desigur, respectăm mereu toate protocoalele și regulile, ale asiguratorului, ale celor care ne împrumută obiecte. Facem asta pentru că ni se încredințează bunuri, trebuie să avem grijă de ele. Dar, bineînțeles, la o bombă nu te gândești”, a zis el.
„Când vorbesc despre asta, încă simt un nod în stomac”
Harry Tupan a fost trezit în noaptea de 24 spre 25 ianuarie de către șeful pazei de la muzeu. Convorbirea dintre cei doi a fost scurtă, directorul fiind informat că a „explodat o bombă, s-a dat o spargere, iar coiful lipsește”.
Acesta a povestit că, deși se afla la Bruxelles în acea noapte, a condus„ca un nebun” spre Assen.
„Este aproape imposibil de descris efectul unei astfel de bombe, a fost o mizerie imensă”, a zis el.
În prezent, în Assen încă se vorbește despre furtul coifului de aur de la Coțofenești, iar Tupan a precizat că încă simte un „nod în stomac” atunci când este întrebat despre jaf.
„Tot timpul. De exemplu, pe stradă aici, la Assen, oamenii întreabă mereu despre asta. La început mi-a fost foarte greu. Eram încă copleșit de emoții și nu știam exact ce pot și ce nu pot să spun. Parchetul și asiguratorul ne-au explicat că trebuie să împărtășim cât mai puține informații. Dar jurnaliștii stăteau, desigur, la coadă. Aș fi putut să apar de zece ori în fiecare emisiune TV.”
„Când vorbesc despre asta, încă simt un nod în stomac, gândindu-mă la ce înseamnă furtul pentru colegii noștri din România, pentru Ernest Oberländer-Târnoveanu și pentru toți românii. Este vorba despre cultură, despre istorie, despre obiecte fundamentale ale unei țări. Nimănui nu-i dorești așa ceva. Mi-aș fi dorit să pot da timpul înapoi, dar asta nu ține de puterea mea. Nu aș fi putut preveni niciodată asta”, a mai punctat el.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Jurnalu și pe Google News
