În 2025, imaginea angajatului din administrația publică rămâne aproape neschimbată față de ultimele două decenii. Deși sistemul public a traversat numeroase încercări de reformă și digitalizare, portretul funcționarului rămâne ancorat într-o cultură instituțională învechită, marcată de imobilism profesional, reticență față de schimbare și lipsă de inițiativă.
Bugetarii sunt ancorați într-o cultură instituțională învechită. Foto Mediafax
Astfel, angajatul la stat a devenit produsul unui sistem care recompensează stabilitatea în detrimentul performanței, un simptom al unei administrații blocate în trecut, avertizează Bogdan Fârșirotu, expert în formare profesională și președinte ale Centrului de Formare APSAP.
La nivel statistic, portretul funcționarului public din România pare, cel puțin la prima vedere, promițător. Conform studiului derulat de Centrul de Formare APSAP în perioada aprilie–iunie 2025, pe un eșantion reprezentativ de 4.743 de angajați din administrația publică, funcționarul tipic bifează o serie de criterii considerate ideale în sectorul public: are studii superioare – 89,6% dintre respondenți dețin cel puțin o diplomă de licență, dintre care aproape 49% au absolvit și un program de masterat. Are o vârstă matură – peste 66% dintre respondenți se încadrează în intervalul 38-55 de ani, ceea ce confirmă profilul unui angajat aflat într-o etapă profesională de stabilitate, dar și de potențială rezistență la schimbare.
De asemenea, 33% lucrează de peste 15 ani în aceeași instituție, reflectând o stabilitate profesională evidentă. Mai mult, aproape 60% se declară „mulțumiți” de actualul loc de muncă, ceea ce – în teorie – ar trebui să sugereze un angajat echilibrat, dedicat, cu experiență și loial instituției. În plus, doar 2,4% declară că sunt membri ai unui partid politic, ceea ce – formal – susține imaginea unui aparat administrativ apolitic.
„Privit prin această lentilă, funcționarul public român pare a fi un profesionist echilibrat, cu o carieră stabilă, educație avansată și atașament față de instituție. Cu toate acestea, același studiu indică indirect și trăsăturile mai puțin vizibile ale acestui profil: un grad ridicat de imobilizare profesională, reticență față de schimbare și lipsa inițiativei. Funcționarul public român, așa cum este descris de date, este produsul unui sistem care recompensează stabilitatea în detrimentul performanței, conformismul în locul inițiativei și senioritatea birocratică în locul competenței adaptative. Fără mecanisme reale de selecție, evaluare și promovare bazate pe merit, acest profil devine simptomatic pentru o administrație publică blocată în trecut, în timp ce restul Europei merge înainte.
85% dintre respondenți ocupă funcții de execuție, iar stabilitatea pe termen lung, în lipsa mobilității sau a evoluției în carieră, reflectă adesea o blocare în sistemul de stat, nu o asumare strategică a unei cariere în funcția publică. Satisfacția exprimată este mai degrabă o manifestare a confortului dat de un loc de muncă la stat, decât o dovadă a angajamentului față de performanță și competitivitate”, a declarat pentru „Adevărul” Bogdan Fârșirotu.
Nu le e frică de concedieri
De altfel, aproape 94% dintre respondenți afirmă că nu au deloc sau au în mică măsură temeri legate de o posibilă restructurare care le-ar putea afecta postul, ceea ce confirmă și mai clar percepția că siguranța locului de muncă este un dat, nu un rezultat al meritelor individuale.
În paralel, peste 85% consideră că dețin abilitățile necesare pentru un post mai înalt, dar doar 28,7% cred că salariul actual este corect raportat la munca depusă – în timp ce peste 70% consideră că merită mai mult.
„Așadar, observăm un dezechilibru între încrederea în sine, lipsa de mobilitate și nivelul așteptărilor, care confirmă o cultură profesională mai degrabă centrată pe drepturi decât pe performanță”, completează specialistul.
Bugetarii recunosc ineficiența sistemului
Același studiu, realizat de Centrul de Formare APSAP, relevă o serie de contradicții care definesc în mod real portretul funcționarului public din România. De exemplu, deși 58,7% dintre angajați se autoevaluează ca având competențe digitale intermediare sau avansate, iar aproape jumătate se consideră pregătiți pentru tranziția completă la procese digitale, 62% nu dețin niciun certificat care să le ateste acest nivel, iar în aproape 50% din cazuri calculatoarele de la birou nu dispun nici măcar de cameră web sau microfon funcțional. Cu toate acestea, aceiași angajați identifică – în proporție covârșitoare – lipsa digitalizării, birocrația excesivă și ineficiența drept cele mai mari probleme ale sistemului public.
„Este o formă subtilă de negare instituționalizată: sistemul se declară pregătit pentru digitalizare, dar nu are nici oamenii certificați, nici infrastructura minimă, nici cultura profesională necesară. La fel de îngrijorătoare este lipsa deschiderii către bune practici europene. 70% dintre respondenți nu dețin un certificat de competență lingvistică într-o limbă străină, iar 92,9% nu au realizat nicio deplasare în străinătate în interes de serviciu în ultimul an. În aceste condiții, ideea că administrația publică românească s-ar putea alinia la standardele UE este pur teoretică. Nu putem vorbi despre schimb de experiență, adaptare sau învățare instituțională când funcționarii operează, profesional, într-un circuit închis – lipsit de expunere externă și de orizont profesional real.
În esență, portretul actual al funcționarului public român este marcat de o aparentă conformitate cu normele formale – studii, stabilitate, loialitate instituțională – dar ascunde o realitate dureroasă: lipsă de adaptabilitate, de inițiativă și de conectare la realitățile moderne ale administrației. Este o administrație care funcționează în parametri minimi, într-o logică birocratică defensivă, într-un moment în care Europa discută deja despre reziliență digitală, guvernanță inteligentă și inovare administrativă”, conchide specialistul Bogdan Fârșirotu.
Pe fond, contextul european evidențiază decalajul sistemic în care se regăsește administrația românească. Potrivit Eurostat, România se află pe ultimul loc în Uniunea Europeană în ceea ce privește ponderea persoanelor cu vârsta între 25 și 34 de ani care au finalizat studii superioare. Doar 10% dintre români au declarat că au participat la cursuri online sau au folosit materiale educaționale digitale în ultimele trei luni — un alt ultim loc în clasamentele europene, mult sub media UE de 33%.
În ceea ce privește capacitatea de inovare, Tabloul de Bord European pentru Inovare (EIS 2024) plasează din nou România pe ultimul loc, înregistrând cele mai slabe progrese dintre toate statele membre. La nivel macroinstituțional, The Economist Intelligence Unit a retrogradat România, în ediția 2024 a Democracy Index, din categoria „democrație deficitară” în categoria „regim hibrid”, invocând inclusiv anularea alegerilor prezidențiale, problemele de finanțare a campaniilor și interferențele externe.
