Povești din Portul Turistic Tomis: „Am înlemnit: la bord au urcat Gheorghe Dinică, Marin Moraru și Radu Beligan“

Pe muzica filmului
„Pirații din Caraibe“ sau doar a valurilor, rând pe rând navele de croazieră
încărcate de turiști părăsesc Portul Tomis într-o aventură pe mare.

Captain Jack
Sparrow, în rolul nostru jucat de un prichindel blond, ale cărui mânuțe abia
cuprind timona, conduce nava într-o imaginară călătorie. Cu inima strânsă de
emoție, dar cu un aer grav, determinat să devină erou, duce corabia într-o
imaginară luptă cu stihiile naturii care face să eșueze ambarcațiunea de lemn
pe o stâncă de pe o insulă încă necunoscută, acolo unde pirații își ascund
nestematele furate în grote adânci, unde încă nu a pătruns vreodată lumina
soarelui. De la cârma adevărată a ambarcațiunii, căpitanul, cel care stăpânește
caii-putere ai motorului pentru a duce în siguranță ambarcațiunea pe care un
copil visează, râde șugubăț în colțul gurii.

Mihai Buștiuc, de
70 de ani, proprietarul companiei care deține nava Tomis la bordul căreia
îmbarcă turiști pentru plimbări pe mare, nu îl întrerupe din visare, ci se
adresează celorlalți turiști: „Uitați delfinii!“. Nu mai contează nimic, nici
măcar clădirea vechiului Cazinou, martor mut al vilegiaturiștilor de altădată,
nici măcar construcțiile Tomisului pe care le sărută soarele înainte de a pleca
să se culce. Adulți și copii deopotrivă se bucură de giumbușlucurile pe care
unele dintre cele mai frumoase creaturi ale mării le fac spre bucuria tuturor.

De pe Magistrala
Albastră în Portul Turistic Tomis

Constănțeanul Mihai
Buștiuc este o enciclopedie. Povestește cu haz o viață trăită pe apă. Inginer
navalist de profesie, a absolvit cursurile Facultății de Construcții Navale din
Galați. Mare parte din viață a lucrat pe șantierul Canalului Dunăre-Marea
Neagră, fiind șeful Secției Exploatare Flotă Tehnică. Era anul 1980 când a
pășit pentru prima dată pe șantierul Magistralei Albastre și a rămas aici, la
exploatare, chiar mulți ani după inaugurare, până în 2023. Și după ce s-a
pensionat a mai lucrat încă trei ani. Aici a cunoscut cei mai buni ingineri ai
României, cu care a legat prietenii de-o viață. L-a întâlnit pe Chiriac
Avădanei, şeful echipei de proiectare a Canalului Dunăre-Marea Neagră, despre
care vorbește la superlativ. La fel de frumos vorbește de simplii muncitori,
care au făcut posibilă străpungerea Dobrogei cu un canal navigabil.

Dar anii au trecut
și inginerul navalist, trecut de prima tinerețe, a rămas tot pe apă. Așa încât,
în anul 1996, a adus în Portul Constanța prima ambarcațiune cu care a plimbat
turiștii pe mare. „Am fost primii care am inaugurat plimbările pe mare în
Portul Tomis. Lumea nici nu știa că are voie să meargă pe mare, pentru că nu se
făceau astfel de plimbări“. Nava se numea „Condor“ și, la acea vreme, era
singura ambarcațiune din Portul Tomis. Alături de ea mai erau ancorate câteva
veliere, printre care și vestita „Speranța“, corabia din serialul lui Radu
Tudoran „Toate pânzele sus“.

Condor era o veche
barcă de salvare pe care câțiva meșteri pricepuți au renovat-o într-o parcare
dintre blocuri. „La origine a fost o barcă de salvare. După ce i s-au făcut
calcule de stabilitate, am modificat-o și am făcut-o ambarcațiune de agrement.
Cu ea, din anul 1996 și până în 2000 am plimbat mulți turiști“, povestește el.

Pe mare cu Dinică,
Moraru și Beligan

Mulți au rămas
anonimi și, după atâția ani, a reținut doar bucuria din ochii miilor de turiști
care au urcat la bordul Condorului, dar și experiențe memorabile alături de
monștri sacri ai scenei românești. „Odată, a venit la noi un domn care ne-a
spus că vrea să plimbăm niște artiști. Când am văzut despre cine era vorba, am
înlemnit. La bord au urcat Gheorghe Dinică, Marin Moraru și Radu Beligan. Ei
veneau din Eforie, unde jucaseră piesa de teatru «Take, Ianke și Cadîr». Au
fost două ore de poveste. La vremea aceea nu erau telefoanele așa performante
ca să pot să-i filmez și să am amintiri cu ei. Cine a avut șansa să stea
alături de mari artiști vreme de două ore? A fost o experiență unică. Au
povestit din viața lor amănunte interesante: când nu aveau ce mânca, când
dormeau prin parcuri noaptea, cum se plimbau cu fetele. Radu Beligan stătea la
mijloc. Avea niște ochelari impenetrabili. Ceilalți îi spuneau «maestre». Așa
am petrecut vreme de două ore, cât am stat cu ambarcațiunea în larg, la ancoră“,
retrăiește el acele clipe minunate.

Păcăliți de Jean
Constantin

Din amintirile
sale nu putea să lipsească Jean Constantin, cel mai iubit constănțean. „Nea
Jean avea o barcă în port, Caliopi, dar îi era frică de mare. Nu prea ieșea.
Mai fără bani, cum era el, vine într-o zi la noi și ne zice: «Măi, băieți, am
și eu câteva obligații. Vreau să plimb pe unii cu barca. Vin eu cu banul apoi».
Am acceptat, nu putea să-l refuze nimeni. Au venit niște șmecheri din
București, nu erau actori. I-am dus în larg, au făcut baie, au ascultat muzică,
s-au distrat, au mâncat ce și-au adus cu ei și au băut șampanie fină. La
plecare, nea Jean ne-a spus: «Mulțumesc, băieți» și a plecat. Era Jean al
nostru. După un sfert de oră, se întoarce unul dintre tipii pe care-i plimbasem
și a scos din buzunar un teanc de bani legați cu un elastic. «Nu v-a plătit,
nu?», întreabă el. Eu îi răspund: «Lăsați, că ne descurcăm noi cu nea Jean», la
care el: «Luați de aici». Și ne-a dat banii pe călătorie. Când mai trecea nea
Jean pe aici, ne întreba: «Ce mai faceți, măi băieți? Să vă plătesc…»“, râde
și acum, după atâția ani, Mihai Buștiuc.

În acei ani,
plimbările pe mare cu plecare din Portul turistic Tomis se făceau doar trei luni
pe an, atât cât ținea vara. Acum, toamnele fiind mai blânde, se poate naviga
până în octombrie. „Nu aveam un program anume. Când se strângeau șapte-zece
persoane plecam la plimbare“.

Din 2000, nu mai
este Condorul, ambarcațiune pe care a vândut-o. În locul ei a venit „Tomis“,
modificată în ambarcațiune de agrement dintr-o barcă de salvare pe mare. „Am
cumpărat-o de la Tulcea, am modernizat-o și i-am pus motor nou, englezesc“,
spune el. De curând, a achiziționat și un ponton care l-a costat 18.000 de
euro.

„S-a furat mireasa
cu vaporul noaptea“

Și pe „Tomis“ a
trăit clipe memorabile. Târziu, în noapte, când orașul dormea, iar turiștii se
odihneau pentru a face față încă unei zile de vacanță, echipajul navei rămânea
la bord, la dispoziția mireselor furate. „Eu am inventat prestația «S-a furat
mireasa cu vaporul noaptea». De unde mi-a venit ideea? Când s-a însurat unul
dintre băieți am văzut că i-au furat mireasa și a fost dusă la un bar din
apropiere. M-am gândit să fac eu ceva să fie mai aventuros, mai plin de farmec.
Și atunci m-am dus la restaurantele din Portul Tomis și din apropiere, la
Esplanada, la Zorile, și la altele, și ne-am oferit serviciile să furăm mireasa
și îi oferim clipe de neuitat. Așa că, la miezul nopții, venea mireasa la vapor
cu cavalerul de onoare și cu tot alaiul după ea. Noi îi dădeam o pipă nouă, o
șapcă de căpitan și o puneam la timonă. Toate miresele au fost încântate de
această experiență inedită din noaptea nunții“, povestește el.

Tot pe barca lui a
avut loc prima cununie pe apă. „Un fost coleg de-ai mei, cu care am lucrat pe
șantierul Canalului Dunăre-Marea Neagră, a venit la mine într-o zi și mi-a spus
că vrea să se cunune pe mare. Eu nu l-am refuzat, însă nu eram sigur că va
putea aduce ofițerul Stării Civile. Dar au adus-o și așa prietenul meu și
iubita sa și-au unit destinele pe apă, la distanță de șase mile marine de țărm,
aproape de zona unde așteaptă navele ca să intre în rada Portului Constanța. Am
pus o masă pe vas, ei au avut șampanie și acordeon. Și aici doamna de la
Primărie i-a întrebat: «Cetățene cutare, vrei să o iei în căsătorie pe
cetățeana cutare?»“. La sfârșit, le-a cântat acordeonistul, dar și marea.

O plimbare cu
ambarcațiunea Tomis costă 30 de lei și durează jumătate de oră. Într-o cursă
pot fi primiți la bord doar 12 turiști, așa cum prevăd normele de siguranță,
deși capacitatea vasului este mai mare. Programul este de la 10.00 la 20.00. „Zilnic,
cât ține timpul frumos, facem cinci-șapte curse pe zi. Ieșim în larg pentru 30
de minute. Cine dorește o cursă specială, de o oră, poate închiria barca la
prețul de 500 de lei pe oră. Se fac zile onomastice în larg. Clienții își pot aduce
cu ei catering și ceva la gheață. Am avut foarte multe zile onomastice.
Clienții își pun muzica pe care o doresc, iar noi le asigurăm sonorizarea cu
ajutorul celor două boxe stereo pe care le avem pe navă. Se poate face și baie
în larg, oamenii se pot bronza sau se pot distra, fiecare cum crede de
cuviință“.

Copiii, primii
turiști

Începând cu
venirea primăverii, primii clienți sunt copiii de la școlile din Constanța,
care sunt aduși de doamnele învățătoare în cadrul activităților recreative.
„Cum vin grupuri mari, iar noi avem voie să luăm doar 12 persoane la bord, ne
unim mai multe bărci din Portul Tomis și plecăm împreună“, spune bărbatul. Tot
pe ambarcațiunea de agrement pot fi organizate și partide de pescuit, dar
astfel de activități sunt mai rare. De acum, este și sezonul delfinilor. „De la
jumătatea lunii iulie vedem delfini în fiecare zi, dar nu la fiecare cursă“.

Întreținerea
ambarcațiunii este scumpă. De cum se opresc cursele pe mare, în timpul
sezonului rece, vasul este tras la mal sau urcat pe cavaleți. Alți bani merg pe
plata chiriei în port, care se ridică la câteva mii de euro pe an. „Este o
afacere a unui român din clasa de mijloc, care investește tot ce are într-o
ambarcațiune“.

Inginerul navalist
care oferă acum plimbări pe mare turiștilor nu s-a oprit să viseze. El vorbește
acum de o idee mai veche a foștilor ingineri din producție: „Propunerea noastră
era să se facă o ecluză între Siutghiol și ramura Canalului Poarta Albă-Midia
Năvodari, pentru ca ambarcațiunile de pe lac să iasă la mare și seara să vină
înapoi. Proiectul este în fază de propunere tehnică. Aici, pe mare, e spațiu
limitat de plimbare, însă pe lac este spațiu mult mai mare“, explică el de ce s-au
gândit la o astfel de idee. Nu este o soluție practică nici să plimbi turiștii
de la Constanța la Tulcea și nici spre sudul litoralului, ideea fiind
nerentabilă.

Locul unde Istoria întâlnește briza

Acolo unde valurile Mării Negre îmbrățișează zidurile antice ale Tomisului,
Portul Turistic prinde viață ca un amestec vibrant de istorie, urbanism modern
și spirit marin. Nu e doar un loc pentru ambarcațiuni sau un șir de terase
animate – este o punte între lumi, între mit și prezent.

Puțini știu că actualul port s-a născut prin transformarea, în 1958, a unui
loc cu o frumusețe naturală aparte: fostul Golf al Delfinilor. Înainte
de perioada comunistă, zona era un golf deschis, cu ape limpezi și o faună
marină bogată, frecventat chiar de delfini – fapt care i-a adus numele poetic.
În comunism, autoritățile au decis să îl transforme într-un port de agrement,
parte a unui plan amplu de sistematizare urbană. Golful a fost parțial închis
cu diguri și reprofilat, iar zona a fost transformată într-un spațiu
artificial, dar strategic, dedicat navigației ușoare. Redeschis și modernizat
după 2004, Portul Tomis a devenit rapid una dintre cele mai dinamice zone de
promenadă ale Constanței. Cu pontoane pline de iahturi, bărci de agrement,
restaurante cu vedere spre mare și alei aglomerate în serile de vară, portul îmbină
energia turismului cu parfumul nostalgic al vechii cetăți antice.

Numele „Tomis“ nu e
întâmplător. Aici, în urmă cu peste 2.000 de ani, grecii au întemeiat colonia
care va deveni mai târziu un oraș roman de seamă. Portul actual nu este doar un
loc de acostare. Este un spațiu social, cultural și estetic. Turiștii pot porni
în croaziere scurte sau pot savura preparate cu pește proaspăt. Aici, cafeaua
de dimineață are gust de sare marină și povești pescărești, iar serile aduc
adesea evenimente culturale – proiecții de film, concerte acustice sau
festivaluri culinare. Dar farmecul său nu vine doar din ceea ce oferă, ci și
din ce evocă. Portul Tomis reușește, poate fără să-și propună, să păstreze vie
amintirea golfului natural de odinioară, a Tomisului antic și a Constanței
cosmopolite. Este un loc unde delfinii nu mai înoată liber, dar unde poveștile
lor încă se simt în aerul sărat și în privirea celor care se opresc, pentru o
clipă, să admire linia orizontului.

„Când am adus nava
din șantier m-a prins furtuna trei zile și trei nopți pe drum, în Grecia“

Din cele cinci
ambarcațiuni staționate în Portul Turistic Tomis care plimbă vara turiștii pe
mare, una este a lui Stelică Teslaru, de 63 de ani, fost navigator. Conducea o
editură de carte pentru copii, „Steaua Nordului“, atunci când s-a întors pe
apă, chiar și numai în Portul Tomis. De ce a luat această decizie? Întrebat, nu
stă mult pe gânduri: „Într-o seară, am văzut o femeie cu doi copii, unul avea
cam șase-șapte ani, iar pe celălalt îl ținea în brațe, amândoi erau vineți de
frig, iar femeia aștepta să vină o bărcuță care să-i ducă pe mare. Când, în
sfârșit, a venit bărcuța, căpitanul i-a zis că nu mai iese pe mare în acea zi.
Atunci mi-am spus că primele dividende pe care le obținem de la editură le
investim într-o barcă de plimbat turiștii“.

S-a ținut de cuvânt și, în urmă cu
șapte ani, a scos la plimbare vasul „Hazar Baba 5“, construit într-un șantier
din Turcia. Barca spectaculoasă, care a costat jumătate de milion de lei, este
construită din pin alb, copac care crește în Norvegia. Este un lemn, explică
el, care rezistă la apă. Ar mai fi mahonul, care are aceeași calitate, dar
pinul alb este mult mai frumos. „Dacă o barcă din pin alb este întreținută
bine, rezistă 25-30 de ani“, spune el. Când vine frigul și, prin urmare, nu mai
sunt nici turiști dornici să plece în aventură pe mare, nava merge la reparații
în șantierele turcești, unde este urcată pe mal cu cabluri speciale.

Cât e cald și
bine, nava este legată la cheul din Portul Turistic Tomis și își așteaptă
clienții. O plimbare care durează vreme de 30 de minute costă 50 de lei. Nu
pleci singur în aventură, ci ești însoțit de „pirați“,
recreați în mărime naturală, sau unii supradimensionați, agățați de parâme, sau
chiar de structura navei. „Pirații sunt din Asia, iar unii din Turcia. Avem
trei pirați, un pic mai mari decât statura unui om, iar unul de mărime
naturală. Mai așteptăm încă doi. Ne-am obișnuit ca în fiecare an să aducem ceva
nou. Dacă avem clienți care se întorc cu drag pe barca noastră, este suficient.
Dacă nu-ți respecți clientul, poți să stai la mal și să faci altceva“, este
deviza căpitanului. Este mâhnit însă de felul în care sunt tratați turiștii
români în hoteluri și pe plajă: „Am văzut că ceea ce se face pentru români este
japcă pe față, de aceea am investit în bărci. Turistul nu era respectat ca om, toți
vor doar să i se ia banii“.

Plimbări alături
de delfini

De aceea Stelică
Teslaru nu s-a mulțumit cu orice fel de bărci, ci cu unele spectaculoase,
comandate departe de țară. Acum are clienți dintre cei mai diverși:
constănțeni, dar și români din toată țara, copii, dar și bătrâni. Cu toții stau
atenți la el în timpul plimbărilor pe mare și ascultă povești marinărești,
detalii neștiute despre Cazinoul constănțean, recent redeschis publicului, dar
mai ales despre Marea Neagră, despre speciile de pești care trăiesc aici,
despre faună. „Noi lucrăm zi-lumină, de la ora 8.00 la 22.00. O plimbare cu
barca mea durează între 30-50 de minute. Dacă găsim delfini, stăm mai mult. Delfinii
din Marea Neagră se apropie de navele cu propulsie, dar din lemn, nu de cele
din fier, pentru a-și curăța pielea de crustaceele care se prind de ei. Se
joacă pe lângă navă, dacă nu ne aplecăm agresiv, peste bord, ca să-i urmărim.
Ne însoțesc în aproape toată călătoria și ne bucură de tot spectacolul pe care-l
fac. Dacă văd că mănâncă, le respectăm programul. Cât de des îi întâlnim? Sunt
zile și zile. Când apar, știm că sunt grămadă. Când vedem pescărușii că se
învârt în cerc, știm că acolo sunt și delfini și ne deplasăm și noi acolo. Dacă
ei se deplasează într-o anumită direcție, ne ducem după ei“, detaliază el ce
înseamnă o zi de muncă a unui căpitan de vas din Portul Tomis.

Copiii, principala
lui grijă

În tot ceea ce
face se gândește la turiști, dar mai ales la cei mici, care nu știu să se
prefacă. „Oamenii dintotdeauna vor să se distreze, să se recreeze și, în
momentul în care turistul plătește, trebuie să-i oferi ceva, nu doar căldură
sufletească, ci și să-l înțelegi, că degeaba urcă cu copiii dacă eu mă uit la ei
și nu înțeleg ce vor. Dacă nu știi ce vor copiii, nu poți să îi chemi la mal“,
este el de părere. Așa încât, puțini sunt cei care stau pe banchetă în timpul
călătoriei. De regulă, pe rând, micuții primesc de la căpitan șapca sa, apoi
sunt invitați la timonă, să conducă ei nava. Mândri de misiunea primită, copiii
își iau rolul în serios și, după ce își fac poze, se întorc pe băncuțe. Nimeni
nu stă pe telefon. Experiența inedită de a vedea marea dincolo de țărm face din
fiecare plimbare o amintire de neuitat și pentru copii, dar și pentru părinți.

Furtunile pe Marea
Neagră iscate din senin

Dar nu toate
zilele sunt senine, și nu de puține ori, furtuni iscate din senin au prins
ambarcațiunea de agrement în ghearele sale nevăzute. Primul botez al navei a
fost pe drumul de venire spre casă, din șantierul din Turcia. „Când am adus-o
din șantier m-a prins furtuna trei zile și trei nopți pe drum, în Grecia, dar
am trecut de pericol și am ajuns cu bine acasă“, își aduce aminte Stelică
Teslaru.

Și în timp ce
plimba un grup de turiști pe Marea Neagră l-a prins o furtună pe care nu o va
uita ușor. „Eram pe mare când am văzut că s-a întunecat la Midia. Atunci m-am
îndreptat spre Portul Tomis, dar când am ajuns în gura portului s-a dezlănțuit furtuna,
de-abia am putut să acostez. Eram cu turiști, dar nu s-au speriat“. El
consideră că Marea Neagră este una dintre cele mai periculoase mări, după Marea
Nordului și Golful Biscaya. „Se poate forma o furtună în 30 de minute. Dacă te
prinde la distanță, este bine să mergi mai în larg, în apropierea digurilor se
formează berbecele, și când vin câteva zeci de valuri și lovesc nava o distrug“,
dă el sfaturi utile celor care sunt prinși cu ambarcațiunile într-o astfel de
furtună. „Marea, dacă nu o respecți, nu te respectă“, este deviza sa.

Nava condusă de
căpitanul Stelică Teslaru este cu propulsie, velele sunt doar pentru
spectaculozitate. De aceea nu o putem numi corabie. „Putem să facem cu ea și
ocolul pământului, dar ea este construită pentru a plimba turiștii. Sunt mulți
dintre cei care vin în vacanță și nu rămân cu altă amintire decât plimbarea pe
apă cu barca mea. Înainte, cu mulți ani, era un vaporaș care ducea turiștii la
Insula Ovidius, dar de la an la an lucrurile s-au mai schimbat…“.