Articol de Alin Buzărin – Publicat miercuri, 02 aprilie 2025, 18:01 / Actualizat miercuri, 02 aprilie 2025 18:20
Oare ultimele evoluții ale lui Andrei la echipa națională au fost influențate și de statutul său de cap de afiș pe piața transferurilor?
Să ne înțelegem! Nu-l acuză nimeni pe Rațiu că ar fi jucat slab, pentru că o asemenea categorisire ar fi nedreaptă. N-a jucat slab (însă nici foarte bine), dar parcă n-a mai fost pistonul față-spate care ne obișnuise să fie, jucătorul cu șapte inimi într-un singur piept, băiatul dipus să bage capul în gheata adversarului.
Motivele unui vot
Așa ne obișnuiserăm cu el pe finalul preliminariilor trecute, apoi la Euro 2024, pe urmă în meciurile din Liga Națiunilor. Cu părul său albastru (până și faptul că acum e șaten forțează deosebirile în dauna asemănărilor!) apărând aproape ubicuu pe teren, parcă în mai multe locuri deodată. Cu suflul său inepuizabil, sprintând, centrând, nestând o clipă locului. Aceste lucruri m-au determinat ca în Ancheta GSP din decembrie să-l votez Fotbalistul român al anului 2024.
Cât de mult s-a schimbat?
Acum, fără să joace slab, parcă nu mai face toate acestea. Parcă rămâne prea mult și prea des în atac. Parcă e mai preocupat de faza ofensivă. Parcă-și mai lasă uneori nepăzită parcela lui de teren, de unde, de exemplu, s-a inițiat faza din care au marcat bosniacii. Nu sunt reproșuri, sunt doar constatări. Iar ele se aplică strict pentru meciul cu Bosnia, în San Marino n-avea decât să joace extremă dreaptă sau vârf de atac, nivelul adversarului i-o permitea.
Andrei Rațiu, în tricoul naționalei României, foto: Getty Images
Ipostaza de cap de afiș
Pe undeva e explicabil. Pe vremea părului albastru, când băga capul în gheata adversarului, abia câștiga duelul pentru titularizare la Rayo cu albanezul Balliu. Sau încă era pe cale să-l câștige. Numele lui era ignorat de site-urile de profil din Spania. Apoi au venit acele driblinguri atipice pentru un fundaș dreapta. A urmat golul fabulos cu Sevilla. Și s-a pornit șuvoiul de știri despre transferul său.
Ba Barcelona, care ar da 10 milioane, plus alte 5, ba, mai nou, chiar 20, pentru a avea o dublură la Kunde. De Real încă nu s-a vorbit la modul insistent, se pare că acolo Alexander-Arnold a închis cazul. Dar acum au apărut Liverpool (firește, doar Trent de-acolo a plecat, lăsând locul liber), ba City (Walker și-a transportat problemele conjugale la Milan), ba Leverkusen, unde Frimpong a intrat el acum pe lista Barcelonei. Sunt cluburi mari, cu apăsare psihică.
În miezul vâltorii
Din piatră să fii și tot te mișcă veștile. N-ai cum să nu fii conștient că ești foarte bun, când în jurul tău tropăie aceste informații. Când ești al doilea fotbalist român cotat de transfermarkt (12 milioane, Man are 12,5, iar Drăgușin, cu 25, e ieșit din calcule pentru moment). Când lumea așteaptă foarte mult de la tine.
Paradoxal e că nu așteaptă, la echipa națională, doar alunecări și alergătură, ci și realizări ofensive. Poate că asta îl și impinge înainte, în atac. Dorința de a arăta că îl poate concura pe Kunde sau că-l poate substitui pe Trent. Băiatul plecat la 6 ani din Aiud e în mijlocul unei vâltori pe care numai cu înțelepciune o poate opri.
