David Mihai Dumitrescu este elev în clasa a XII-a la Colegiul Național „Carol I” din Craiova, iar în 2024 și 2025 a fost medaliat cu aur, respectiv argint la Olimpiada Internațională de Geografie.
Lotul național al României (2025), la sosirea în țară FOTO: arhiva personală
Învață din plăcere și, cu toate că pentru a atinge o asemenea performanță efortul este unul semnificativ, găsește timp să-și cultive și alte pasiuni. Iubește fotografia, una dintre imaginile surprinse de tânăr fiind premiată în acest an la Salonul de Fotografie „Oltenia în imagini”. Și-a dorit întotdeauna să fotografieze „ceea ce nu se vede”, „ceea ce lumea uită să vadă, consideră că nu este suficient de frumos pentru imaginile din secolul XXI”.
David Dumitrescu scrie poezii (are în plan să publice o carte), a participat la concursuri de proză și monolog artistic-teatral în limba engleză, fiind laureat național și anul trecut și anul acesta (premiile I și II), iar la Olimpiada de Limbă Engleză s-a calificat la faza națională, însă nu a putut participa pentru că se suprapunea cu cea de Geografie. A participat de-a lungul anilor la concursuri de tot felul, inclusiv de Limba română și Matematică, însă cel mai bun rezultat l-a obținut la Geografie, o disciplină căreia îi va acorda, cu siguranță, sub o formă sau alta, importanța cuvenită și în anii viitori.
Fotografia care a primit premiul „Victor Boldâr” la Salonul Oltenia în imagini FOTO: arhiva D.D.
„Am încercat câte puțin din fiecare și până la urmă am ajuns la concluzia că Geografia reprezintă cea mai multilaterală, chiar dacă nu admite superlativ, abordare”, spune tânărul.
Olimpicul internațional este pasionat de fotografie FOTO: David Dumitrescu
David Dumitrescu a vorbit, într-un interviu pentru „Adevărul”, despre drumul spre performanță, eforturile pe care le presupune un astfel de demers, planurile de viitor, susținerea pe care o oferă școala etc.
Adevărul: Când te-ai îndrăgostit de Geografie? A fost un moment anume în care ai știut că este disciplina care îți aduce satisfacție?
David Dumitrescu: Nu cred că este vorba despre un moment anume. Trebuie să spun că a venit cu timpul. Aș spune că pasiunea mea pentru Geografie vine doar ca o simplă intersecție a tuturor pasiunilor pe care le-am acumulat de-a lungul timpului pentru diverse domenii din cultura generală, de la Istorie, Economie până la, știu și eu, Matematică și, chiar anul acesta, științele exacte. Pur și simplu Geografia reprezintă intersecția a tot ceea ce se poate cunoaște despre lume într-o manieră concretă.
Doar că ea nu se predă așa cum o prezinți tu, deși este visul oricărui elev să o studieze astfel. Cum ai descoperit, așadar, că se află la intersecția tuturor… Cineva trebuie să te fi ajutat, nu? Un profesor, un părinte, un mentor.
Da, bineînțeles, nu aș fi putut să realizez performanțele pe care le-am atins fără ajutorul atât al părinților, cărora le sunt etern recunoscător, cât și al profesorilor, mai exact al doamnei profesoare Ciobanu Maria, pe care o am acum în ciclul liceal, și al doamnei Ciocoiu Cristina, din clasele V-VIII. Însă consider că studiul oricărei discipline trebuie aprofundat dincolo de ceea ce înseamnă orele de la școală. Este o pasiune care, tocmai fiind pasiune, merită să primească să îi fie alocat mai mult timp decât acele puține ore din curriculum.
Olimpicul internațional este pasionat de fotografie FOTO: David Dumitrescu
Dar la nivel de performanță când ai început să faci Geografie? Care a fost prima olimpiadă la care ai participat?
Aș spune că prima olimpiadă propriu-zisă a fost cea din clasa a VIII-a, pentru că de atunci este primul an în care se poate participa la Olimpiada Națională de Geografie. Însă în clasele a V-a, a VI-a și a VII-a există concursul Terra, care este un fel de mică olimpiadă, un concurs structurat relativ asemănător, însă evident cu cerințe mult mai simple, și la care am participat încă din clasa a V-a, cu pauză în anii următori din cauza pandemiei.
Vei face din Georgrafie o profesie? Acum se apropie momentul în care va trebui să faci o alegere, cred.
În termeni de studiu propriu-zis al Geografiei, am mari semne de întrebare, pentru că Geografia este privită în momentul de față, atât la nivel național cât și la nivel mondial, ca fiind o știință oarecum epuizată, prin faptul că deși a dat naștere multor altor ramuri, de la Geologie până la Astronomie, în momentul de față se consideră a fi pur și simplu intersecția, după cum am spus, a tuturor științelor, fără să le aprofundeze. Adică se consideră că duce o lipsă de profunzime. Eu nu sunt de acord cu asta, dar totuși aș tinde să evit să mă cantonez în mod exclusiv în meandrele Geografiei. Intenționez să urmez o facultate pe un domeniu legat de economie, tocmai pentru că are și elemente de geografie, dar are și elemente mai aplicate de natură economică și matematică.
„Deși profesorii ar fi dornici să realizeze lucruri mărețe, mi se pare că lipsește elanul acesta din partea elevilor, din partea tineretului”
Vei studia în țară sau în străinătate?
Încerc în străinătate, am aplicat deja în Marea Britanie și în Olanda, urmează să aplic și în Franța, cred, încă nu m-am hotărât, dar în principiu în străinătate, deoarece în momentul de față simt că nu aș avea destule oportunități în țară.
În domeniul Economiei nu ai avea oportunitățile pe care ți le dorești?
Da, și în general în domeniul culturii în ansamblu, aș zice.
Adică pasiunea pentru scenă vrei să o duci mai departe, cumva? Sau să-i acorzi o mai mare atenție?
Da, deși nu neapărat pe scenă. Personal sunt mai mult pe partea de scris. Am și scris fragmente din piese. Mai mult m-am axat pe proză și pe poezie. De aceea și intenționez să public un volum de poezie anul acesta școlar.
Colegiul Național „Carol I”, cel mai vechi din Dolj și a doua cea mai veche școală din România, probabil ți-a oferit cadrul să îți dezvolți toate pasiunile acestea. Există cenaclu literar, cum a fost?
Da, sunt organizații din plin susținute de liceu, deși întotdeauna am considerat că se poate face mai mult și în acest sens aș zice că ține mai mult de inițiativa elevilor, pentru că majoritatea elevilor – în general, nu numai în Dolj, nu numai în Craiova – manifestă oarecare apatie față de toate domeniile necesare cunoașterii. Deși profesorii ar fi dornici să realizeze lucruri mărețe cu aceștia, mi se pare, cel puțin mie, că lipsește elanul acesta din partea elevilor, din partea tineretului.
Cred că ne este mai ușor să spunem că profesorii nu fac școala atractivă. Simți asta? Ți se pare că nu fac profesorii suficient în sensul acesta? Sau ar trebui să facă și elevii și părinții mai mult?
Din punctul meu de vedere, profesorii se străduiesc pe cât posibil să realizeze performanță, să ofere elevului un nivel de cultură generală acceptabil, dar într-un fel aici se relevă un anumit anacronism, în sensul că, în general, cultura este percepută ca fiind inutilă. De ce să trebuiască să stăm să învățăm date din istorie, din geografie, formule de matematică sau de fizică, atunci când pur și simplu putem să le căutăm pe internet? Cu alte cuvinte, ne bizuim mai mult pe ajutorul unor calculatoare care au fost inventate cu atâta ingeniozitate de om, tocmai ca să nu mai folosim și să nu ne mai cultivăm noi propria inteligență și ingeniozitate. Din comoditate, practic.
David (al doilea din stânga), alături de colegii din lotul României FOTO: arhiva personală
Ai profesori care la primul contact cu elevii v-au explicat tocmai asta? De ce e necesar să studiezi Istoria? De ce e necesar să studiezi Logica? De ce e necesar să studiezi Economia?
În fapt, majoritatea profesorilor au început predarea disciplinelor aferente prin a menționa rolul lor în viața de zi cu zi. Nu știu cât de mult din aceste afirmații au reușit să fie sedimentate cu adevărat în conștiința elevilor, dar tot ce pot să spun este că și-au dat silința și că sunt dascăli de o abilitate excepțională.
Cât greu a fost să obții titlurile acestea internaționale?
Aș zice că este nevoie de o muncă titanică, retrospectiv vorbind, pentru că a presupus pe lângă pregătirile organizate de minister, cu pregătirile de lot și așa mai departe, o cantitate enormă de studiu individual. Personal, am avut multe zile, multe nopți, în care mă trezeam, de exemplu, la 7.00 dimineața și învățam până la 3.00 noaptea. Este un sacrificiu pe care fiecare dintre participanții la competiții de asemenea anvergură trebuie să-l facă, pentru că în joc nu este numai imaginea lor, performanța lor, ci și a țării. Pentru că până la urmă noi mergem reprezentând România.
Este costisitor să atingi această performanță? Pentru că nu există manuale pentru Olimpiada Internațională de Geografie. Materialele cred că sunt în limba engleză, nu?
Da, bineînțeles. Sunt o mână de volume mai importante, care conțin majoritatea curriculum-ului, ca să spunem așa. Și nu este cu adevărat unul pentru Olimpiada Internațională. Și acestea, depinzând de sursă, pot să varieze ca preț. Există și școli care dispun de acestea, cele care deja și-au format tradiție producând olimpici internaționali la geografie. Dar, în general, nu se găsesc la orice colț de stradă. Sunt destul de rare și, mai mult decât atât, prețioase prin acest fapt. Pentru că conțin o cantitate de informații care, deși sunt esențiale în înțelegerea geografiei în mod logic, lipsesc din manualele școlare.
Și cum ai intrat în posesia lor? Prin efort financiar propriu, probabil.
Da, da, da. Am achiziționat, familia a făcut-o, aceste cărți. La fel ca toți ceilalți participanți, practic.
Acum, probabil că ai creat o tradiție la liceu și cine vine din urmă va beneficia de sprijin și ajutor. Dacă cineva vrea să îți calce pe urme va intra pe un drum bătătorit cumva, nu?
Cu dragă inima și cu orice aș ajuta orice copil care îndrăznește și își propune să depășească etapa națională și să treacă mai departe la Olimpiada Europeană sau chiar Internațională de Geografie, pentru mine ar fi o bucurie nețărmurită să văd că cineva continuă ceea ce am început eu în școala aceasta cu o vechime atât de mare și cu atât de multe tradiții (n. red. – Colegiul Național „Carol I” aniversează, în acest an școlar, 200 de ani de la înființare ), pentru că ar însemna că încă o tradiție se cimentează în palmaresul acesteia. Dar realist vorbind, mai întâi mi-aș dori să văd concret că există această succesiune, pentru că în continuare există alte școli mult mai titrate în domeniul Olimpiadei Internaționale de Geografie decât Colegiul„ Carol”, deși este o deschidere spre performanță și pentru acesta.
Olimpicul internațional este pasionat de fotografie FOTO: David Dumitrescu
Ce parte din Geografie te face să uiți de timp atunci când te pregătești? Ce te fascinează cu adevărat?
Sunt multe aspecte care ar trebui punctate la această întrebare. Pe de o parte, aș spune că întotdeauna am avut o afinitate pentru domeniul geografiei fizice. Mi-a plăcut dintotdeauna să înțeleg și, mai mult decât atât, să pot explica, atât mie cât și altora, de exemplu, starea curentă a unor forme de relief, procesele care se desfășoară, geneza formelor de relief și așa mai departe. Partea de geomorfologie m-a fascinat extrem de mult, geomorfologia presupunând studiul variațiilor formelor de relief în timp și așa mai departe. Dar totodată nu pot tăgădui că am avut o pasiune arzătoare chiar pentru ceea ce a însemnat geografia umană. În esență, datorită geografiei umane am descoperit mai larga plăcere de a studia geografia. Am pornit de la simpla cunoaștere a țărilor și capitalelor, cum începe orice copil de altfel în grădiniță, în clasele primare, dar de acolo am reușit să aprofundez din ce în ce mai mult partea aceasta predominant de geografie economică și demografică în domenii care mi se par fascinante și de o deosebită relevanță în zilele noastre, într-o lume a schimbării marcată de globalizare în care informația este cât mai larg disponibilă și în care putem sintetiza din această informație noi metode de optimizare a societății pentru a ne asigura o bunăstare pe trepte din ce în ce mai înalte.
„Olimpiada internațională m-a ajutat să înțeleg cu adevărat că geografia este atât o știință globală, cât și una profund umană”
Cum te-a modelat experiența de olimpic internațional? Cum e să ajungi acolo și să interacționezi cu cei mai buni dintre cei buni din lume?
În primul rând, aș zice că mi-a dat un puternic simț al încrederii de sine. Mi-a dat ocazia să văd și să demonstrez cu adevărat propriile capacități. Mi-a dat șansa să îmi ating potențialul maxim, aș zice. Și mai mult decât atât, experiența în sine a olimpiadei a fost una neprețuită în sens cultural, pentru că pe lângă faptul că am avut ocazia să împărtășesc perspective, opinii, chiar materiale și elemente culturale din țara mea cu participanți din undeva la 50 de țări răsfirate pe tot cuprinsul mapamondului, m-a ajutat să înțeleg cu adevărat că geografia este atât o știință globală, cât și una profund umană, pentru că în lipsa unei asemenea colaborări ca cea cimentată și nutrită de asemenea competiții, comunitatea științifică la nivel mondial nu ar putea să progreseze sub nicio formă, ar rămâne în perpetuitate divizată. Este o șansă de a crea o nouă generație de viitori cercetători, de exemplu, care să contribuie la bunăstarea viitoare a întregii omenii. Or, din acest aspect, aș spune că experiența Olimpiadei Internaționale mi-a dat un imbold să mă străduiesc mai departe și să încerc să ating acele obiective pe care mi le-am propus, tocmai în speranță că voi ajunge și eu, la un moment dat, unul din această comunitate științifică, din comunitatea care schimbă lumea.
David Dumitrescu, aur absolut la Olimpiada Internațională de Georgrafie 2024 FOTO: arhiva D. D.
Aceste olimpiade internaționale oferă timp pentru a purta și altfel de discuții, ai putut afla, de exemplu, cum se desfășoară lucrurile în alte țări? Cât de mult sunt susținuți tinerii pentru astfel de performanțe? Studiază la fel, preponderent individual, sau studiază ajutați de profesori și la clasă?
Variază de la un stat la altul. Există țări care pun mai mult accentul pe pregătirile organizate. Un exemplu concret ar fi cel al Lituaniei, care anul acesta am aflat că și-a pregătit elevii temeinic, vreme de chiar două luni, într-o tabără de lot, în timp ce noi, prin comparație, am redus timpul de pregătire al lotului de la două săptămâni la una, anul acesta.
Din lipsa de bani? Mai facem o economie?
Da, deși din punctul meu de vedere nu este justificat. Se reflectă această diferență în calitatea pregătirii, foarte clar în rezultat, întrucât Lituania anul acesta a câștigat patru medalii de aur, ceea ce este o performanță rarisimă chiar și de-a lungul tuturor edițiilor din Olimpiada Internațională de Geografie. România a avut o performanță aproape egală cu cea a Lituaniei în 2023, când au fost trei medalii de aur și una de argint, dar nu a ajuns niciodată să aibă patru medalii de aur, din câte știu. Dar sunt și țări care neglijează destul de mult pregătirea aceasta a lotului. Țări care dispun de rezerve financiare mai slabe, în general, deci implicit, țări ceva mai puțin dezvoltate, sau țări care pur și simplu nu pun preț pe noțiunea de Olimpiadă. Or, din această ultimă gamă fac parte, de exemplu, țările foarte dezvoltate care nu sunt înscrise în tiparul acesta al Olimpiadelor, cum sunt cele din Occident. Pur și simplu nu le interesează. Este situația pentru Franța, de exemplu, Germania și Marea Britanie. Deși se poate remarca faptul că performanțele lor la alte olimpiade internaționale nu sunt așa de slabe. Și există și țări care, pur și simplu, din lipsă de dezvoltare nu-și permit să investească în asemenea inițiative. În general, este vorba de țări din spații mai puțin dezvoltate și aici sunt destule care pot să fie enumerate.
Și noi unde ne-am situa? Undeva la mijloc?
Da. Din păcate s-a pus problema tăierii fondurilor pentru pregătirea lotului în contextul în care oricum era o sumă infimă de bani care trebuia cheltuită în vederea acestui demers. Adică nu există vorba despre o sumă gargantuană. La urma urmei, este vorba despre patru oameni care trebuie ținuți în pregătire două săptămâni, să zicem, cum era inițial schematizat planul. Dar în prezentul val de măsuri de austeritate s-a considerat că și acei 1.000 – 1.500 de lei cheltuiți pe pregătirea lotului erau totuși prea mulți și trebuia să fie utilizați în ameliorarea deficitului bugetar.
Asta dincolo de faptul că nu se mai acordă burse de performanță anul acesta și, probabil, contează, tocmai pentru că vă cumpărați singuri materialele didactice. Probabil pentru a pregăti o astfel de olimpiadă ajută și să mergi în excursii, să faci lucruri, iar asta costă.
Da, da, da, bineînțeles, un studiu aplicat al problemei și mai mult decât atât, personal, eu am considerat că bursa este un prilej excelent de a acumula o rezervă financiară suficientă pentru studiul la facultate. Lucru care, acum, în circumstanțele prezente, nu mai este posibil.
Anul trecut cât a fost bursa?
Dacă nu mă înșel, undeva în jur de 4.000 de lei, medalia de aur primind 100% din salariul minim brut.
Deci era un ajutor?
Da, bineînțeles, un ajutor pentru tineretul care dorește și are potențial să urmeze o carieră strălucită, aș zice, pentru că sunt foarte mulți olimpici internaționali la alte materii, în străinătate, devenind cercetători de succes, specialiști în domeniile lor, și pentru care bursa aceasta reprezintă o pistă de decolare, în esență.
Domnul ministru spunea la un moment dat că premiile acordate ca recompensă pentru rezultate vor fi suficient de mari încât să vă permită, vouă, olimpicilor, să vă acordați din suma respectivă, lunar, o bursă. Cât este de mare premiul pentru o medalie de argint la o olimpiadă internațională?
Sincer, nu am aflat exact nici acum, dar din câte știu ar fi undeva la ordinul 10.000-20.000 lei, ceea ce ar însemna bursa de olimpic pe cinci luni, oarecum redus la jumătate, deși trebuie menționat faptul că în anii precedenți, pe lângă bursa de olimpic se dădea și premiul acesta, puțin mai mic, dar totuși se dădea.
Festivitate de premiere la Academia Română pentru argint la Ol. Europeană din 2023 FOTO: arhiva D.D.
Un licean care provine dintr-o familie fără posibilități financiare poate să atingă o astfel de performanță?
Din experiența mea, cu siguranță poate. De cele mai multe ori aș zice că elevii aflați în această situație sunt cu atât mai motivați să învețe și să progreseze cu cât au condiții mai precare, deși nu este un imbold către un trai ascetic, ba din contră. Din experiență, am avut destui colegi de lot care au reușit în pofida acestor aparente impedimente să realizeze performanțe uluitoare. Medialii de aur absolut. Consider că aspectul acesta financiar nu este în totalitate relevant și nu determină în totalitate rezultatul și performanța elevului. În cel mai bun caz reușește să motiveze și să faciliteze și în cel mai rău caz poate să inhibe, prin exces, dacă mă întrebați pe mine.
Ce mesaj ai transmite unui elev care visează la performanță, dar încă nu are încredere în el? Care ar fi fi lecția cea mai prețioasă pe care ai învățat-o pe acest drum către performanță?
Aș spune că cea mai importantă lecție din parcursul acesta de elev de liceu care a îndrăznit să participe la olimpiade este că oricât de departe poate părea această aspirație, oricât de îndepărtată poate fi această năzuință, întotdeauna există un drum către aceasta și indiferent de cât de mult efort este necesar, dacă individul își dorește cu adevărat să atingă acea performanță o va atinge. Va fi dispus să sacrifice tot ce este nevoie să sacrifice ca să atingă acel țel. Și tocmai prin aceasta reușește să devină un om care se construiește pe el însuși, este în stare să fie marmura și totodată să fie dalta care sculptează marmura, ca să reformulăm metaforic.
