Ziua dinainte de Duminica Floriilor este denumită Sâmbăta lui Lazăr sau Moșii de Florii. Această sărbătoare amintește de momentul în care Hristos l-a înviat pe Lazăr la 4 zile de la moartea acestuia.
Învierea lui Lazăr, la 4 zile după moarte Foto: parohiacopou.ro
Este și ziua care marchează trecerea dintre Postul Mare și Săptămâna Patimilor. Ultima sâmbătă dinaintea Săptămânii Patimilor Domnului este cunoscută în tradiţia creştină ca „Sâmbăta lui Lazăr”. Teologii spun că este considerată cea mai mare minune a Sa, iar în acelaşi timp reprezintă şi garanţia învierii noastre.
Sfântul Lazăr a fost
chemat și înviat de Iisus după ce a fost mort timp de patru zile.
„Este o zi
care ne încredințează nouă, oamenilor, faptul că Mântuitorul Iisus Hristos este
Domnul cerului și al pământului și bun cunoscător al firii umane. Sărbătoarea
din calendarul ortodox face referire la minunea pe care a săvârșit-o Iisus
Hristos atunci când surorile lui Lazăr, Marta și Maria, l-au chemat pe
Mântuitor pentru că fratele lor murise. Hristos le-a spus că Lazăr nu a murit,
ci doarme, în ciuda vorbelor celor două surori care susțineau insistent că
Lazăr a murit de 4 zile. În ziua de sâmbătă, înainte de Intrarea în Ierusalim,
Iisus a săvârșit ultima minunea și a spus: «Lăzăre, ție îți spun, vino afară».
Acela a fost momentul în care Sfântul Lazăr s-a trezit și l-a urmat pe
Mântuitor, ajungând, din nou, în fața familiei sale.”, a precizat Gabriel Cazacu, preot la Mănăstirea Cașin din București, pentru Digi 24.
După această minune, mulţimile strânse la porţile cetăţii l-au întâmpinat cu flori şi l-au aclamat pe Mântuitor, la intrarea în Ierusalim.
Ce se dă de pomană de Moşii de Florii
Ziua de sâmbătă, 12 aprilie, este și ultima zi de pomenire, până
în ziua de Paște, a celor trecuți în neființă. Înainte de Duminica Floriilor,
credincioșii pot împărți pachete de pomană cu alimente de post rudelor și
persoanelor nevoiașe.
Gospodinele pot pregăti pacheţele pentru Sâmbăta lui Lazăr, care să cuprindă legume, ori fructe. Totodată, în pacheţel se mai pot pune eugenii, napolitane, băuturi răcoritoare etc. Este important ca pachetul care este dat de pomană să cuprindă şi un pahar cu
colivă, pentru pomenirea celor adormiţi. După posibilitatea fiecăruia, se mai poate împărţi mâncare
gătită de post.
Ceea ce este împărțit trebuie să fie sfinţit de preot şi să se împartă din suflet.
Tradiţia spune că în sâmbăta dinainte de Duminica Floriilor credincioşii duc ramuri de salcie la mormintele celor dragi, care nu mai sunt printre noi. Creştinii se roagă Domnului ca toţi cei adormiţi să fie aşezaţi „în loc luminat, în loc cu verdeaţă, în loc de odihnă, de unde a fugit toată durerea, întristarea şi suspinarea”.
Minunea învierii din morţi a lui Lazăr aduce aminte de un mare adevăr pe care Biserica ni-l aminteşte prin tradiţiile şi rânduielile ei. Cei care au murit şi nu mai sunt printre noi, nu sunt uitaţi, nu sunt „în nefiinţă”, ei sunt pomeniţi în Biserică, iar sâmbăta, în mod deosebit, se săvârşesc slujbe speciale.
Tradiții și obiceiuri
În Sâmbăta lui Lazăr se respectă cu sfințenie mai multe tradiții. De exemplu, gospodinele gătesc plăcinte pe care le vor da de pomană pentru sufletele rudelor care au decedat. Totodată, femeile gătesc și alte preparate de post: sarmale cu orez și ciuperci sau ardei umpluți cu orez, preparate pe care le împart.
„O superstiție pe care femeile de la sat o respectă este aceea de a nu toarce în această zi, pentru ca morții să nu revină pe pământ. Un alt obicei strămoșesc care încă se mai respectă este și datina Lăzărelului, ce amintește de un străvechi zeu al vegetaţiei ce murea şi renăştea la începutul fiecărei primăveri”, scrie etnologul argeșean Sorin Mazilescu, pe pagina sa de Facebook.
De altfel, în multe localităţi, în ajunul Floriilor, se respectă tradiţia „Cântecelor de Paşti”. În fiecare comunitate, în faţa lăcaşurilor de cult ortodoxe, se intonează cântece religioase care amintesc despre moartea şi învierea lui Lazăr, prietenul lui Iisus. Învierea lui Lazăr anticipează Învierea Mântuitorului Hristos.
„În sâmbăta Floriilor, la casele gospodarilor colindă fetele din localitatea respectivă, purtând pe cap cunune cu flori de câmp. În colindele lor se povesteşte despre moartea nefericită şi despre înmormântarea unui tânăr pe nume Lazăr. Una dintre ele poartă numele de Lăzăriţa, se îmbracă în mireasă. În cântec, Lăzăriţa deplânge drama lui Lazăr şi spune că acesta i-a cerut mamei să-i facă azima şi aceasta nu i-a îndeplinit dorinţa; atunci tânărul s-a dus cu oile la pădure, s-a suit pe o creangă să scuture frunze pentru oi, dar a început să bată vântul. Atunci creanga s-a rupt, iar el a căzut şi a murit. L-au găsit cele trei surori ale lui, l-au adus acasă, l-au scăldat în lapte dulce şi l-au înmormântat”, precizează acesta.
Există și o tradiție pentru noroc și spor. „Fetele tinere trebuie să planteze flori, fiind convinse că numai cele sădite acum vor avea multe ramuri înflorite. În numeroase zone din ţară, fetele mai mici, îmbracate în rochii albe, împodobite cu flori de primăvară, merg cu colindul prin sat, spunând povestea sărmanului Lazăr care a murit foarte tânăr. Gospodarii le cinstesc cu ouă, pe care să le încondeieze în Joia Mare”, mai menționează etnologul.
În Sâmbăta lui Lazăr, copiii colindă cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului. „Apoi merg la fiecare casă, cântă şi urează de bine şi de sănătate, iar ca de fiecare dată, când vin colindătorii, gazdele primesc copiii cu drag. Îi ascultă şi îşi împodobesc împreună casa cu salcie sfinţită, se bucură şi speră”, potrivit lui Sorin Mazilescu.