Violetta, o femeie fără adăpost care își duce traiul de ani buni pe străzile Romei, a trăit unul dintre cele mai emoționante momente ale vieții sale atunci când a fost invitată să cineze alături de Papa Francisc.
În tumultul neîncetat al Pieței Sfântul Petru, acolo unde pelerinii, turiștii și forțele de ordine formează o agitație permanentă, o prezență tăcută atrage privirea doar celor care știu să observe cu sufletul. Violetta, o femeie de origine belgiană, trăiește de ani buni pe străzile Romei. Stă așezată, calmă, pe o treaptă de marmură, cu ochii ațintiți spre Bazilica Sfântul Petru, spunând rugăciuni în franceză.
În mâinile ei, timpul pare să se fi oprit odată cu fiecare bobiță a unui rozariu din lemn, același primit în dar de la Papa Francisc în urmă cu câțiva ani, la finalul unei cine alături de alte persoane fără adăpost.
„Chiar s-a străduit atât de mult și ne-am rugat atât de mult pentru el…”, rostește cu voce blândă, amintindu-și de lunile de spitalizare ale Suveranului Pontif și de anunțul morții sale în Lunea Paștelui, conform Fanpage.
Cina care a schimbat o viață
„A fost incredibil”, spune Violetta, cu lacrimi în colțul ochilor, descriind prima întâlnire cu Papa Francisc. De-a lungul timpului, femeia a mai participat la astfel de cine organizate pentru oamenii străzii, dar prima rămâne de neuitat. Momentul în care s-a așezat la aceeași masă cu Papa i s-a părut ireal.
„La final, fiecare a primit un rozariu. Eu am primit două. Mi-a dat unul roz, iar bărbaților le-a dat gri. Mi-a plăcut mai mult cel gri și l-am rugat să le schimbăm. Mi-a zâmbit și mi-a făcut semn să le păstrez pe amândouă”, își amintește ea. Apoi, cu un gest simplu dar profund, i-a sărutat mâna. „Lumea s-a uitat la mine, dar acolo de unde vin eu, asta este normal”, spune Violetta râzând, cu o demnitate senină în glas.
Ultimul salut al săracilor
Legătura profundă a Papei Francisc cu oamenii marginalizați va fi evidențiată și în ziua funeraliilor sale. Sâmbătă, un grup de 40 de persoane – migranți, persoane trans, femei traficate, deținuți eliberați temporar, dar și o femeie de etnie romă – vor întâmpina sicriul Papei Francisc pe treptele Bazilicii Santa Maria Maggiore.
Fiecare va ține în mână un trandafir alb – floarea preferată a Suveranului Pontif. „Este un omagiu simplu, dar sincer, pentru un Papă care i-a iubit pe cei uitați de lume”, spune părintele Benoni Ambarus, delegatul CEI pentru caritate. El subliniază că acești oameni nu sunt aduși pentru simbolism sau imagine, ci pentru că au fost, cu adevărat, aproape de inimă Papei.
Un mesaj care răsună și după moarte
Pentru Violetta, rozariul pe care îl ține strâns nu este doar un obiect religios, ci o legătură vie cu un om care, chiar și în funcția supremă a Bisericii, a știut să privească în ochi pe cei de jos. „Ne-a făcut să ne simțim egali. A fost acolo cu noi, nu deasupra noastră.”
Povestea Violetei este doar una dintre miile care vorbesc despre impactul tăcut, dar adânc al unui Papă care a pus mila și apropierea de ceilalți înaintea oricărei dogme. În liniștea colonadei de la Sfântul Petru, printre pașii grăbiți ai celor care vin și pleacă, rămâne ea – cu privirea către cer, cu rozariul în mâini și cu amintirea unei cine sfințite de dragostea sinceră.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Jurnalu și pe Google News
