O comparație între infrastructura rutieră realizată în perioada comunistă și cea construită după aderarea României la Uniunea Europeană a reaprins dezbaterea publică privind investițiile în autostrăzi.
Potrivit datelor oficiale, în cei 42 de ani de regim comunist au fost construiți aproximativ 113 kilometri de autostradă, în principal tronsonul București–Pitești, inaugurat în 1972. A fost singurul proiect major de acest tip finalizat până în 1989.
De când suntem în UE, ritmul lucrărilor a crescut semnificativ
După aderarea României la UE, ritmul lucrărilor a crescut semnificativ, impulsionat de fondurile europene nerambursabile și de proiectele de infrastructură mare. În intervalul ultimilor 10–15 ani, România a depășit pragul de 1.300 de kilometri de autostradă deschiși circulației, la care se adaugă sute de kilometri aflați în execuție sau licitație.
Dacă perioada comunistă a produs un singur tronson, ultimii ani au adus proiecte majore precum A1, A3, A10, A11, A7 – Autostrada Moldovei, dar și noi conexiuni cu Ungaria și rețele interne care traversează țara de la vest la est.
Compararea celor două etape este folosită de internauți ca argument privind rolul decisiv al investițiilor europene în dezvoltarea infrastructurii românești.
Discuția despre „comunismul care a construit” și „Europa care ne ține sclavi” nu rezistă în fața realităților concrete
Privind hărțile una lângă alta, devine limpede că discuția despre „comunismul care a construit” și „Europa care ne ține sclavi” nu rezistă în fața realităților concrete. În patru decenii de regim centralizat, România a reușit să construiască bucăți de autostradă.
Doar două sectoare de autostradă au fost construite în România. Primul, între București și Pitești, avea 95 de kilometri și a fost inaugurat în 1972. Al doilea tronson de autostradă din România a fost realizat în anii ‘80. Cei 17 kilometri din Autostrada Soarelui, între Feteşti şi Cernavodă, au fost inaugurați în 1987 de Nicolae Ceaușescu.
Între timp, de când suntem în UE, țara a depășit 1.300 de kilometri și are alte sute în execuție.
Aceasta nu înseamnă că prezentul este perfect sau că birocrația, corupția și incompetența au dispărut. Dar înseamnă că, pentru prima dată, România are bani, reguli și presiune externă pentru a face ceea ce nu a făcut niciodată consecvent: Infrastructură. Uniunea Europeană nu ne-a transformat în „sclavi”, ci în beneficiari ai unor mecanisme care ne obligă, poate mai mult decât ne place, să livrăm.
De fapt, adevărata întrebare nu este câți kilometri am construit „cu Europa”, ci câți am fi construit fără ea
Iar răspunsul, judecând după istorie, nu este în favoarea nostalgiei. România nu s-a ridicat pentru că și-a amintit de comunism, ci pentru că a avut acces la standarde și finanțări care au scos infrastructura din secolul trecut.
Comparația nu este despre trecut vs. prezent, ci despre direcție. Dacă în 42 de ani am produs 113 kilometri, iar apoi mult mai mult înseamnă că drumul corect nu era cel de ieri. Și că adevărata libertate nu vine din sloganuri, ci din lucruri simple: Șosele care leagă oameni, orașe și oportunități.
VEZI ȘI: Ciolacu închide rana istorică dintre Muntenia și Moldova. Grindeanu: Am un singur regret privind autostrada