Auto-tortura emoțională nu are legătură cu a fi prost sau slab. Este vorba despre poveștile pe care ni le spunem atunci când realitatea doare prea tare. Creăm ficțiuni make clear pentru că adevărul – că persoana de care te-ai îndrăgostit nu-i pasă cât de mult o dorești – este prea greu de înghițit.
1. Știi totul despre viața sa, dar nu faci parte din ea
Aduni detalii despre viața persoanei pe care o iubești ca și cum i-ai scrie biografia, doar că nu te-a angajat niciodată pentru acest job.
Cunoașterea unilaterală pare o apropiere, dar nu este. E ca și cum ai fi un fan al cuiva care nu știe că exiști. Confunzi faptul că știi despre lucruri despre această persoană cu faptul că o cunoști, uitând că intimitatea reală este reciprocă.
2. Ziua sa proastă îți strică toată săptămâna
Când este supărată, lași totul baltă. Creezi textul ideal de susținere pentru problemele despre care nu ți-a spus. Îi cumperi gustarea preferată, pe care o împarte cu altcineva. Emoțiile sale devin urgența ta, chiar și atunci când nu ești persoana la care apelează.
Nu o ajuți de fapt – încerci să contezi pentru ai. Fiecare problemă pe care o are devine șansa ta de a demonstra cât de perfecți ați fi împreună. Dar a juca rolul de terapeut nu este același lucru cu a fi partener și nu ți-a cerut niciodată să dai o probă pentru niciunul dintre roluri.
3. Nu construiești nimic
Îți răspunde prin mesaje trei ore mai târziu și analizezi întârzierea. Râde de gluma ta la fel cum râde de gluma tuturor, dar tu auzi ceva special. Descoperi mesaje ascunse într-un comportament care nu are mesaje ascunse. Practic citești în frunze de ceai, doar că ceaiul este rece și a plecat deja.
Această gimnastică mentală este epuizantă. Fiecare interacțiune trebuie decodificată. Fiecare conversație necesită analiză. Trăiești într-un roman polițist în care ești atât detectivul, cât și persoana care plantează indicii false.
4. Iubești cine ar putea fi, nu cine este
Persoana de care ești îndrăgostit este pe jumătate reală, pe jumătate ficțiune. Ai scris despre dezvoltarea sa, ai planificat firul narativ, ai decis cine ar deveni dacă te-ar iubi, la rândul său. Ești îndrăgostit de potențial, de posibilități, de o persoană care există mai ales în mintea ta.
Este mai ușor să iubești versiunea imaginară deoarece oamenii imaginari nu te pot respinge. Sunt mereu pe cale să realizeze că te iubesc. Sunt mereu la o conversație distanță de a se răzgândi. Între timp, persoana reală își trăiește viața în mod concret, complet inconștientă de realitatea alternativă pe care ai creat-o.
5. Supraviețuiești cu firimituri emoționale
O conversație de cinci minute te ține în priză zile întregi. Un mesaj de genul „ce mai faci?” îl analizezi ca și cum ar fi poezie. Te-ai obișnuit atât de mult cu aproape nimic, încât atunci când faec strictul necesar – cum ar fi să-ți amintească numele tău – pare o declarație de dragoste.
Te-ai antrenat să supraviețuiești cu atât de puțin încât nu mai poți recunoaște înfometarea emoțională. Ești ca cineva care a stat în întuneric atât de mult timp încât o întâlnire întâmplătoare pare o rază de soare. Politețea de bază pare intimitate. Curtoazia obișnuită pare angajament.
6. Prietenii tăi au auzit povestea de prea multe ori
La început, prietenii tăi ascultau fiecare actualizare. Însă acum, când îl aduci în discuție sunt doar politicoși. Ei știu cum se termină asta. Știau cum se va termina din urmă cu un an.
Când prietenii tăi nu mai interacționează cu povestea ta de dragoste, este grăitor. Ei sunt verificarea realității story, grupul tău de control. Pot vedea ceea ce tu nu poți: pui în scenă un spectacol individual, și chiar și publicul tău se plictisește.
7. Aștepți ceva ce s-a întâmplat deja
Continui să crezi că are nevoie de mai mult timp pentru a-și da seama ce simte. Dar și-a dat seama de mult timp – este pur și simplu prea politicos ca să-ți spună. Aștepți o decizie care a fost deja luată, făcând apeluri la un judecător care a părăsit sala de judecată în urmă cu luni de zile.
Această așteptare nesfârșită devine întreaga ta personalitate. Nu poți merge mai departe pentru că ești blocat. Nu ești într-o relație, dar nici nu ești disponibil. Ești în purgatoriul relațiilor și ești singurul care se menține acolo.
8. Îi găsești mereu scuze
Când menționează că se întâlnește cu altcineva, îți spui că nu vorbește serios despre asta. Când te numește„prieten”, te convingi căîi este frică doar de sentimentele lui. Îl aperi de propria dezamăgire, creând motive make clear pentru care nu te poate iubi, motive care nu au nicio legătură cu simplul fapt că nu vrea să te iubească.
Joci ambele părți într-un proces în mintea ta. Prezinți dovezi că nu îi pasă, apoi îți dai singur explicații. Ești procurorul, avocatul apărării și judecătorul și, cumva, continui să dai o decizie în favoarea persoanei care te rănește.
9. Durerea a devenit zona ta de confort
Ai fost în această iubire neîmpărtășită atât de mult timp încât nu ai ști cine ai fi fără ea. Dorul a devenit acquainted, aproape confortabil. Este mai ușor să rămâi în această situație dureroasă, dar previzibilă, decât să riști necunoscutul de a fi singur sau de a iubi pe cineva care s-ar putea să te iubească la rândul tău.
Acesta este cel mai periculos semn: te-ai îndrăgostit de dorul, în sine. Iubirea neîmpărtășită a devenit cea mai stabilă relație a ta. A renunța ar însemna să pierzi nu doar pe cineva, ci întreaga identitate pe care ai construit-o în jurul dorinței story.
Gânduri finale
Iubirea neîmpărtășită este ca și cum ai bântui pe cineva care nu crede în fantome. Te agăți de viața acelei persoane, invizibil și disperat, în timp ce ea trăiește commonplace, inconștientă de prezența ta. Tragedia nu este că nu te iubește – ci că ai transformat lipsa sa de iubire în locul tău de muncă cu normă întreagă.
Iată adevărul dur: nu este vorba de fapt despre ea. Este vorba despre tine și despre relația ta cu dorința în sine. Iubirea adevărată este înfricoșătoare pentru că o poți pierde. Iubirea neîmpărtășită te face să te simți în siguranță pentru că nu a fost niciodată a ta așacă nu ai cum să o pierzi. Alegi durerea pe care o cunoști, în locul posibilității a ceva proper.
În momentul în care încetezi să scrii replici, încetezi să mai cauți semnificații ascunse, încetezi să îți tratezi viața ca pe un puzzle pe care ești menit să-l rezolvi – atunci s-ar putea să fii în sfârșit liber. Liber să iubești pe cineva care îți răspunde la fel, care îți știe al doilea prenume pentru că te-a întrebat, care nu are nevoie să-i descifrezi sentimentele pentru că e fericit să-ți spună insist. Asta nu înseamnă să te mulțumești cu mai puțină dramă. Asta înseamnă să alegi mai multă iubire, potrivit vegoutmag.com.
