Statul
român refuză să spună cât și în ce măsură a ajutat Ucraina,
ceea ce alimentează propaganda și minciunile Rusiei. Un general, un
politolog și un expert în comunicare explică, pentru „Adevărul”,
în ce ar consta ajutorul acordat Ucrainei, ce ar trebui făcut pe viitor, dar și care sunt riscurile secretomaniei guvernamentale.
România a donat Ucrainei și transportoare blindate TAB-71. FOTO: oryxspioenkop
Cu
ocazia Zilei Independenței Ucrainei, președintele Volodimir
Zelenski a transmis mesaje de mulțumire liderilor care i-au adresat
felicitări și a publicat imagini cu scrisorile primite. Printre
liderii menționați de președintele Ucrainei s-a numărat și șeful
statului român, Nicușor Dan, căruia i-a mulțumit pentru sprijinul
acordat și a apreciat livrările „vitale” de echipament defensiv
care ajută la protejarea orașelor și comunităților ucrainene.
Și
tot luni, ministrul ucrainean al Apărării, Denis Șmîhal a
anunțat, după întâlnirea avută la Kiev cu omologul său de la
București, Ionuț Moșteanu, că țara va primi un nou pachet de
ajutor militar din partea României – al 23-lea.
„Adevărul”
a abordat subiectul ajutoarelor destinate Ucrainei cu generalul (r)
Virgil Bălăceanu, cu expertul în comunicare Radu Delicote și cu
politologul Andra Martinescu, de la Universitatea Cambridge.
Lecție de transparență din partea Ucrainei aflate în război
În
timp ce Ucraina, stat aflat în război, mulțumește cu subiect și predicat României pentru sprijinul vital, iar presa de la Kiev nu ezită să explice în ce constă acest sprijin, statul
român se dovedește foarte secretos cu propriii cetățeni. Așa cum se întâmplă încă din 2022, când Rusia a declanșat războiul prin invadarea Ucrainei, autoritățile române se încăpățânează să evite să
facă publice pachetele de ajutor destinate Kievului, cu excepția
sistemului Patriot, care a fost donat anul trecut și a sprijinului
economic, inclusiv a punerii infrastructurii sale la dispoziția
vecinilor din Nord.
Însă secretomania României se întoarce ca un bumerang împotriva sa. Propaganda rusă a profitat din plin de lipsa oricărui apetit de
comunicare arătat de autoritățile române și s-a grăbit să umple spațiul rămas gol cu multă dezinformare. S-a dovedit astfel că, dincolo
de lipsa de transparență și de orice fel de respect a statului
față de propriii cetățeni, această atitudine nu face decât să
dea „muniție” propagandei ruse, care încearcă – și în mare
măsură și reușește – să acrediteze ideea că criza cu care se
confruntă România și măsurile dure de austeritate ar fi în
realitate cauzate de necesitatea de a strânge bani pentru Ucraina.
Expertul în comunicare publică Radu Delicote critică lipsa de transparență a statului român și explică de ce
această strategie este profund dăunătoare.
Unde greșesc autoritățile române prin lipsa de transparență
„Ca
idee, cred că ce vor să facă în momentul de față administrația
prezidențială sau ministerele de resort prin această lipsă de
comunicare este să lase impresia că se lucrează. Și vor să lase
impresia că există strategia omului tăcut care muncește. Dar cred
că prin această strategie nu reușesc să convingă cetățeanul
român consumator de știri, care este direct interesat de ceea ce
face Guvernul României, care și-ar dori poate o serie de cifre,
situații, fie ele prezentate evident și doar parțial, ca să nu se
iasă cu informații sensibile. Evident, această strategie lasă loc
acestor teorii ale conspirației. Cine pierde pe termen mediu și
lung? Evident că tot comunicatorii, cei care și-au stabilit această
strategie – Guvernul României, instituțiile statului,
Administrația Prezidențială etc. Pentru că ei sunt de facto ai
tuturor deciziilor în ceea ce privește poziționarea României față
de Ucrainei. Cred că ar fi bine să iasă din paradigma tac și fac
și să treci în paradigma nu tac, dar fac și să și pot să
prezint anumite nuanțe”, spune Delicote.
Prin
această lipsă de transparență și prin atitudinea arogantă față
de opinia publică, statul este cel care are de pierdut. În timp ce
autoritățile române tac, propaganda rusă este hiperactivă, iar
roadele dezinformării încep să se coacă.
„Tactica
clasică de marketing, fie el și politic, fie el și instituțional,
este ca tu să spui povestea ta, înainte de a o spune ceilalți, cei
care pot fi adversarii tăi. Pentru că în momentul respectiv,
povestea ta va fi spusă în termenii lor. Drept urmare, decât să
nu comunici deloc, e mai bine comunici mai puțin, dar relevant, ca
să nu ajungi ca povestea ta să fie spusă de altcineva, cu altă
retorică și alte interese”, mai spune Radu Delicote.
Ucrainenii spun tot ce evită statul român
Dacă
autoritățile române au făcut din ajutorul acordat Ucrainei un
secret de stat, comunicatorii statului român au dat dovadă de dublu
amatorism și nu au prevăzut că informațiile pe care România le
ține secrete, sau cel puțin o parte a lor, sunt prezentate în
presa ucraineană. Potrivit defenseromania.ro, există un reportaj
video interesant realizat recent de postul ucrainean de televiziune
Army TV, care oferă o înțelegere clară a modului în care
sistemele românești APR-40 se comportă în realitate pe front.
La rândul lor, ucrainenii de la DefenseExpress susțin că
sistemele românești MLRS APR-40 ar fi fost furnizate începând cu
luna mai a anului 2023. Și
ca și cum n-ar fi suficient, o altă sursă ucraineană,
oryxspioenkop.com, susține că România ar fi oferit Kievului lansatoare multiple de rachete (ArPR-40), de 122 mm, dar și
transportoare blindate TAB-71 MS, obuziere tractate 152 mm, dar şi
mitraliere grele de 12,7 mm, DshKM.
Alături
de armament, România ar fi furnizat şi o cantitate foarte mare de
muniţii, cum ar fi rachete de 122 mm, proiectile de artilerie de 152
mm, muniţie pentru aruncătoarele de grenade AG-7 şi AG-9, bombe
pentru aruncătoarele de 82 şi 120 mm, precum şi muniţii pentru
armamentul greu de infanterie, de 12,7 mm, sau pentru pistolul
mitralieră calibru 7,62 mm, informează sursa ucraineană, citată
de Monitorul Apărării.
Și mai important, Kyiv Post a scris încă din primele zile ale războiului că sprijinul oferit Ucrainei de România, de autorități dar și de cetățenii români, merită o recunoaștere mai mare. Jurnaliștii de la Kiev susțin că România a ajutat Ucraina în toate felurile posibile. România este una una dintre principalele țări de tranzit pentru livrarea de armament și tehnică militară din Statele Unite și Vestul Europei, dar a livrat la rândul ei echipamente militare.
Le-am dat mai mult muniție și echipamente militare vechi
Generalul
(r) Virgil Bălăceanu, omul care a reprezentat România la
comandamentul NATO de la Bruxelles, confirmă independent în mare
măsură informațiile publicate de presa ucraineană.
„N-are
cum să fie sprijinul României, din punct de vedere militar, decât
în deplină corespondență cu ceea ce am putut să livrăm și cu
ceea ce a fost acceptat de către ucraineni. Putem vorbi de muniție
clasică pentru obuzierele de 152, putem să vorbim de lovituri
reactive, proiectile reactive calibru 122 pentru instalațiile de
aruncătoare proiectile reactive 40, APRA 40. Ele au fost în dotarea
Armatei Române, au fost scoase din dotare pentru că au fost
înlocuite cu instalațiile modernizate și cu noile instalații de
rachete operative, operativ-tactice HIMARS. Putem vorbi de alte
tipuri de muniție, de la muniție de infanterie, pentru că nu sunt
calibrele apropiate între calibrul armamentului românesc și
calibrul armamentului ucrainean. Putem să vorbim de muniție pentru
aruncătoare, inclusiv pentru aruncătoare AG-7, AG-9”, spune
generalul Bălăceanu.
În
opinia sa, sprijinul militar acordat de România nu se ridică la
nivelul celui dat de țări ca Polonia.
„Nu
vorbim de un sprijin extrem de important, pentru că nu reprezintă
muniție calibrul NATO și nu sunt mijloace de luptă ultra
performante”, punctează generalul.
România
a mai contribuit și cu transportoare blondate și posibil și cu
altă tehnică militară de generație mai veche.
„Putem
adăuga posibil și transportoare amfibii blindate din stocul rece,
din ceea ce mai păstrase România, pentru că nu au fost date
transportoare, dacă au fost date, din stoc operativ, din dotarea
unităților. Și aceste transportoare blindate sunt transportoare
vechi, care trebuie să fie înlocuite, acum în dezvoltare, fiind
programul Piranha V”, adaugă generalul Virgil Bălăceanu.
Am început cu veste antiglonț și antiașchie
Cu
excepția sistemului Patriot, care a fost donat anul trecut de
România Ucrainei, țara noastră a donat cu precădere tehnică
militară învechită. Generalul Virgil Bălăceanu contrazice astfel
zvonurile despre armele noi și cantitățile imense de muniție date
Ucrainei, zvonuri răspândite și de propaganda de la Răsărit. Mai
mult, generalul Virgil Bălăceanu susține că o parte din muniția
donată ucrainenilor ar fi ajuns în prag de a-i expira perioada de
depozitare, ceea ce însemna că mai mult ar fi costat în perioada
următoare distrugerea ei decât actul de donație în sine.
„Vorbim
cu precădere de categorii de muniții sau de tehnică de luptă,
care erau în stocul de mobilizare al Armatei României, iar România
nu a trecut nici la starea de asediu, nici la starea de mobilizare,
nici la starea de război, iar toate aceste categorii de muniții și
de tehnică de luptă vor fi înlocuite pe măsura dezvoltării
programelor de înzestrare. Înseamnă calibrul NATO și tipuri de
tehnică specific NATO. Militarii știu că muniția, dacă n-o
folosești, ajunge și îi expiră perioada de depozitare. Ulterior,
muniția trebuie distrusă – se numește delaborare”, punctează
generalul.
Ce avem de făcut pe viitor
El
consideră că România ar trebui să sprijine cel puțin la același
nivel ca și până acum Ucraina.
„Se
poate continua în același mod, România poate și trebuie să ajute
Ucraina. Până la urmă, dacă vorbim de 23 de livrări, este foarte
posibil ca primele livrări să înseamne și veste antiglonț, veste
antiașchie, să înseamne căști, poate să însemne și material
medical, poate să însemne și material de logistică, cum ar fi
corturi. Adică gama este foarte diversă, ținând seama de
necesitățile unui front”, explică generalul.
Despre
felul în care ar fi ideal ca România să ajute Ucraina vorbește și
politologul Andra Martinescu, cercetător la Cambridige University.
„Trebuie
să sprijinim Ucraina pe toate planurile, atât cât se poate. Să o
sprijinim politic, economic, chiar și militar cât se poate de mult.
Alternativă nu prea există, pentru că asta ar însemna ca Rusia să
ajungă la granițele noastre. Mai bine sprijinim Ucraina, este
evident, decât să ajungem să ne învecinăm cu Rusia. Categoric,
Ucraina e un vecin mult mai rezonabil”, spune Andra Martinescu.
Ea
recomandă ca România să ducă o politică mai proactivă și să
se implice mai mult în cadrul așa-numitei Coaliții de voință,
care adună mai multe state europene, dar și Canada, dispuse să
ajute Ucraina.
„În
cadrul acestei coaliții trebuie să ne creștem implicarea. Și în
funcție și de solicitările și de nevoile partenerilor noștri, să
fim deschiși la o colaborare mult mai strânsă. România poate și
trebuie să fie foarte importantă în această privință”, mai spune Andra Martinescu.
