Alex Tache, specialist IT și utilizator de scaun rulant, vorbește pe TikTok despre obstacolele întâlnite de persoanele cu dizabilități, de la trotuare blocate la accesibilizare făcută „de ochii lumii”. El a explicat, pentru Adevărul, de ce scaunul rulant este doar o unealtă.
Alex Tache vorbește despre provocările cu care se confruntă utilizatorii de scaun rulant. FACEBOOK
Alex Tache, specialist IT, actor amator și creator de conținut pe TikTok, unde vorbește despre viața de zi cu zi a persoanelor care folosesc un scaun rulant, a urcat recent pe scena Teatrului Național București, în rolul principal al spectacolului „Nicio pastilă magică”. În clipurile sale, el vorbește despre accesibilitate, independență și prejudecățile cu care se confruntă persoanele cu dizabilități.
O „voce” pentru utilizatorii de scaun rulant
Alex Tache a vorbit pentru Adevărul despre obstacolele aparent mărunte care pot transforma o deplasare obișnuită într-o provocare, despre munca sa în IT și despre dorința de a ajunge cu mesajele sale dincolo de „bula” oamenilor deja familiarizați cu aceste probleme.
Imaginea 1/5:
Alex Tache Foto Arhiva Personală Facebook (4) jpg
ADEVĂRUL: Cum ai descrie, pe scurt, ce încerci să arăți prin clipurile tale de pe TikTok?
Alex Tache: Comunismul și-a dorit să izoleze cât mai mult persoanele cu dizabilități, pentru ca societatea să pară perfectă. Urmările acelei perioade încă se simt. Oamenii au tendința să vadă doar dizabilitatea, nu și omul. Eu asta încerc să fac: să le arăt oamenilor că și noi suntem oameni, iar scaunul rulant este doar o unealtă care ne oferă acces la o viață normală. Oamenii ne pot susține pentru a avea o viață normală, pentru că avem nevoie de trotuare libere, de treceri de pietoni accesibile și, nu în ultimul rând, de respect.
Ce te-a făcut să începi să vorbești public despre viața de zi cu zi ca utilizator de scaun rulant?
De mai mulți ani mi-am dat seama că pot avea un impact, că poate rămâne ceva în urma mea. Atunci când am ajuns să urc pe scena TNB, în rolul principal al spectacolului „Nicio pastilă magică”, impactul a devenit mult mai palpabil.
Video: Alex Tache. Facebook
La scurt timp după aceea, un prieten care se ocupă cu social media m-a abordat și m-a ajutat cu ceea ce îmi lipsea: ghidare, soluții și susținere. Așa am crescut, în patru luni, de la 350 de urmăritori pe TikTok la peste 11.000.
Care sunt lucrurile aparent simple care pot fi, în realitate, mult mai complicate într-o zi obișnuită?
Mersul pe stradă. Mașinile parcate peste tot, care blochează trotuarele sau trecerile de pietoni, ajung să fie mari provocări. De multe ori sunt nevoit să merg pe carosabil, în loc să circul pe trotuar.
Cel mai rău este că oamenii s-au obișnuit atât de mult să parcheze ilegal, încât nici nu mai încearcă să parcheze altfel. Acum câteva zile, era un om parcat pe trecere, la șapte metri de un loc de parcare cu plată, care era liber.
Cu ce te ocupi și în ce fel te-a ajutat munca în IT să îți păstrezi independența?
Am ajuns să lucrez în IT fără studii în domeniu, doar prin multă muncă și dorința de a învăța. Ceea ce m-a motivat, de-a lungul anilor, a fost să ajung să am un salariu suficient de bun încât să pot realiza, pe lângă job, și proiecte care să aibă un impact mai mare în societate.
Prima femeie din România care participă la Miss World în scaun rulant: „E accesoriul meu”
Ai vorbit și despre obținerea permisului. Cum a fost experiența și ce ai vrea să știe alți oameni aflați într-o situație asemănătoare?
Am luat permisul acum zece ani, iar experiența a fost, surprinzător, foarte bună. Am ieșit cu un instructor pe străzi, ca să vadă cum mă descurc cu mobilitatea pe care o am, iar apoi, cu aprobarea lui, am început școala.
Video: Alex Tache. Facebook
Fișa medicală am primit-o tot prin intermediul școlii și cred că a ajutat faptul că aveau experiență cu persoanele cu dizabilități. Sper ca, în ultimii zece ani, experiența să fi devenit și mai accesibilă și mai plăcută pentru cei aflați într-o situație similară.
Care sunt cele mai frecvente probleme de accesibilitate pe care le întâlnești?
De cele mai multe ori, accesibilizarea se face doar de ochii lumii. În Germania, de exemplu, în comisia de recepție face parte și un ONG din domeniul persoanelor cu dizabilități. Nu ar trebui să se facă lucruri pentru noi fără noi.
Am rămas șocat când am fost în vest și am descoperit cum se pune acolo problema accesibilizării. Eram într-un mic oraș universitar din Germania și căutam o toaletă accesibilă. Am ajuns vizavi de gară și am găsit o toaletă care nu avea doar un WC adaptat, ci inclusiv elevator, masă pentru schimbarea adulților și un mic duș. La noi, de multe ori, ne bucurăm doar când găsim o toaletă accesibilă.
Ai avut și experiențe plăcute, în care oameni sau locuri ți-au arătat că accesibilitatea poate fi tratată firesc?
Experiențele plăcute sunt cele în care oamenii mă tratează ca pe un om și mă întreabă direct ce este în regulă și ce nu. De prea multe ori, persoane fără dizabilități cred că știu mai bine de ce au nevoie cei cu dizabilități.
Ce reacții primești cel mai des de la oamenii care îți urmăresc clipurile?
Oamenii au foarte multe curiozități, iar asta mă bucură. Este și motivul pentru care m-am apucat să fac aceste clipuri: dizabilitatea încă este tratată ca un subiect tabu, până în punctul în care oamenii nu mai văd omul, ci doar dizabilitatea.
Ce ai vrea să înțeleagă cei care nu au avut niciodată contact direct cu viața unei persoane care folosește un scaun rulant?
Cu toții suntem oameni, dincolo de dizabilitate. Avem aceleași probleme, aceleași frământări, aceleași frici. Diferența este că, de multe ori, toate aceste probleme sunt accentuate de dificultățile create de societate: când suntem priviți cu milă, când nu avem pe unde circula pe stradă sau când oamenii ne consideră inferiori doar din cauza unei dizabilități.
Povestea elevei în scaun cu rotile care s-a calificat la faza națională a unei olimpiade școlare. Își dorește să devină psiholog
Ce planuri ai cu pagina ta și ce subiecte ai vrea să abordezi mai departe?
Vreau să o cresc și să ajung la cât mai mulți oameni. Cel mai greu mi se pare să ajung la oamenii din afara bulei mele, tocmai la cei care au cea mai mare nevoie să afle mai multe despre noi. Dar pare că funcționează.
Mai departe, vreau să discut despre toate problemele, să pun soluții pe masă și, în același timp, să le arăt oamenilor cine suntem. Cei care au fost în vest observă că sunt foarte multe persoane cu dizabilități pe străzi, iar în România mult mai puține. Nu pentru că nu există, ci pentru că încă există un stigmat puternic.
Costurile independenței
Alex Tache atrage atenția și asupra costurilor mari suportate de persoanele care au nevoie de un scaun rulant performant. Potrivit acestuia, decontarea oferită de stat este sub 2.000 de lei o dată la cinci ani, indiferent de nevoile concrete și de situația medicală a beneficiarului. În schimb, un scaun rulant similar celui pe care îl folosește el poate costa, nou, peste 8.000 de euro.
„Pentru că statul nu asigură minimul necesar integrării utilizatorilor de scaun rulant, ajunge să aibă costuri mult mai mari pentru fiecare persoană care nu este integrată”, spune Alex Tache.