Efectele resimțite de consumatori în urma implementării pachetului 1 de măsuri al guvernului se vor propaga direct în conturile de profit și pierdere ale companiilor, forțându-le să navigheze într-un mediu de afaceri mult mai dificil, punctează specialiștii în insolvențe.
Pachetul 1 de măsuri de austeritate va crește dramatic numărul insolvențelor. Foto arhivă
Creșterea
taxelor din pachetul 1 de măsuri plasează fiecare companie în fața unei dileme strategice, se arată într-o analiză de specialitate care enumeră o parte din problemele pe care le vor avea firmele:
să absoarbă costurile suplimentare, sacrificând marja de profit,
sau să le transfere integral către consumator prin prețuri mai
mari, riscând o scădere a volumului de vânzări. Decizia optimă
depinde de un concept economic fundamental: elasticitatea cererii.
Cine vor fi câștigătorii, pierzătorii și supraviețuitorii
Pentru
bunurile de strictă necesitate, cum ar fi pâinea, laptele sau
medicamentele esențiale, cererea este relativ inelastică –
consumatorii vor continua să le cumpere chiar și la un preț mai
mare. În acest caz, companiile pot transfera o mare parte din povara
fiscală fără a suferi o scădere dramatică a volumelor. În
schimb, pentru bunurile non-esențiale, cele cu mulți substituenți
disponibili (de exemplu, băuturi răcoritoare, pachete de vacanță)
sau cele cu valoare mare (automobile, locuințe), cererea este
elastică. O creștere a prețului va determina o scădere mai mult
decât proporțională a cantității vândute, ducând la o
diminuare a cifrei de afaceri totale.
Din această perspectivă, vor fi în mediul de business câștigători, pierzători și supraviețuitori. Potrivit lui Florian Mateiță, practician în insolvență și Partener RomInsolv, printre sectoarele cele mai afectate se află:
-
Retail
& FMCG:
Acest sector se va confrunta cu un impact negativ ridicat. Compresia
puterii de cumpărare va reduce volumul total al vânzărilor, în
timp ce orientarea consumatorilor către produse ieftine va eroda
marjele. Furnizorii acestui sector „se bucură” de o dublă
lovitură. Pe de o parte, clienții lor direcți (supermarketuri,
restaurante) pot reduce volumele de comenzi din cauza cererii
scăzute. Pe de altă parte, aceiași clienți, confruntați cu
propriile probleme de cash-flow, vor întârzia plățile. Acest
lucru pune o presiune imensă pe lichiditatea producătorilor, care
au propriile costuri fixe de acoperit. Nu este surprinzător că,
alături de comerț și construcții, industria prelucrătoare
înregistrează unul dintre cele mai ridicate numere de insolvențe,
reflectând dificultățile propagate de la clientul final către
producător, respectiv presiunea suplimentară în fața riscului de
a pierde volume semnificative de vânzări și de a vedea o migrație
a consumatorilor către alternative la preț mic. -
HoReCa
(Hoteluri, Restaurante, Catering):
Impactul este mixt, dar cu tendință negativă. Pe de o parte, deși
sectorul beneficiază de un avantaj fiscal prin menținerea cotei
reduse de TVA la 11%, percepția consumatorilor și a industriei
este tot de majorare a taxelor. Pe de altă parte, fiind un domeniu
eminamente dependent de cheltuielile discreționare și încă
vulnerabil după crizele succesive din ultimii ani, va suferi din
plin de pe urma scăderii veniturilor reale ale populației.
Supraviețuirea va depinde de capacitatea de a oferi un raport
calitate-preț excelent și de a se adresa unor nișe de clienți
mai puțin sensibile la contextul economic general. -
Transport
și Logistică:
Impactul este ridicat și negativ. Majorarea accizei la carburanți
reprezintă o creștere directă și imediată a costurilor
operaționale. Aceste costuri vor fi inevitabil transferate în
aval, ridicând prețul transportul de mărfuri și persoane și
generând efecte inflaționiste în lanț. Companiile cu flote mari
și marje mici vor fi cele mai vulnerabile. -
Piața
Imobiliară:
Acest sector se confruntă cu un șoc major, impactul fiind ridicat
și negativ. Eliminarea cotei reduse de TVA pentru achiziția de
locuințe noi reprezintă o creștere bruscă și substanțială a
prețului final pentru cumpărător. Într-o piață deja tensionată
de nivelul ridicat al dobânzilor, această măsură este de natură
să înghețe cererea, să încetinească drastic ritmul
tranzacțiilor și să pună o presiune imensă pe cifra de afaceri
și pe planurile de dezvoltare ale dezvoltatorilor imobiliari. -
Piața
construcțiilor: În contextul scăderii dramatice a vânzărilor de imobile, cel mai
probabil numărul șantierelor de construcții rezidențiale va
scădea. Un dezvoltator imobiliar care nu mai vinde apartamente din
cauza eliminării TVA-ului redus și a dobânzilor mari va opri sau
va încetini proiectele în derulare și va amâna plățile către
furnizorii de ciment, cărămidă, oțel-beton, polistiren sau
tâmplărie PVC. Acești producători, care se confruntă deja cu
propriile crize legate de prețul materiilor prime și al energiei ,
se trezesc prinși între costuri în creștere și încasări
blocate, o situație care poate duce rapid la dificultăți
financiare severe și chiar la insolvență. Văzând partea plină
a paharului, problemele constructorilor de rezidențial poate fi o
oportunitate pentru beneficiarii investițiilor în infrastructură
și ale proiectelor industriale care, astfel, au șansa de a
beneficia de potențialul neutilizat în zona rezidențială,
respectiv utilaje, resursă umană specializată și materiale. -
Industria
Bancară:
Impactul este mediu și negativ. Majorarea impozitului suplimentar
pe cifra de afaceri de la 2% la 4% reduce direct profitabilitatea
sectorului. Indirect, o încetinire economică generalizată va duce
la o cerere mai slabă de credite și, mai important, la o
potențială creștere a creditelor neperformante, afectând
calitatea activelor și veniturile viitoare ale băncilor.
Dincolo
de aceste efecte directe, pachetul fiscal va acționa ca un
catalizator pentru consolidarea pieței în sectoarele mature. Șocul
extern companiilor, care crește costurile și reduce veniturile
simultan, va testa reziliența fiecăreia. Companiile mari, cu
economii de scară, putere de negociere superioară și acces facil
la finanțare, vor putea absorbi acest șoc mult mai eficient. În
contrast, firmele mici și mijlocii, cu marje subțiri și rezerve de
lichiditate limitate, vor deveni extrem de vulnerabile. Criza de
lichiditate și scăderea cifrei de afaceri vor
forța mulți jucători marginali să iasă de pe piață, fie prin
faliment, fie prin vânzare.
Companiile mari, mai reziliente, vor fi în poziția de a prelua cota
de piață a celor dispăruți, ducând la o concentrare mai mare a
puterii economice în sectoare precum retail, transport și HoReCa.
Efect de bumerang în sectorul imobiliar
Un
alt efect cu potențial de bumerang ar putea apărea în sectorul
imobiliar. Deși obiectivul guvernului este să crească veniturile
bugetare prin aplicarea cotei standard de 21% la toate tranzacțiile
, efectul economic ar putea fi contrar. O creștere atât de bruscă
a prețului final este de natură să blocheze cererea, ducând la o
prăbușire a numărului de tranzacții. Astfel, deși cota de TVA
per tranzacție crește, baza
de impozitare (numărul tranzacțiilor) s-ar putea micșora atât de
mult, încât suma totală încasată din TVA pe imobiliare să fie,
paradoxal, mai mică
decât înainte. Mai mult, o blocare a sectorului construcțiilor, un
motor important al economiei , ar reduce încasările bugetare din
impozitele pe salarii, profit și contribuții sociale din acest
domeniu, anulând parțial sau total câștigul scontat.
Un
pericol structural, adesea subestimat în analizele pe termen scurt,
este erodarea
competitivității produselor fabricate în România și înlocuirea
acestora cu importuri mai ieftine.
Pachetul fiscal, prin majorarea costurilor și scăderea cererii
interne, creează un dezavantaj de preț pentru producătorii locali.
Într-o piață în care consumatorii, cu putere de cumpărare
diminuată, devin extrem de sensibili la preț, aceștia se vor
orienta natural către alternative mai accesibile.
Acest
fenomen, susținut de supremația marilor lanțuri de retail, riscă
să declanșeze o substituție a producției interne cu importuri sau
mărci proprii, în special în sectoare precum bunurile de larg
consum, industria ușoară, mobilier sau chiar anumite materiale de
construcții. În consecință, în loc să stimuleze economia
locală, o
parte din consumul rămas se va scurge către exterior,
adâncind și mai mult deficitul comercial, care este deja la un
nivel exorbitant.
Pe
termen mediu, acest lucru poate duce la o contracție a producției
industriale, la închiderea unor capacități de producție și la
pierderea de locuri de muncă. Efectul de bumerang se va resimți și
la nivelul bugetului de stat: scăderea activității economice
interne va reduce baza de impozitare pentru impozitul pe profit, pe
venit și contribuțiile sociale, subminând astfel însuși
obiectivul de consolidare bugetară care a stat la baza majorărilor
de taxe.
„Așadar,
revin și afirm răspicat: situația descrisă mai sus trebuie
combătută din răsputeri prin politici concentrate, pe termen lung,
care să stimuleze producția românească simultan cu creșterea
ponderii consumului produselor și serviciilor autohtone”,
conchide Florian Mateiță, practician
în insolvență și Partener RomInsolv.
