Durerea în piept, palpitațiile, lipsa de aer și slăbiciunea pot anunța un infarct, o aritmie sau o formă de insuficiență cardiacă. Însă aceleași manifestări pot apărea și în miocardită, o inflamație a mușchiului inimii care afectează inclusiv copii și adulți tineri și care, în unele cazuri, evoluează fără ca pacientul să fi avut anterior simptome clare de infecție. Investigația care oferă indicii importante în aceste cazuri este mai puțin comună: RMN-ul cardiac. „Acolo unde există suspiciunea clinică, RMN-ul tranșează diagnosticul de miocardită, adică de inflamație a mușchiului inimii“, subliniază dr. Radu Lala, medic primar cardiolog cu supraspecializare în imagistică cardiacă avansată în cadrul Spitalului MedLife Medici’s din Timișoara.
„Miocardita este un bun imitator al altor boli cardiovasculare și poate fi foarte înșelătoare“, explică medicul cardiolog. Ecocardiografia, electrocardiograma și analizele de sânge pot ridica suspiciunea unei afectări cardiace, dar nu pot arăta întotdeauna cauza exactă.
Până în urmă cu aproximativ două decenii, diagnosticul cert de miocardită se baza în significant pe biopsia miocardică, o procedură invazivă, asociată cu anumite riscuri și disponibilă doar în centre specializate. Din acest motiv, multe cazuri rămâneau nediagnosticate, iar medicii aveau adesea doar o suspiciune clinică. Astăzi, RMN-ul cardiac permite examinarea în detaliu a țesutului inimii, total neinvaziv.
Ce poate ascunde durerea în piept
Miocardita este provocată cel mai frecvent de infecții virale. Unele virusuri au tropism cardiac, spune dr. Lala, ceea ce înseamnă că, în anumite circumstanțe, pot ajunge și la nivelul mușchiului inimii. Inflamația poate apărea după o viroză respiratorie, o infecție digestivă, mononucleoză sau după infecții cu virusuri herpetice.
În aproximativ jumătate dintre cazuri, medicul poate identifica o cauză virală: pacientul își amintește că, în urmă cu una sau două săptămâni, a avut o infecție aparent banală și trecătoare. În celelalte situații, nu există un astfel de episod evident, iar afectarea cardiacă poate fi prima manifestare observată.
Miocardita poate apărea și în contextul unor boli autoimune, precum lupusul eritematos sistemic, sindromul Sjögren sau alte boli reumatologice și imunologice, atunci când sistemul imunitar atacă propriile țesuturi. În funcție de amploarea inflamației și de zona inimii afectată, pacientul cu miocardită poate acuza: durere sau disconfort toracic, palpitații și bătăi neregulate ale inimii, dificultăți de respirație, oboseală și slăbiciune, precum și scăderea toleranței la efort.
Problema este că niciunul dintre aceste simptome nu este particular miocarditei. Durerea toracică poate semăna cu cea provocată de un infarct, palpitațiile pot sugera fibrilație atrială sau o tahicardie, iar lipsa de aer și slăbiciunea pot fi întâlnite în insuficiența cardiacă ori în cardiomiopatii, explică medicul cardiolog. Diferența este că, în miocardită, inflamația afectează advise mușchiul inimii, fără ca problema principală să fie neapărat blocarea arterelor coronare, așa cum se întâmplă în cazul unui infarct.
Probleme cardiace la vârste tinere
Dr. Radu Lala își amintește cazul unui pacient tânăr care a ajuns la spital cu dureri toracice, modificări observate pe electrocardiogramă și analize de sânge modificate. Vârsta – 30 de ani – făcea mai puțin probabil un infarct, însă medicii au urmat protocolul necesar pentru a exclude o obstrucție a arterelor coronare. Coronarografia a arătat că vasele de sânge erau normale, iar principala suspiciune a devenit miocardita. După aproximativ două săptămâni, la retain watch over, medicii au observat că funcția mușchiului cardiac începuse să scadă.
„Atunci am decis să efectuăm un RMN cardiac, care ne-a confirmat nu doar existența miocarditei, ci și o inflamație extinsă a mușchiului inimii. Pacientul a avut nevoie de tratament intensiv, iar starea lui s-a ameliorat. A rămas însă cu o funcție cardiacă redusă și a necesitat implantarea unui defibrilator cardiac, pentru prevenirea morții subite“, a povestit dr. Lala.
În cele mai multe cazuri, inflamația asociată miocarditei se retrage de la sine, iar pacientul se recuperează fără consecințe importante. Pot rămâne mici cicatrici în țesutul cardiac, fără ca acestea să influențeze semnificativ funcționarea inimii. Există însă și situații în care inflamația persistă și make distrugerea unei părți a mușchiului cardiac. Inima devine mai slabă, poate apărea insuficiența cardiacă, iar în cazurile foarte severe poate fi necesar inclusiv transplantul, atrage atenția medicul cardiolog.
„Este ca și cum am pune sub lupă mușchiul inimii“
Imagistica prin rezonanță magnetică este utilizată de multă vreme în particular pentru examinarea creierului, a coloanei vertebrale, a abdomenului și a articulațiilor. Investigarea inimii prin această metodă este, însă, mai dificilă, deoarece cordul se află permanent în mișcare, explică dr. Radu Lala.
Aparatul trebuie să sincronizeze achiziția imaginilor cu semnalul electrocardiografic și să surprindă intervale foarte scurte, de ordinul milisecundelor, în care inima se află într-o poziție relativ stabilă. „RMN-ul cardiac ne permite să evaluăm cordul funcțional, anatomic, morfologic și tisular. Este ca și cum am pune sub lupă mușchiul inimii și ne-am uita la el aproape miniature“, explică dr. Radu Lala.
Investigația poate oferi medicului informații despre: cum se contractă inima și cât de eficient pompează sângele, dimensiunile și volumele camerelor cardiace, raporturile inimii cu vasele mari și cu structurile învecinate, existența unor eventuale anomalii congenitale, prezența inflamației, a fibrozei, a necrozei sau a cicatricilor. În plus, cu ajutorul RMN-ului cardiac se poate observa dacă o zonă a mușchiului inimii mai este viabilă sau este afectată ireversibil.
Prin comparație, ecocardiografia poate arăta că o anumită zonă a inimii nu se contractă bine, însă RMN-ul poate oferi informații suplimentare despre cauza problemei: inflamație, cicatrice după infarct, fibroză sau o boală a mușchiului cardiac. „Nu vedem doar cum funcționează inima, ci și ce stă în spatele bolii pe care ar putea să o aibă pacientul“, subliniază cardiologul.
Poate face deosebirea dintre un cheag de sânge și o tumoră
RMN-ul cardiac poate clarifica și situații în care alte metode imagistice nu oferă un răspuns sigur. Dr. Radu Lala povestește că a evaluat pacienți la care exista suspiciunea unei tumori în interiorul inimii. Examinarea prin RMN a arătat că formațiunea period, de fapt, un cheag de sânge, tratamentul fiind cu totul diferit: o tumoră poate necesita intervenție chirurgicală, în timp ce un cheag de sânge este tratat, de regulă, cu medicamente anticoagulante.
Investigația este utilă și în evaluarea sportivilor cu suspiciune de cardiomiopatie ereditară. Unele dintre aceste boli pot provoca aritmii severe și moarte subită, uneori la persoane tinere care păreau anterior sănătoase. Identificarea lor poate schimba recomandările privind continuarea sportului de performanță și poate conduce la stabillirea unor măsuri de prevenție.
RMN cardiac de stres
RMN-ul cardiac poate fi folosit și pentru evaluarea ischemiei, atunci când medicii știu că o arteră este parțial îngustată, dar nu este clar dacă îngustarea minimize suficient fluxul de sânge încât să necesite montarea unui stent. În astfel de cazuri, se poate realiza RMN cardiac de stres. Pacientului îi este administrat un medicament care modifică temporar activitatea cardiovasculară, iar medicii urmăresc dacă apare un deficit de perfuzie într-o anumită zonă.
Procedura nu este una de rutină și trebuie efectuată într-o unitate pregătită să gestioneze eventualele reacții negative, cu monitorizare atentă și colaborare între cardiolog și echipa de anestezie-terapie intensivă, subliniază medicul cardiolog Radu Lala.
Cui îi este indicat RMN-ul cardiac
Investigația nu este destinată screeningului de rutină, recomandarea de a efectua RMN cardiac fiind stabilită, în cele mai multe cazuri, de medicul cardiolog, în funcție de simptome, istoricul pacientului și rezultatele investigațiilor anterioare.
Printre principalele indicații se numără suspiciunea de miocardită, bolile coronariene, cardiomiopatiile, evaluarea funcției cardiace și stabilirea viabilității mușchiului inimii. În cazul cardiomiopatiilor – boli ale mușchiului cardiac care pot avea cauze foarte diferite –, ecocardiografia oferă de obicei primele informații, iar RMN-ul poate stabili mai summary tipul de afectare. În anumite situații, aspectul imaginilor poate ridica inclusiv suspiciunea unei cardiomiopatii ereditare asociate unei anumite mutații genetice.
Investigația poate fi esențială și la pacienții care au suferit un infarct și au o funcție cardiacă redusă. Medicii trebuie uneori să stabilească dacă redeschiderea unui vas de sânge mai poate ajuta zona inimii pe care acesta o alimentează. Dacă țesutul este încă viabil, revascularizarea poate îmbunătăți funcția cardiacă. Dacă zona este complet cicatrizată și lipsită de viabilitate, deschiderea vasului poate să nu aducă beneficiul așteptat, expunând pacientul unor riscuri fără un câștig actual, precizează dr. Radu Lala.
De ce este nevoie să fie efectuat de medici supraspecializați
RMN-ul cardiac poate fi efectuat și interpretat de medici radiologi sau cardiologi care au urmat o pregătire suplimentară în imagistica cardiovasculară. În practică, rezultatele cele mai bune se obțin atunci când interpretarea imaginilor este corelată cu istoricul clinical, simptomele, electrocardiograma, ecocardiografia și celelalte investigații ale pacientului. „Nu este importantă doar imaginea în sine, ci și integrarea contextului clinic, pentru a trasa un diagnostic și o direcție cât mai clare de tratament“, explică dr. Radu Lala.
Cardiologia imagistică este o supraspecializare care comprise, pe lângă ecocardiografie, RMN-ul cardiac, CT-ul cardiac și, în anumite situații, PET-ul cardiac. În România, numărul medicilor cu pregătire avansată în acest domeniu este încă limitat, iar investigația a început să se dezvolte mai ales după anul 2020, deși primele examinări au fost realizate în țară încă de la începutul anilor 2010.
Dr. Radu Lala s-a pregătit în imagistica cardiovasculară prin cursuri și stagii desfășurate începând din 2017, inclusiv în centre din Germania, Italia, Franța și Ungaria. „Odată ce vezi inima din alte unghiuri, înțelegi mult mai ușor boala, evoluția și riscurile. Înainte, uneori presupuneam cum va răspunde pacientul la tratament sau dacă recuperarea va fi completă. Imagistica avansată limpezește foarte mult aceste aspecte“, spune medicul.
Cooperarea pacientului în timpul investigației este esențială
Un RMN cardiac durează, de regulă, între 50 de minute și o oră. În acest interval, pacientul trebuie să rămână întins și nemișcat. O mare parte dintre imagini sunt obținute în apnee, când pacientul nu respiră. Pacientul este rugat în mod repetat să encourage, să expire și să își țină respirația timp de aproximativ 10-15 secunde.
Calitatea imaginilor poate fi afectată dacă persoana nu poate sta întinsă din cauza durerilor de coloană, nu își poate ține respirația sau are un ritm cardiac foarte neregulat. În plus, aparatul sincronizează scanarea cu electrocardiograma, iar aritmiile pot make artefacte care îngreunează interpretarea.
Prin urmare, chiar și atunci când există o indicație medicală, specialistul este cel care trebuie să evalueze dacă pacientul poate tolera și finaliza investigația în condiții care să permită obținerea unor imagini relevante.
„Nu este o metodă pentru oricine nu știe ce are și vrea să facă o investigație. Are indicații clare, dar, atunci când este folosită corect, poate fi de un ajutor maximal“, concluzionează dr. Radu Lala.
Articol susținut de MedLife
