Se
ascut armele în „războiul tarifelor”: SUA impun de luni taxe
vamale de 25% asupra importurilor de aluminiu și oțel, iar UE e
vizată. Expert în politicile comerciale ale Uniunii Europene,
Ciprian Grumaz explică, într-un interviu pentru „Adevărul”,
cât de expusă e România și ce daune am putea suferi.
Klaus Iohannis și Donald Trump la Casa Albă. FOTO: Guliver / Getty Images / Chip Somodevilla
Adevărul:
SUA și UE sunt aliați importanți, iar interesele lor sunt în cea
mai mare parte comune, mai puțin unele interese comerciale. Care ar
fi istoricul acestor conflicte de natură economică, poate începând
cu mandatul lui Barack Obama, continuând (mai ales) cu Trump, dar și
cu Biden (autorul unor legi protecționiste)?
Ciprian
Grumaz: Uniunea
Europeană (UE) și Statele Unite ale Americii (SUA) s-au bucurat,
mai ales în istoria recentă, de cea mai integrată relație
economică din lume, și au avut cea mai vastă relație comercială
și de investiții.
La
începutul anilor 2000, dispute UE-SUA au privit, spre exemplu, regimul
fiscal federal de reduceri pentru impozitul pe profiturile
obținute din exporturi (Foreign Sales Corporation-FSC), măsurile
clasice de protecție a oțelului (Steel Safeguards Measures),
indicațiile geografice pentru anumite produse sau utilizarea noilor
tehnologii despre care nu existau date suficiente, în creșterea
animalelor și în agricultură, precum hormonii, respectiv,
organismele modificate genetic (OMG). Toate acestea au revenit într-o
formă sau alta pe parcursul anilor.
În
mandatul lui Barack Obama au continuat, în special, divergențele
privind produsele agricole. UE are o serie de măsuri sanitare și
fitosanitare mult mai severe decât SUA, iar acestea limitează
comerțul cu o serie de produse alimentare. În plus, UE interzice
utilizarea unor tehnologii în procesul de creștere a animalelor.
De asemenea, schema de indicații geografice a UE limitează importul
unor mâncăruri, vinuri sau băuturi spirtoase din SUA care sunt
etichetate cu denumiri protejate în UE, însă văzute ca generale
în SUA (spre exemplu brânza gorgonzola). Tot în mandatul lui
Barack Obama au început negocierile pentru un tratat comercial
între UE și SUA (Transatlantic
Trade and Investment Partnership),
cu scopul de a alinia interesele comerciale. Însă, acestea au eșuat
în mare parte din cauza divergențelor privind agricultura (hormoni
și spălarea cărnii de pui în clor) și o imensă eroare de
comunicare către public și marketing.
Dar
în timpul primului mandat al lui Donald Trump?
Administrația
Trump a încercat să poarte negocieri pentru un nou tratat comercial
cu UE, dar UE a dorit excluderea produselor agricole de la negocieri
și limitarea discuțiilor la mărfurile industriale. În mandatul
lui Donald Trump, relațiile comerciale au avut de suferit într-un
mod mai evident. Aceasta s-a întâmplat în special din cauza
obsesiei cu privire la aluminiu și oțel. Conex, au existat o serie
de negocieri și amenințări referitor la diverse taxe vamale
privind produse de marcă precum bourbon-ul sau motocicletele Harley
Davidson vs. importurile de mașini europene. De asemenea, the
U.S. “Buy American” Act
a avut un impact notabil asupra relațiilor UE-SUA, deoarece limitează
participarea companiile europene la proiectele guvernamentale
americane. În ceea ce privește UE, aceasta a promovat o serie de
măsuri privind pe de-o parte combaterea amenințărilor economice
străine, și pe de altă parte problemele de mediu, clima, și
sustenabilitatea, precum Pactul
Verde European,
incluzând De
la Fermă la Farfurie,
Strategia
pentru Biodiversitate 2023.
La acestea se adaugă componenta tot mai mare non-comercială din
Capitolele privind Comerțul și Sustenabilitatea din Acordurile de
Comerț al UE. Aceste inițiative au primit diverse critici din
partea SUA deoarece au potențialul de a restricționa accesul
produselor americane în piața unică.
Nici Biden nu a iubit Uniunea Europeană
Nici
anii trecuți, cu Biden la Casa Albă, relațiile comerciale
bilaterale nu au fost lipsite de turbulențe. Care au fost principalele probleme și neînțelegeri între
UE și SUA, înainte ca Trump să obțină al doilea mandat?
Și
în timpul Administrație Biden au existat o serie de probleme,
printre care aș aminti disputa OMC/WTO Airbus-Boeing, taxele pentru
serviciile digitale, bateriile pentru vehiculele electrice sau
veșnica discuție privind taxele pentru oțel și aluminiu. În
același timp, Joe Biden și-a manifestat mereu sprijinul pentru UE
și angajamentul de a revitaliza parteneriatul transatlantic. Cea mai
notabilă inițiativă din această perioadă este Consiliul UE-SUA
pentru comerț și tehnologie/EU-US Trade and Technology Council
(TTC). Acest Consiliu oferă un forum de înalt nivel pentru
coordonarea abordărilor privind unele aspecte de importanță majoră
în domeniul economic, tehnologic și al comerțului mondial și
aprofundează relațiile economice transatlantice.
O
schimbare majoră produsă în timpul lui Joe Biden privește
coordonarea politicilor de comerț în SUA. Departamentul Comerţului,
care se ocupă sprijinirea intereselor comerciale şi ajută
companiile americane în exporturi, a devenit mai proeminent decât
Biroul pentru politici comerciale ale SUA (USTR), care elaborează şi
coordonează politicile SUA privind comerţul internaţional,
bunurile şi investiţiile directe şi administrează negocierile cu
alte ţări. Această schimbare s-a petrecut pentru a contracara
China mai bine și a proteja companiile americane, prin adoptarea de
măsuri unilaterale protecționiste, nu prin negocieri.
Cu
toate problemele existente, Uniunea Europeană și Statele Unite au
cea mai dezvoltată relație bilaterală în materie de comerț și
investiții și cea mai integrată relație economică din lume.
Împreună, realizează aproape 30% din comerțul mondial cu bunuri
și servicii și 43% din PIB-ul mondial. Cum ar putea arăta
lucrurile, în cazul unui conflict comercial dur?
Oarecum
nesurprinzător, având în vedere acest caracter extraordinar, așa
cum am menționat deja, relația comercială și de investiții
dintre UE și SUA a generat mereu o serie de dispute comerciale.
Însă, UE și SUA au găsit mereu o cale pentru a rezolva disputele
dintre ele. În plus, barierele comerciale, taxele vamale dintre UE
și SUA au fost mereu scăzute. Cred că, pentru moment, oricât
ne-ar displăcea atitudinea Administrației Trump în această
perioadă, nu putem vorbi de un conflict dur comercial sau economic
între SUA și UE.
„Armele” Bruxelles-ului
Cum
a răspuns de-a lungul anilor și cum ar putea răspunde de acum
Uniunea Europeană „egoismului” american?
Se
pare că UE a fost mereu disponibilă pentru o abordare
diplomatico-economică mai dinamică. Această abordare este și mai
clară tocmai în această perioadă în relația cu China, spre
exemplu. În timp ce Trump amenință cu taxe vamale punitive de 100%
împotriva vehiculelor electrice din China (măsură excesivă și
ilegală pentru că niciun producător nu primește ajutoare de stat
de 100%), UE încearcă să calculeze cuantumul acestor ajutoare de
stat din China în mod transparent, respectând dreptul OMC. Cu alte
cuvinte, UE răspunde cu o atitudine de coordonare și respect pentru
dreptul comerțului internațional.
Dacă
este să ne referim la taxele speciale impuse de SUA produselor
europene și viceversa, ce ar fi de amintit?
După
cum spune și Comisia Europeană, disputele comerciale dintre UE si
SUA sunt foarte des și rapid reflectate în media și discursul
public, însă în prezent aceste dispute afectează aproximativ 2%
din comerțul dintre cele două state. Cred că cea mai de durată
dispută a privit aluminiul și oțelul (Section 232 steel and
aluminium), însă la sfârșitul anului 2021, UE și SUA au convenit
să negocieze un Acord global privind oțelul și aluminiul durabile
și să suspende disputele OMC/WTO. În medie, taxele vamale la
exportul către SUA sunt estimate la 3.5%, iar la exportul către UE
la 5.5%. Cu privire la importurile de mașini din SUA, UE are taxe
vamale de 10% (și o serie de reglementări privind siguranța
vehiculelor), in timp ce SUA are 2.5%. În ceea ce privește
produsele agricole, taxele sunt 5.5% la exportul către SUA, și 13.7%
către UE, plus o serie de plafoane pentru unele produse (și o serie
de reglementări sanitare). Produsele chimice și farmaceutice sunt
supuse unor taxe între 0.5%-1.5%.
Ce va alege Europa între SUA și China
Recent,
Ursula von der Leyen a declarat că Uniunea Europeană va răspunde
de fiecare dată cu aceeași monedă SUA, iar în paralel a lăsat de
înțeles că s-ar putea apropia de China, cel puțin că va strânge
relațiile comerciale cu Beijingul. Ce ar însemna acest lucru și în
ce măsură ar fi posibil?
O
abordare coordonată și unitară privind China va rămâne neclară
în acest moment în UE, deoarece există mari divergențe între
statele membre. Relația UE-China este oricum destul de incertă
având în vedere tarifele vamale pentru vehiculele electrice și o
serie de investigații în curs sau în pregătire ale Directoratului
de Comerț UE referitor la produse chinezești și servicii sau
platforme online. În urmă cu o săptămână, Comisarul UE pentru
Comerț Maroš Šefčovič declara că UE va propune un „pachet de
cooperare” cu Washingtonul pentru o serie de măsuri, inclusiv cu
privire la China. În schimb, chiar ieri China, prin Ministerul de
Externe, și-a manifestat disponibilitatea de a lucra cu UE pentru
a-și întări cooperarea și pentru a răspunde împreună
„provocărilor globale” recente.
Ce
soluții alternative ar avea UE în condițiile în care relațiile
comerciale cu SUA s-ar putea deteriora și mai mult?
În
ceea ce privește actuala administrație Trump, deși ultima
săptămână a fost foarte intensă, cred că este încă greu de
spus în mod categoric ce va face Donald Trump cu UE. Suntem
obișnuiți deja din primul mandat cu diverse declarații și măsuri
atipice. Cu siguranță va anunța diverse măsuri exagerate de
protecție și taxe vamale, însă toate acestea cu scopul de a iniția
negocieri și de a determina statele partenere ale SUA să adopte
măsuri pe care el și le dorește. Referitor la UE, ar putea fi
vorba despre achiziții de energie, gaze sau arme, dar și de un front
comun (comercial) împotriva Chinei. Din păcate, acest haos al
declarațiilor și măsurilor anunțate peste noapte produce multe și
justificate critici din partea partenerilor SUA. Partenerii SUA vor
fi obligați să se orienteze și spre alte piețe și se vor
mobiliza pentru un răspuns coordonat. În ceea ce privește UE, știm
din declarațiile președintei Ursula von der Leyen, așa cum ați
indicat și dumneavoastră, că se va răspunde cu aceeași monedă.
Una dintre măsurile vehiculate recent privește represalii împotriva
Big Tech-ului american, prin utilizarea Instrumentului de
contracarare a acțiunilor coercitive (ACI) care permite impunerea de
restricții privind comerțul cu servicii.
Ce soluții alternative are Uniunea Europeană
Vedeți
posibilă o apropiere a Uniunii Europene de statele Asiei și de cele
din America Centrală și de Nord? Ce înțelegeri există în
ultimii ani și cum par să evolueze lucrurile?
UE
este oarecum obligată să se aproprie de orice stat terț, în
special prin Acorduri de Comerț. În ultimul mandat (2019-2024), UE
a fost aproape incapabilă să încheie astfel de acorduri, din
păcate. Această incapacitate a fost accentuată și de componenta
tot mai mare non-comercială din Capitolele privind Comerțul și
Sustenabilitatea (Trade and Sustainable Development Chapters) din
Acordurile de Comerț al UE. În cadrul acestor capitole, UE
inserează o serie de prevederi legale care obligă statele partenere
să adopte numeroase modificări legislative pentru protecția
mediului și dreptul muncii. Însă, pentru multe state terțe,
aceste obligații sunt mult prea mari pentru a fi acceptate în
cadrul unui tratat de comerț.
Alegerea
lui Donald Trump a determinat UE să se mobilizeze, iar Comisia
Europeană a anunțat deja un acord politic cu blocul Sud-American de
Comerț MERCOSUR (Argentina, Brazilia, Paraguay, Uruguay și
Paraguay: Venezuela este suspendată), în 6 decembrie 2024. Acest
acord a fost mult așteptat deoarece deschide oportunități
comerciale și de investiții către un continent întreg, reduce
substanțial taxele vamale și permite accesul la materiile prime
critice de care UE are mare nevoie. În plus, Comisia a reînceput
negocierile pentru un acord de comerț cu Malaysia în 20 ianuarie
2025, a finalizat negocierile pentru un acord modernizat cu Mexicul
în 17 ianuarie 2025 și a încheiat negocierile pentru primul Acord
de Comerț Digital, cu Singapore, în 3 februarie 2025. De asemenea,
există speranța pentru continuarea negocierilor pentru un acord de
comerț cu Australia care va permite, în special, accesul la
materiile prime critice.
Tot
în februarie 2025, președinta Comisiei Europene și întreg Colegiul
Comisarilor vor efectua o vizită în India, cu misiunea de a crea un
nou parteneriat strategic și de a avansa discuțiile privind un
acord de liber schimb. În prezent, la fel ca în cazul SUA, există
Consiliul UE-India pentru comerț și tehnologie/EU-India Trade and
Technology Council (TTC).
Mai
mult, UE dezvoltă o strategie și pentru continentul african, unde
recent a încheiat un acord de parteneriat economic cu Kenya și un
acord privind facilitarea investițiilor durabile cu Angola. În
materie de extindere, pare că UE avansează cu negocierea unor
capitole esențiale pentru aderare cu Muntenegru, Ucraina și
Moldova.
Pe
lângă toate acestea, UE încheie o serie de mini-acorduri
comerciale (mini-trade deals or agreements) sectoriale cu diverse
state, mai ales când un viitor acord de comerț este incert.
Cât de afectată ar fi România
Am
vorbit de Uniunea Europeană, în încheiere nu pot să nu vă întreb
de impactul pe care l-ar avea asupra României un posibil război al
tarifelor. Am fi printre țările afectate în mod deosebit sau mai
degrabă marginal?
În
ceea ce privește România, cred că este foarte greu de speculat
impactul direct al taxelor vamale. SUA nu au fost niciodată în
primii 10 parteneri comerciali ai României, iar cuantumul
schimburilor de mărfuri se ridică la aproximativ două miliarde de euro,
importurile din SUA și exporturile către SUA reprezentând undeva
între 1% și 2% din totalul importurilor, respectiv al exporturilor
României. Problemele vor apărea, în schimb, în contextul general al UE, unde România este dependentă economic, dacă putem spune
așa, de Germania. În ipoteza în care tarifele vor privi
autovehiculele și/sau părți componente, România va avea de
suferit, deoarece Germania este un destinatar principal al părților
componente (și o gamă de servicii IT conexe) din România necesare
pentru industria auto. Însă, totul va depinde de mărfurile sau
serviciile pe care Donald Trump va decide că merită taxate
suplimentar.
Cine
este Ciprian Grumaz
Cercetător
la Institutul Universitar European din Florența, Ciprian Grumaz are
ca specializare dreptul UE în mod general, și procedura de
încheiere a tratelor de comerț și investiții de către UE, în
mod particular. Pe lângă aceasta, expertiza și domeniul său de
interes include măsurile restrictive sau sancțiunile pe care le
adoptă UE în cadrul Politicii Externe și de Securitate Comună
(PESC).
