Expertul în securitate Hari Bucur Marcu critică superficialitatea cu care mulți s-au grăbit să îmbrățișeze ideea, promovată intens de la nivel înalt, că doar Rusia ar fi vinovată de anularea alegerilor din 2024. Fără a contesta acțiunile maligne ale Moscovei, expertul atrage atenția că singuri ne facem mai mult rău.
Cum profita Rusia de problemele din România. Foto: Profimedia
„Rusia
ne-a obligat să anulăm alegeril”, este abordarea care încearcă să disculpe politicianul român și autoritățile și să abată
atenția asupra unei probleme reale, găsind exclusiv
vinovații din exterior, dar fără a se vorbi despre vulnerabilitățile reale ale României, susține expertul în securitate Hari Bucur Marcu.
Ceea ce pune sub
semnul întrebării expertul nu este faptul că Rusia desfășoară acțiuni
subversive în România, ci pledează pentru nevoia unor dovezi clare, concrete, care să arate cu subiect și predicat cine
sunt agenții Moscovei. Printre altele, autoritățile nu au reușit să răspundă exact la câteva întrebări de bun simț – cum au acționat mai exact rușii, ce sume au intrat în țară, cum și de unde au venit
banii rușilor și ce anume s-a petrecut.
„Majoritatea
celor care și-au însușit complet necritic ca opinie legenda urbană
cum că niște «actori statali și nonstatali» (a se citi Federația
Rusă) ar fi compromis iremediabil întregul proces electoral
prezidențial, din noiembrie – decembrie 2024 sunt atât de
analfabeți în materie, încât nici nu pot să facă deosebirea
dintre un fenomen electoral manipulat direct de Moscova și același
fenomen electoral, de data asta în favoarea sau în folosul rușilor
lui Putin, fără ca Moscova să fi investit resurse, planificare și
efort implicit, pentru obținerea acelui rezultat”, susține
expertul, într-o postare pe Facebook.
Cum acționează Rusia
Rusia
acționează diferit, de la caz la caz, dar în această situație autoritățile trec sub tăcere propriile vulnerabilități.
„În
primul caz, Rusia acționează prin agenți la vedere și acoperiți,
prin cozi de topor din România și prin interpuși, apelează la
fonduri federale sau alocate prin canale confindențiale, pentru a
obține în România un rezultat al alegerilor dorit și anticipat de
conducerea moscovită. Situația asta e mai evidentă și mai bine
documentată și probată în Republica Moldova decât în România”,
spune Hari Bucur Marcu.
În
România, cel puțin în ce privește anularea alegerilor, rolul
rușilor a fost mai degrabă simbolic, consideră expertul.
„La
noi, în contextul alegerilor generale prezidențiale și
parlamentare de anul trecut, notele de informare ale patru dintre
serviciile de informații, făcute publice prin desecretizare, nu
s-au referit decât tangențial la un eventual plan rusesc de
fraudare a alegerilor, nu au identificat fonduri mai mari de 2 la
sută din totalul bugetelor de campanie, care să fi provenit posibil, dar neconfirmat de la Moscova, nu au nominalizat nicio persoană care
să fi acționat sub îndrumarea sau chiar sub comanda vreunui agent
moscovit (ca să nu mai vorbim despre faptul că niciun agent
moscovit nu a fost arătat cu degetul), ci doar au contabilizat câte
vizionări reale și fictive la un loc au avut niște filmulețe
difuzate pe rețeaua de socializare internaută chinezească TikTok
și cam atât. Nici măcar cât au descoperit francezii că pățeau
de pe urma rețelei rusești Telegram nu au raportat serviciile
românești”, subliniază el.
Politicienii români, prea puțin luați în calcul
Ochii
ar trebui ațintiți în primul rând asupra politicienilor români. În multe cazuri, politicieni din toate partidele politice, dar cu precădere din cele așa-zis „suveraniste”, fac treaba murdară a Moscovei, fără ca măcar să realizeze acest lucru. Alții, din contră, sunt înregimentați.
„În
schimb, așa cum se spunea în opinia publică rusească că ar fi
nivelul de ambiție al Kremlinului, privind impactul de
favorabilitate față de Moscova al aleșilor români, 30 la sută
dintre aleșii în Parlamentul României și-au declarat deschis ori
implicit simpatiile față de Federația Rusă, atât în campania
electorală, cât și după validarea lor ca parlamentari. Doar că
asta nu înseamnă că toți sau măcar majoritatea dintre ei ar fi
cozi de topor românești, puse la dispoziția mânuitorilor
moscoviți, de la care primesc ordine, indicații, finanțare și
eventual protecție”, punctează Hari Bucur Marcu.
Aceasta
ar fi o a doua variantă plauzibilă, mai spune el.
Hari Bucur Marcu. FOTO: Arhivă Adevărul
„Asta
înseamnă doar că avem de a face cu al doilea caz descris. Adică,
putem bănui cu destulă convingere că majoritatea dintre
parlamentarii români favorabili pe față Moscovei nu se află în
slujba vreunui serviciu secret rusesc (deși unii dintre ei probabil
că abia așteaptă să fie invitați/recurtați), ci doar se
înghesuie să ocupe acea felie din plăcinta statistică în care se
duc voturile segmentului suveranist, nostalgic, pseudo-naționalist.
adică anti-occidental și incult populist, din poporul român. Numai
că acest segment nu este de 30 la sută din cetățenii români cu
drept de vot. Și probabil că nu este nici măcar 30 la sută dintre
cei jumătate și ceva, care chiar votează (adică 0,52 X 0,30=
0,156 sau 15,6 la sută din poporul cu drept de vot)”, adaugă el.
Suveraniști cu vorba
Nu
în ultimul rând, Hari Bucur Marcu notează că cei mai mulți
dintre cei care se autointitulează „suveraniști” nu stăpânesc
noțiunile de bază pentru a înțelege cel puțin teoretic termenul
de bază pentru ceea ce ar însemna suveranitatea unui stat.
„Din
observație directă, cei care sunt nostalgici după bunele vremuri
ale comunismului ceaușist și mai sunt și suveraniști care habar
nu au ce e aia suveranitate națională, precum și resentimentari
față de sistemul democratic de stat, cel de civilizație
occidentală nu au cum să fie o șeptime din populația de peste 18
ani a României, ci doar undeva spre 10 la sută”, mai spune
expertul.
Însă
chiar și acest procent este enorm și trădează fenomenul de
generație ratată, în materia de studiu a valorilor democrației
constituționale, consideră Hari Bucur Marcu.
„Pentru
că este suficient ca unul din zece inși din aceeași generație
să se manifeste prin vot ca antinațional, complet dezorientat și
necăjit peste poate că noua orânduire de stat din România nu îi
mai dă casă și masă fără muncă, fără școală și fără
efort (chiar dacă masa era săracă, iar casa era mică, cenușie și
friguroasă), cum primiseră cei din generația precedentă, pe
vremea lui Ceaușescu, pentru a pune în pericol efortul întregii
generații de a trăi mai bine decât generația anterioară, prin
educație mai bună și prin muncă mai prețioasă. Ca să nu mai
vorbim despre celelalte fenomene sociale și economice, care ridică
rata de ratați din generația actuală a României la 4 din 10.
Ori
toate astea sunt în favoarea și în folosul Moscovei unde se înalță
și palatul lui Putin, Kremlin. Și culmea e că Putin nu trebuie să
facă niciun efort pentru a beneficia de asemenea favoare”,
conchide Hari Bucur Marcu.
Ce spune documentul oficial prezentat de procurorul general
Procurorul
general, Alex Florența, a anunțat oficial, marți, 17 septembrie, că rezultatele unei
anchete oficiale indică faptul că înaintea alegerilor
prezidențiale, statul român a fost atacat nu doar la nivel digital,
ci și în ceea ce privește încrederea cetățenilor în
instituțiile democratice. Agresorul ar fi Federația Rusă, care a beneficiat și încă mai beneficiază de un anumit sprijin din interior.
Procurorul general a încercat să răspundă unei mai vechi întrebări, anume cum a reuşit Federația Rusă să manipuleze opinia şi publică şi încă o face, cu ajutorul reţelelor de socializare şi a mijloacelor cibernetice.
„Analizele efectuate au arătat că începând cu 27 noiembrie s-a constatat o intensificare a campaniei promovare a candidatului la prezidenţiale la nivelul unor grupuri cunoscute pentru diseminarea de narative de dezinformare, care asigură legătura dintre comunitatea prorusă şi alte comunităţi generatoare de riscuri pentru ordinea publică, în special grupări extremiste şi conspiraţioniste. Au fost identificate astfel narative prin care este promovat candidatul la nivelul a peste 40 de grupuri de acest tip şi au totalizat peste 1.300.000 de membri. Ei bine, toate aceste acţiuni de promovare a conţinutului instigator la ură relevă un comportament artificial, după cum spuneam, intensitatea efervescenţelor din plan social, cu volumul acela uriaş de conţinut de acest tip, fiind vădit disproporţionat faţă de manifestările din spaţiul public, din spaţiul real fizic. Se conturează astfel ipoteza certă influenţării spaţiului informaţional în vederea amplificării unor stări de nemulţumire valorificabile apoi prin generarea de acţiuni stradale de amploare”, a explicat Alex Florenţa.
