Ceaușescu, Decebal și Dracula, văzuți de străinii care vizitează România: „Am simţit aici dacii care cântau şi dansau”

Fostul președinte comunist Nicolae Ceaușescu, regele dac Decebal și voievodul medieval Vlad Țepeș (Dracula) sunt în topul celor mai populare personaje istorice cunoscute de turiștii străini. Monumentele legate de aceștia sunt, deopotrivă, admirate și controversate în România.

Pentru numeroși turiști străini, monumentul emblematic al moștenirii regimului Ceaușescu este „Casa Poporului” din București, mega-construcția ridicată în ultimii ani de viață ai lui Nicolae Ceaușescu (1918 – 1989) și finalizată în anii ’90.

Casa Poporului, „moștenirea” controversată a lui Ceaușescu

În anii ’80, aproape 100.000 de oameni au muncit la construcția clădirii, numită inițial Casa Republicii și Casa Poporului, iar în prezent Palatul Parlamentului, precum și la bulevardul din fața acesteia.

Ansamblul arhitectural, asociat cu planurile megalomanice ale fostului președinte comunist, a însemnat cheltuieli uriașe și sacrificii pentru români, dar și dispariția unor cartiere istorice din Capitală, pe o suprafață de 4,5 kilometri lungime și doi kilometri lățime.

„Au fost distruse 20 de biserici, opt au fost translatate, 10.000 de locuințe au fost demolate, iar peste 57.000 de familii au fost evacuate. Au fost demolate: Mănăstirea Văcărești, Dealul sacru pentru istoria Bucureștiului de la Mihai Vodă, Spitalul Brâncovenesc, primul institut medico-legal din lume, Hala Unirii, Opereta din Piața Senatului, Arsenalul Armatei și Muzeul Militar Central”, informa Centrul Internațional de Conferințe – Palatul Parlamentului.

Demolările din București au cuprins o suprafață egală cu cea a orașului Veneția din Italia, iar peste 40.000 de oameni au fost nevoiți să se mute în locuințe de la periferia Capitalei, unii părăsindu-și casele în care trăiseră mai multe generații, estima arhitectul Gheorghe Leahu în Analele Sighet.

Finalizată în 1997, „Casa Poporului” ar fi costat România circa patru miliarde de dolari și a fost construită în anii în care românii se confruntau cu unele dintre cele mai grave crize economice, ce au contribuit, în 1989, la prăbușirea brutală a regimului Ceaușescu.

„Clădirea are o suprafață desfășurată de 365.000 mp și ocupă în Cartea Recordurilor locul 1 în lume la capitolul clădiri administrative (pentru uz civil), respectiv locul 3 în lume din punct de vedere al volumului; este cea mai grea și cea mai scumpă din lume. Alte dimensiuni ale clădirii: lungime – 270 metri, lățime – 245 metri, înălțime – 84 metri (peste cota 0), adâncime – 16 metri (sub nivelul solului), suprafața construită la sol – 73.615 metri pătrați”, arată Centrul Internațional de Conferințe – Palatul Parlamentului.

Străinii, intrigați și fascinați de Casa Poporului

Mulți turiști străini se referă la Casa Poporului ca fiind un monument de neratat în București și se declară uluiți de dimensiunile sale, însă nu ezită să o asocieze cu anii cei mai întunecați ai regimului Ceaușescu. Un vizitator occidental scria pe platforma Reddit că istoria Palatului Parlamentului este cât se poate de sumbră, amintind de demolarea unei părți din vechiul oraș și de mutările forțate ale localnicilor.

„Acum a devenit, în ochii multora, un simbol al lăcomiei și inegalității. E răul suprem când vine vorba de o clădire”, concluzionează acesta.

Un turist maghiar povestește, pe aceeași platformă, că părinții săi obișnuiau să călătorească în România în perioada regimului Ceaușescu, iar revederea Casei Poporului i-a amintit de problemele românilor din comunism.

„Mama vorbea românește, așa că era adesea întrebată cum reușise să scape din țară. Puțini oameni aveau mașini, dar chiar și așa trebuia să stai la coadă cu zilele, oamenii efectiv dormeau în mașini ca să prindă benzină! Era penurie de orice. Ultima dată când au călătorit prin România a fost, cred, în 1986 (comuniștii au căzut de la putere în 1989), iar apoi nu s-au mai întors până în 2011! Au spus că nu le venea să creadă ochilor, România făcuse un progres fantastic în doar douăzeci și ceva de ani”, amintea acesta.

Un alt turist străin povestește că vizitarea Casei Poporului i-a lăsat o impresie profundă.

„Am făcut un tur al clădirii când am vizitat România acum câțiva ani. Este malefică la exterior, iar istoria ei este cu siguranță malefică. Dar ceea ce m-a impresionat cel mai mult la interior a fost cât de… fadă se simțea, în ciuda grandorii. Clădirea e complet lipsită de viață. Chiar și o corporație uriașă n-ar avea destui oameni ca să o umple și să îi dea un aer vibrant. Este o experiență cu adevărat stranie”, relata acesta.

Ar trebui demolată, concluzionează altcineva. „Și în locul ei să fie construit ceva frumos (și democratic ca spirit). E o cicatrice urâtă pe oraș, lăsată de un dictator foarte rău”, adaugă turistul.

Castelele lui Dracula, magnet pentru turiști

Vlad Țepeș (1431 – 1476) și-a înscris numele pe lista celor mai sadici domnitori medievali. Pentru străinii care vizitează România, voievodul muntean a fost asociat cel mai adesea cu „Dracula”, un personaj de ficțiune care a inspirat numeroase legende și povești de groază.

Unii istorici arătau că Vlad Țepeș a moștenit numele Dracula de la tatăl său, Vlad al Doilea, Dracul, membru al Ordinului Dragonului, iar în tinerețe ar fi făcut parte din acest ordin cavaleresc. Legendele epocii, răspândite după moartea sa, i-au conturat însă o personalitate întunecată. A fost numit „Fiul Diavolului” pentru sadismul său și „Țepeș” pentru pedeapsa tragerii în țeapă — inspirată de practicile turcești și persane — pe care o aplica fără ezitare dușmanilor, răufăcătorilor și prizonierilor săi.

La sfârșitul secolului al XIX-lea, povestea romanțată a tiranului medieval avea să fie cunoscută în întreaga lume prin romanul Dracula, publicat la Londra de scriitorul irlandez Bram Stoker (1847 – 1912). Autorul nu vizitase niciodată Transilvania, locul unde se petrecea acțiunea romanului său, și nu văzuse castelele și locurile unde a trăit, a luptat și a murit adevăratul Dracula. A găsit însă, în numele voievodului medieval, titlul ideal pentru romanul său.

Mai multe locuri din România sunt căutate de turiștii străini aflați „pe urmele lui Dracula”, devenit aproape sinonim cu personajul istoric Vlad Țepeș. În topul preferințelor fanilor lui Dracula se află Castelul Bran, construit în secolul al XIV-lea, în apropiere de Brașov. Unii autori l-au considerat o sursă de inspirație pentru descrierea castelului din romanul Dracula, însă legătura acestuia cu personajul istoric Vlad Țepeș este pusă la îndoială de istorici.

„E un castel destul de frumos chiar și fără toată povestea aia cu Dracula legată de el”, concluzionează unul dintre turiștii străini care l-au vizitat recent.

Orașul medieval Sighișoara, Castelul Corvinilor și Cetatea Poienari sunt și ele căutate de turiștii interesați de „moștenirea lui Dracula”. Despre Castelul Corvinilor se spune că ar fi fost locul unde a fost întemnițat Vlad Țepeș, iar unii jurnaliști occidentali îl numeau „adevăratul castel al lui Dracula”.

„Hrușciov a ajuns în ținutul lui Dracula și al vampirilor”, informau jurnaliștii Associated Press, în 1962, relatând despre vizita fostului șef de stat al URSS în Hunedoara.

Orașul Sighișoara l-a revendicat pe Dracula ca reper turistic, fiind locul unde s-ar fi născut voievodul muntean. Însă cetățile Poienari și Târgoviște sunt menționate de istorici și cronicari medievali în biografia domnitorului.

Chipul lui Decebal, „poza” prin care străinii fac cunoștință cu Dacia

Chipul lui Decebal, cea mai mare sculptură realizată vreodată în România, a fost sculptat în anii ’90 și 2000 deasupra Cazanelor Dunării, pe o stâncă de pe malul stâng al fluviului, în apropiere de Orșova (județul Mehedinți).

Deși lucrările nu au fost finalizate, basorelieful care îl portretizează pe regele dac a ajuns la dimensiuni impresionante. Figura are peste 40 de metri înălțime, 25 de metri lățime, ochii de patru metri, un nas lung de șapte metri și lat de patru metri. Nasul regelui dac a trebuit ajustat, deoarece stânca în care a fost dăltuit prezenta riscuri. S-a folosit dinamita pentru remodelarea lui, iar ajustările au fost făcute folosind armătură de fier și ciment.

Ca și în cazul Casei Poporului, mulți străini se arată uimiți de dimensiunile sculpturii și fascinați de personajul pe care îl înfățișează.

„Statuia este, fără îndoială, uriașă, cea mai mare de acest fel, până acum, în Europa. A durat cam 10 ani să fie sculptat chipul ultimului rege dac în stânca muntelui ce veghează asupra Dunării. Nu pot decât să recomand ca, dacă ajungeți în zonă, să faceți o oprire să vedeți această statuie impresionantă”, notează un turist străin, într-o recenzie pe Tripadvisor.

Străinii îl caută pe Decebal la Sarmizeegtusa Regia

Pentru alți străini, ruinele orașului antic Sarmizegetusa Regia (județul Hunedoara) sunt locul unde îl caută pe Decebal. Aici, relatau unii dintre ei, au trăit experiențe ieșite din comun.

„Acesta este templul antic al Daciei. Poporul dac a ocupat acest oraș incredibil în munți până când romanii au sosit și l-au distrus complet, înlăturând din istorie imaginile și povestirile despre cultura și religia dacică. La sud, la fel s-a întâmplat și cu tracii. Culturi uitate. Religii uitate. Acest loc are atât de multă rezonanță spirituală. Am simțit aici dacii care cântau și dansau în cercurile largi, am simțit poveștile de dragoste nespuse, copiii urmărindu-se unii pe ceilalți printre copaci și, în final, vorbele regelui Decebalus către oamenii săi: Suntem războinici. Zeii noștri ne vor apăra!”, relata actorul neozeelandez Manu Bennett, după ce a vizitat Sarmizegetusa Regia și a dansat gol, ritualic, în mijlocul Marelui Sanctuar Circular.