Cei care au văzut blockbusterul SF „Project Hail Mary” îl țin minte, fără dubii, pe Rocky, o apariție greu de confundat cu orice formă de viață de pe Pământ. Creatura, cu cinci picioare și un corp care pare sculptat din rocă, vine de pe o planetă fictivă unde temperaturile extreme și o atmosferă dominată de amoniac, la presiuni ridicate, au împins evoluția într-o direcție radical diferită. Și totuși, dincolo de aspect, personajul e surprinzător de „uman” în felul în care comunică și relaționează.
De aici pornește o întrebare care nu mai pare chiar atât de fantezistă: cât de diferită poate fi, de fapt, conștiința? Filosoful Eric Schwitzgebel, de la Universitatea din California, și cercetătorul Jeremy Pober, de la Universitatea din Antwerp, propun un exercițiu de imaginație care își face loc, discret, în zona dezbaterilor serioase.
Într-un document de lucru cu un aer neconvențional, cei doi analizează posibilitatea existenței unor forme de conștiință care nu au nimic în comun, la nivel material, cu viața de pe Terra. Argumentul lor pleacă de la o realitate simplă, dar amețitoare: dimensiunea universului. Cu miliarde de galaxii și un număr colosal de planete, șansele ca viața să apară în forme complet neașteptate cresc exponențial, notează Futurism.
Dacă, spun ei, pe Pământ conștiința apare la vertebrate, dar și la cefalopode sau anumite insecte, atunci nu e absurd să presupunem că, în medie, fiecare galaxie ar putea găzdui planete unde evoluează organisme cu un nivel comparabil de complexitate. Extins la scara universului observabil, rezultatul este amețitor: un cvintilion de planete „eligibile”. Cu alte cuvinte, o loterie cosmică în care combinațiile improbabile devin inevitabile.
Conștiința, legată sau nu de „carne”?
Punctul central al teoriei ține de un concept filosofic cunoscut drept „flexibilitatea substratului”. Ideea, pe scurt, este că aceeași funcție poate fi realizată de materiale diferite, la fel cum o cană poate fi din ceramică, metal sau plastic, dar își păstrează rolul.
Aplicată la conștiință, ipoteza devine provocatoare: mintea nu trebuie să fie neapărat rezultatul unui creier din carne și sânge. Ar putea exista, în teorie, conștiință construită din alte tipuri de materie, poate chiar din structuri pe care astăzi nu le-am recunoaște drept „vii”.
„Universul ar putea fi populat de minți mai stranii decât ne putem imagina”, spune Schwitzgebel, sugerând că limitele percepției noastre sunt, de fapt, barierele reale.
Cei doi cercetători critică, în același timp, ceea ce numesc „terocentrism”, o tendință de a considera viața de pe Pământ drept model unic și universal. Într-un cosmos atât de divers, susțin ei, ar fi o eroare să credem că doar structuri biologice similare nouă pot genera conștiință.
Unde intră inteligența artificială în ecuație
Discuția alunecă, inevitabil, spre un subiect fierbinte: inteligența artificială. Dacă substratul nu contează, atunci, teoretic, și un sistem artificial ar putea deveni conștient.
Aici însă apare o fisură între cei doi autori. Pober rămâne prudent și spune că, în lipsa unor dovezi clare, ar trebui să presupunem că tehnologia actuală nu poate genera conștiință reală. Schwitzgebel, în schimb, lasă ușa întredeschisă și sugerează că ar fi o greșeală să excludem complet această posibilitate.
Un univers în care nu suntem centrul poveștii
În esență, teoria lor lovește direct în ideea de excepționalism uman. În cosmologie, principiul mediocrității copernicane afirmă că nu ocupăm un loc privilegiat în univers. Nu suntem centrul, nu suntem modelul standard.
Extins la conștiință, acest principiu capătă o nuanță și mai incomodă: dacă viața a apărut de nenumărate ori, în condiții diferite și pe „materiale” diferite, atunci este foarte probabil ca și conștiința să fi evoluat în forme pe care nici nu le putem concepe încă.
Concluzia cercetătorilor e directă și, pe alocuri, incomodă: într-un univers atât de vast, ar fi aproape arogant să credem că doar noi, sau doar ființe construite ca noi, pot fi conștiente. Mai degrabă, spun ei, suntem doar o variațiune într-un peisaj mult mai larg, încă nevăzut.
