Papa Francisc a murit în a doua zi de Paști, la ora 07:35.
O veche zicală italiană avertizează împotriva plasării încrederii – sau banilor – în vreun favorit presupus înaintea conclavului, adunarea secretă a cardinalilor care alege noul Suveran Pontif. Zicala spune că „cel care intră în conclav ca papă, iese cardinal”, potrivit Reuters.
Totuși, iată câțiva cardinali despre care se vorbește ca fiind „papabili” – adică potențiali succesori ai Papei Francisc, a cărui moarte, la vârsta de 88 de ani, a fost anunțată luni de Vatican. Vi-i prezentăm în ordine alfabetică:
Jean-Marc Aveline, arhiepiscop de Marsilia, francez, 66 de ani
Potrivit presei franceze, în unele cercuri catolice este supranumit „Ioan al XXIV-lea”, ca o aluzie la asemănarea sa cu Papa Ioan al XXIII-lea, pontiful reformator cu chip rotund din anii 1960.
Papa Francisc a glumit odată că succesorul său ar putea purta numele de Ioan al XXIV-lea.
Aveline este cunoscut pentru firea sa prietenoasă, accesibilă, umorul său și apropierea ideologică față de Francisc, mai ales în privința imigrației și a relațiilor cu lumea musulmană. Este, totodată, un intelectual serios, cu doctorat în teologie și diplomă în filosofie.
Născut în Algeria, într-o familie de imigranți spanioli, s-a mutat în Franța după independența Algeriei și și-a petrecut cea mai mare parte a vieții la Marsilia, un oraș cosmopolit.
Sub pontificatul lui Francisc, a avut o ascensiune rapidă: episcop în 2013, arhiepiscop în 2019 și cardinal în 2022. În 2023, a organizat o conferință internațională pe teme mediteraneene la care Francisc a fost invitat de onoare – eveniment care i-a sporit prestigiul.
Dacă ar fi ales, ar deveni primul papă francez din secolul al XIV-lea, epocă în care papalitatea s-a mutat temporar la Avignon. Ar fi și cel mai tânăr papă de la Ioan Paul al II-lea încoace. Înțelege italiana, dar nu o vorbește fluent – un potențial dezavantaj pentru un post care presupune multă familiaritate cu dinamica romană.
Cardinalul Péter Erdő, maghiar, 72 de ani
Dacă Erdő ar fi ales, ar fi perceput inevitabil ca un candidat de compromis – un conservator care totuși a construit punți spre lumea progresistă a lui Francisc. Ar fi primul papă din Europa de Est, după Papa Ioan Paul al II-lea, care a devenit Suveran Pontif în 1978.
Considerat „papabil” încă din 2013, datorită contactelor sale extinse în Europa și Africa, a fost un pionier al noii evanghelizări – o prioritate majoră pentru mulți cardinali.
Teologic, este conservator și subliniază rădăcinile creștine ale Europei, dar este pragmatic și nu s-a confruntat direct cu Francisc.
În 2015, în criza migranților, a contrazis apelul Papei de a primi refugiați în biserici, spunând că ar fi „trafic de persoane” – părere apropiată de poziția premierului naționalist Viktor Orbán.
Expert în drept canonic, a devenit episcop la 40 de ani și cardinal la 51, fiind cel mai tânăr membru al Colegiului Cardinalilor până în 2010.
Vorbește excelent italiană, germană, franceză, spaniolă și rusă – un atu pentru o eventuală reconciliere cu Biserica Ortodoxă Rusă.
Deși nu este un orator carismatic, acest lucru poate fi văzut ca un avantaj dacă se dorește un papat mai calm după anii agitați ai lui Francisc.
Cardinalul Mario Grech, secretar general al Sinodului Episcopilor, maltez, 68 de ani
Originar din Gozo, o mică insulă parte a Maltei, Grech a ajuns în posturi importante, numit de Francisc în fruntea Sinodului Episcopilor – o poziție influentă în Vatican.
Inițial conservator, a devenit un susținător vocal al reformelor promovate de Francisc.
În 2014, a cerut o abordare mai incluzivă față de membrii LGBT ai Bisericii, după ce anterior fusese mai rezervat. Papa l-a felicitat personal pentru acest discurs – un semn de susținere clară.
În 2018, declara că schimbarea este benefică și că Biserica riscă irelevanța dacă rămâne ancorată în trecut. Declarațiile sale i-au adus dușmani, inclusiv pe cardinalul Gerhard Muller.
Sprijinul său vine din ambele tabere – conservatoare și moderată – iar rolul său vizibil îi aduce notorietate într-un conclav cu mulți cardinali necunoscuți.
Venind dintr-o țară mică, alegerea sa nu ar ridica probleme geopolitice. Preferă consensul în locul confruntării, dar nu e lipsit de controverse – cum a fost pelerinajul pentru ploaie din 2016, urmat de… ploaie.
Cardinalul Juan José Omella, arhiepiscop de Barcelona, spaniol, 79 de ani
Omella este un om pe placul Papei Francisc. Modest, cu o viață simplă, s-a dedicat slujirii pastorale și promovării justiției sociale.
„Trebuie să privim realitatea și prin ochii celor săraci”, spunea el în 2022 – o idee în ton cu viziunea lui Francisc.
A fost misionar în Zair și a colaborat timp de 16 ani cu organizația Manos Unidas. A devenit episcop în 1996 și arhiepiscop de Barcelona în 2015, fiind făcut cardinal de Francisc în anul următor.
Ca fost președinte al conferinței episcopale spaniole, a gestionat consecințele unui raport despre abuzurile sexuale în rândul minorilor – a cerut iertare, dar a contestat amploarea estimărilor.
În 2023, a fost numit în cercul restrâns al celor 9 cardinali-consilieri ai Papei. Această apropiere de Francisc ar putea lucra împotriva sa, dacă conclavul dorește o schimbare de direcție.
Cardinalul Pietro Parolin, italian, diplomat al Vaticanului, 70 de ani
Parolin este favoritul caselor de pariuri, văzut ca o punte între progresiști și conservatori. Secretar de stat al Vaticanului din 2013, funcția sa este comparabilă cu cea de prim-ministru.
A fost ambasador al Vaticanului în Venezuela și principalul arhitect al apropierii de China și Vietnam – mișcări controversate în rândul conservatorilor.
Deși nu s-a implicat activ în „războaiele culturale” ale Bisericii, a condamnat legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex.
Este politicos, rezervat, și ar readuce papalitatea în mâinile italienilor după trei papi străini la rând. Pastoral, are mai puțină experiență, dar vorbește mai multe limbi străine.
Cardinalul Luis Antonio Gokim Tagle, filipinez, 67 de ani
Supranumit „Francisc al Asiei”, Tagle este un susținător fervent al justiției sociale. Ar fi primul papă asiatic din istorie.
Cu zeci de ani de experiență pastorală și administrativă, a fost numit cardinal în 2012 și transferat la Vatican în 2019 ca lider al departamentului pentru evanghelizare.
Vorbește fluent italian și engleză. Între 2015 și 2022 a condus Caritas Internationalis, până când Papa Francisc a dizolvat conducerea organizației în urma acuzațiilor de abuzuri interne.
Tagle a recunoscut că Biserica trebuie să își asume eșecurile. Nu este clar cum va afecta acest episod șansele sale la papat.
Cardinalul Joseph Tobin, arhiepiscop de Newark (SUA), 72 de ani
Deși un papă american pare improbabil, Tobin ar fi cel mai plauzibil candidat.
Fost lider al ordinului Redemptoriștilor, Tobin a lucrat în mai multe țări și vorbește fluent italiană, spaniolă, franceză și portugheză.
A fost cardinal din 2016, promovat de Francisc. În Newark, a gestionat scandalul sexual legat de fostul cardinal McCarrick și a fost lăudat pentru transparența sa.
Cel mai mare dintre 13 copii, Tobin este un fost alcoolic declarat și susținător al incluziunii persoanelor LGBT în Biserică.
Cardinalul Peter Turkson, ghanez, 76 de ani
Turkson ar putea deveni primul papă din Africa Subsahariană. Cu un parcurs pastoral solid și experiență la vârf în Vatican, este cunoscut pentru comunicare eficientă și implicare în teme globale precum schimbările climatice.
Născut într-o familie numeroasă, a fost primul cardinal ghanez, numit de Ioan Paul al II-lea.
A condus consiliul pentru justiție și pace și a participat la forumuri precum Davos. A demisionat în 2021 în urma unui conflict intern, dar a fost numit ulterior la conducerea academiilor pontificale pentru știință și științe sociale.
În 2023, a spus că se roagă „să nu fie ales papă”, dar unii îl suspectează că își face campanie.
Cardinalul Matteo Maria Zuppi, italian, arhiepiscop de Bologna, 69 de ani
Zuppi este supranumit „Bergoglio al Italiei” datorită apropierii sale de Francisc. Ar putea deveni primul papă italian din 1978 încoace.
Este un preot de „stradă”, implicat în problemele sociale și apropiat de comunitatea Sant’Egidio, cu care a mediat pacea în Mozambic.
A fost trimis special al Papei pentru conflictul din Ucraina, implicându-se în repatrierea copiilor deportați.
Cu rădăcini catolice solide, este perceput ca un om simplu, dar conservatorii și victimele abuzurilor l-ar putea privi cu reticență, din cauza reacțiilor lente ale Bisericii italiene.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți Jurnalu și pe Google News
