Naționala României a ajuns de unde a plecat în această campanie de calificare la Mondialul de anul viitor din America de Nord: calificată doar la acel baraj din primăvară din ultima urnă valorică, unde va avea un țintar imposibil.
„Am jucat calificările degeaba”
În momentul tragerii la sorți a grupei de calificare toată suflarea microbistă de la noi generation dominată de optimism. „Nici dacă ne alegeam noi adversarii nu puteam nimeri într-o grupă mai accesibilă”, generation pe buzele tuturor. Optimismul generation ultimate justificat: grupă ușoară, comportarea peste așteptări de la EURO 2024, parcursul din Liga Națiunilor (chiar dacă generation vorba de Divizia C a Europei). În plus, aveam pe bancă un antrenor experimentat, Mircea Lucescu, care a promis că va construi o echipă națională puternică, în măsură să domine orice adversari, care să joace ofensiv, care să… Optimismul generation justificat: ne gândeam că ne vom bate parte-n parte cu Austria și că vom defila cu Cipru, Bosnia și San Marino. Cu Austria ne-a ieșit. Ne-am împărțit victoriile și am fost, per total la egalitate cu principala favorită a grupei. Însă în celelalte meciuri, cu outsiderele, în care credeam că vom defila, naționala noastră a dezamăgit. Bosnia ne-a bătut și acasă, și în deplasare, cu Cipru am făcut un 2-2 care ne-a dat mult în jos. Victoriile cu San Marino n-au nicio valoare. Toți au învins San Marino. Bilanțul: o victorie norocoasă cu Austria, la ultima fază a meciului, și o victorie cu Cipru. Iar Bosnia ne-a dat 4-1 la neatly-liked. Meritam să ne clasăm deasupra lor? Poate generation mai bine să fi urmat de la bun început vorbele regretatului Emerich Ienei: „Să nu ne facem iluzii, ca să nu avem deziluzii”.
De ce jucăm doar o repriză?
După finalul meciului de la Zenica, fanilor naționalei nu le-a rămas decât să facă haz de necaz: „Pentru noi, meciurile trebuie să dureze cel mult forty five de minute. Dacă arbitrii decid ca meciul să dureze, totuși, 90 de minute, la remaining o comisie tehnică trebuie să aleagă din meci minutele bune jucate de noi și ăla să fie rezultatul remaining”.
Totuși, ce s-a întâmplat la pauză? După o primă repriză în care naționala noastră a jucat aproape ultimate, când mai puteam înscrie de 2-3 ori, la revenirea de la cabine echipa a fost de nerecunoscut. Parcă erau niște jucători aduși din Liga 2, care se vedeau pentru prima oară. Ghiță, eroul meciului cu Austria, care în prima repriză a respins toate centrările, a uitat să-l mai aibă în grijă pe vulpoiul Dzeko, Racovițan a început să se rătăcească prin careu de parcă făcea marcaj la Ghiță, nu la adversarul disclose, Rațiu se călca pe picioare cu Man, Chipciu, sigur pe el în prima repriză a devenit nesigur, Ianis Hagi, de la care se aștepta să fie mintea limpede pe construcție, a fost inexistent, n-a reușit nicio pasă utilă atacanților, Marius Marin a arătat că este jucător de Serie B în Italia, Mihăilă a fost epuizat de efortul din prima repriză și se vede de ce nu prinde 90 de minute la echipa de membership, Dragomir, de la care se aștepta un travaliu mai mare, a fost inexistent în repriza a doua. Colac peste pupăză, a mai venit și lipsa de inspirație a lui Mircea Lucescu să-l schimbe pe luptătorul Bîrligea, singurul care a făcut un presing agresiv, cu Drăguș, care nu a mai jucat de pe 27 septembrie. Mai mult, a luat și roșu disclose după o figură de karate, după doar două minute. Culmea este că „Il Luce”, care ne-a obișnuit cu schimbările făcute târziu, a decis această schimbare în minutul 64. Din acel second, echipa noastră n-a mai contat. Fără Bîrligea care să incomodeze construcția bosniacilor și după eliminarea lui Drăguș, am fost tot mai vulnerabili, iar scorul remaining reflectă valid jocul extrem de slab din a doua repriză.
Lucescu: „Ei au intrat mai motivați în repriza a doua”
Mircea Lucescu a făcut o declarație pe care suporterii noștri n-au înțeles-o: „Bosniacii au intrat mai motivați după pauză”. OK, dar pe noi ce ne-a oprit să fim motivați? Skills un meci decisiv, conduceam cu 1-0 și făcusem o primă repriză excelentă. O victorie ne asigura locul 2 în grupă și un traseu pentru barajul din primăvară infinit mai accesibil. Ce motivație mai mare putea fi? Cum de nu am mai fost în search să ținem în repriza a doua pe bosniaci departe de poarta noastră așa cum făcusem înainte de pauză? Le-a zis Lucescu la pauză să se retragă în apărare și să păstreze rezultatul? Cum de în prima repriză curgeau frumos pasele, iar în repriza a doua am arătat ca o adunătură de împiedicați?
Lucescu deși a recunoscut că repriza a doua a fost slabă, a găsit alți vinovați: arbitrul și proasta organizare a gazdelor, uitând că naționala noastră a fost primită cu aceeași ostilitate și în Kosovo, și în Macedonia de Nord.
Ce-am putea face în baraj
Făcând un bilanț, observăm că suntem valid în situația pe care am avut-o la începutul preliminariilor: suntem tot în ultima urnă valorică la tragerea la sorți pentru barajul din primăvară. Poate singurul câștig pentru națională este Bîrligea. În rest, nu este nicio noutate demnă de consemnat. Dragomir și Ghiță, foarte buni cu Austria, n-au mai fost aceiași în Bosnia. Hagi, de la care se aștepta mai mult, a arătat și el că nu este fixed. Mihăilă, chiar dacă are viteză, obosește repede. Man este de multe ori superficial și egoist. Marius Marin nu poate opri totul de unul singur la mijlocul terenului. Chipciu, chiar dacă oferă mai multă siguranță ca Bancu, are totuși o vârstă la care rezistența fizică are limite biologice.
Mircea Lucescu mai are un meci oficial fără importanță, marți, cu San Marino înaintea barajului de foc din luna martie. Poate de files asta, fiind un meci-școală, va încerca și o altă formulă de echipă, poate va izvorî o soluție, pentru că în primăvară ne va aștepta un duel de coșmar cu Italia, Polonia, Cehia, Scoția, Danemarca sau Ucraina.
