Preponderența dronelor pe câmpul de luptă a schimbat radical regulile războiului modern. Tancurile sunt folosite cu prudență, artileria este ascunsă și camuflată, iar vehiculele terestre fără pilot sunt distruse într-un ritm alarmant. În aceste condiții, industria de apărare ucraineană caută soluții care să permită revenirea tehnicii grele în prima linie.
Tancuri ucrainene FOTO: Shutterstock
Una dintre cele mai promițătoare direcții este dezvoltarea sistemelor active de protecție (KAZ) capabile să detecteze și să neutralizeze automat dronele care se apropie. Mai multe companii lucrează deja la astfel de proiecte, iar unele prototipuri sunt testate în condiții apropiate de cele de luptă.
Într-un interviu acordat publicației ucrainene Defense Express, Iuri Porițki, directorul companiei DevDroid, specializată în platforme robotizate și sisteme autonome, a explicat care sunt provocările tehnologice și cum ar putea aceste sisteme să schimbe viitorul războiului.
Primele prototipuri sunt deja testate
Potrivit lui Porițki, compania sa lucrează la un sistem activ de protecție împotriva dronelor încă din vara anului 2025.
„Avem deja un prototip funcțional pe care îl testăm în poligon. Dacă rezultatele vor fi confirmate, intenționăm să îl trimitem pentru evaluare într-o unitate de luptă în următoarele luni”, a declarat acesta.
Motivul este simplu: fără o protecție eficientă împotriva dronelor, vehiculele terestre robotizate și alte platforme moderne riscă să fie distruse înainte de a-și putea îndeplini misiunea.
Pușca cu alice rămâne cea mai eficientă armă
În căutarea celei mai bune soluții de interceptare, dezvoltatorii au analizat mai multe variante: arme de foc, sisteme cu plase și chiar arme cu microunde.
Experiența de pe front arată, însă, că muniția cu alice de calibrul 12 oferă în prezent cele mai bune rezultate împotriva dronelor FPV.
„Pornim de la ceea ce funcționează deja în realitate. Dacă sistemele noastre vor deveni răspândite, adversarul va încerca inevitabil să își adapteze dronele, motiv pentru care analizăm și alte metode de neutralizare”, explică specialistul.
În ceea ce privește armele cu microunde, acestea rămân, deocamdată, mai degrabă o soluție teoretică. Armele cu microunde (SFC), deși atractive teoretic, pierd bătălia cu timpul: au nevoie de 5-10 secunde pentru a acumula energia necesară, în timp ce o dronă FPV aflată în picaj își atinge ținta în doar 3-4 secunde.
Radarul, cheia supraviețuirii
Pentru a distruge o dronă, aceasta trebuie mai întâi detectată.
Potrivit dezvoltatorului ucrainean, radarul reprezintă în prezent cea mai eficientă și fiabilă metodă de identificare a amenințărilor aeriene de mici dimensiuni.
„Un radar poate observa o dronă de la aproximativ un kilometru distanță și poate calcula direcția, viteza și traiectoria acesteia. Astfel putem anticipa cu precizie momentul interceptării”, spune Porițki.
Rusia ascunde tot mai greu costurile războiului de propriii cetățeni. Putin folosește tacticile fostului președinte al Siriei, Bashar al-Assad
Senzorii optici sau acustici sunt considerați mai puțin eficienți. Zgomotul produs de vehicule, condițiile meteorologice sau dezvoltarea unor drone mai silențioase reduc semnificativ capacitatea de detectare.
Decizia de tragere va fi luată de computer
Una dintre cele mai controversate caracteristici ale viitorului sistem este eliminarea completă a factorului uman din procesul de angajare a țintei.
Potrivit dezvoltatorilor, timpul de reacție necesar este prea scurt pentru intervenția unui operator.
„Avem doar două-trei secunde pentru a intercepta o dronă care atacă. Un om nu poate reacționa suficient de rapid. Sistemul trebuie să funcționeze autonom”, afirmă directorul DevDroid.
În practică, orice obiect aerian detectat într-un sector desemnat ar urma să fie considerat automat o amenințare.
Un „scut” pentru blindate și infanterie
Dezvoltatorii susțin că sistemul poate crea o zonă de protecție în jurul vehiculului, asemănătoare unei „cupole” defensive.
În cazul detectării unei drone, sistemul ar putea emite avertismente sonore sau luminoase, permițând militarilor din apropiere să se adăpostească în timp ce interceptorul neutralizează amenințarea.
„Dacă te afli sub această umbrelă de protecție, aproape de vehicul, sistemul poate proteja atât tehnica, cât și personalul”, explică Porițki.
Principalele obstacole: birocrația și lipsa specialiștilor
Pe lângă provocările tehnologice, industria ucraineană se confruntă și cu dificultăți administrative.
Potrivit dezvoltatorului, achiziționarea de radare pentru testare presupune proceduri birocratice complexe, iar importul unor astfel de componente din străinătate este restricționat de reglementările privind echipamentele militare.
Cum au transformat sateliții comerciali americani dronele Kievului în arme de o precizie chirurgicală
În plus, Ucraina dispune de un număr limitat de specialiști cu experiență practică în domeniul sistemelor radar.
Ar putea schimba cursul războiului?
În opinia dezvoltatorilor, apariția pe scară largă a sistemelor active de protecție împotriva dronelor ar putea modifica semnificativ tactica de pe front.
Dacă tancurile, lansatoarele de rachete antitanc, mortierele și artileria vor putea fi protejate eficient împotriva dronelor FPV și a munițiilor rătăcitoare de tip „Lancet”, acestea ar putea reveni mai aproape de linia frontului.
Totuși, specialiștii avertizează că amenințarea reprezentată de câmpurile de mine va continua să limiteze utilizarea vehiculelor cu echipaj uman.
Din acest motiv, viitorul ar putea aparține platformelor robotizate autonome, protejate de sisteme active anti-dronă și sprijinite de drone aeriene.
„Astăzi, în aproximativ 90% dintre cazuri, platformele noastre sunt distruse de drone FPV. Dacă eliminăm această amenințare, roboții de luptă vor putea opera mult mai eficient. Acesta ar putea fi unul dintre factorii decisivi pentru schimbarea situației de pe front”, consideră Iuri Porițki.
Potrivit estimărilor sale, primele exemplare experimentale ar putea ajunge relativ curând pe câmpul de luptă, însă producția la scară largă va depinde de capacitatea industriei de a fabrica zeci de mii de astfel de sisteme și de ritmul în care armata va reuși să le integreze în operațiuni.
