Gestionarea câinilor fără stăpân rămâne un subiect complicat în România, iar dificultățile cu care se confruntă medicii veterinari atunci când încearcă să ridice animalele pentru a le steriliza gratuit sunt puțin dezbătute. Deși, în esență, aceste acțiuni urmăresc binele comunității și reducerea suferinței câinilor prin controlul populației, realitatea din teren se dovedește mult mai dificilă decât s-ar crede.
Imaginea hingherului care prinde câinii brutal, fără milă, a rămas adânc întipărită în mentalul colectiv, alimentată adesea de filmulețe virale care surprind doar momentele tensionate ale intervențiilor. În acest context, medicii veterinari și echipele de capturare devin adesea ținta insultelor, iar întreaga lor activitate e pusă sub semnul întrebării.
Medicul veterinar Mircea Ștefanache a descris în emisiunea DC Anima ce înseamnă, în fapt, să lucrezi pe teren și să încerci să ajuți câinii. „Există probleme din punct de vedere ale capturării. Ați menționat hingherii fără facultate. Suntem oameni și noi, cei cu o facultate, și cei fără o facultate, dar care se dedică acestei cauze și am întâlnit și la Sectorul 1, și la Autoritatea pentru Supravegherea și Protecția Animalelor, și în cadrul Consiliului Județean, oameni dedicați și care își doresc să schimbe ceva”, a spus el.
Acesta a recunoscut că fiecare parte implicată în aceste acțiuni are abilități specifice. „Legat de skill-urile fiecăruia, eu nu sunt în stare să fac ce poate să facă un om care prinde câinii de la Sectorul 1 sau de la ASPA. Nu sunt în stare să mânuiesc o crosă pentru imobilizarea câinilor. Ea este o unealtă. Dacă este folosită bine, dacă este folosită cum trebuie, își face treaba. E drept, nu în mod dramatic, cum vedem imagini cu câinii plini de sânge. Ea ar trebui folosită doar să direcționezi câinele către o cușcă, către un spațiu unde să fie în siguranță”, povestește acesta
De altfel, medicul consideră că soluția pentru multe dintre problemele apărute pe teren ține de pregătirea continuă și de schimbarea mentalității în intervenții. „Ce ar trebui făcut? Cred că ar trebui făcute mai multe training-uri în acest sens și cred că ar trebui pus cumva accentul pe modificarea modului în care se merge în teren. Toată lumea trebuie să știe ce se întâmplă acolo, nu să ne ascundem. Să le spunem: noi am venit aici să ajutăm câinii”, propune el.
Chiar și așa, odată ajunși în teren, veterinarii se confruntă cu reacții diametral opuse din partea cetățenilor. „Întotdeauna când mă duc în teren, mă întâlnesc cu două situații. Sunt oameni care spun: oh, ce bine că ați venit să-i luați, nu-i mai aduceți înapoi. Chestie pe care eu, din fericire, nu sunt obligat să o fac. Sau oameni care nu știu ce se întâmplă: cum, dumneavoastră ați venit să-mi luați câinii? Ia legitimați-vă, arătați-mi cine sunteți, cum să-mi luați câinii”, relatează medicul.
Într-o notă mai amuzantă, medicul veterinar a povestit o întâmplare petrecută în județul Constanța. „A fost o chestie haioasă în Medgidia, când am tranchilizat un câine pe stradă și un copil de 7-8 ani a ieșit dintr-un garaj cu o coadă de mătură alergând după mine, că au venit hingherii să ne ia câinii. A înțeles până la urmă că nu era vorba despre asta”.
Dincolo de aceste episoade, realitatea rămâne una sumbră: legislația care reglementează capturarea și gestionarea câinilor fără stăpân este veche de aproape un sfert de secol. Ordonanța de urgență adoptată în 2001 continuă să fie principalul instrument juridic în 2025, timp în care societatea, sensibilitățile și tehnologiile s-au schimbat considerabil. În lipsa unor norme actualizate, echipele din teren lucrează între ostilitatea celor care nu înțeleg procedura și presiunea constantă a imaginilor distribuite online, încercând totuși să facă ceea ce este mai bine atât pentru câini, cât și pentru oameni.
Ascultă mai multe aici:
