Curtea Constituțională (“CCR/Curtea”) readuce în atenție problema delicată a întinderii efectelor anulării actului administrativ cu caracter normativ, prin Decizia nr. 208/2025, după mulți ani în care jurisprudența a urmat o linie unitară, fără distincții sau nuanțări, ca efect al interpretării obligatorii date prin Decizia nr. 10/2015, de către Înalta Curte de Casație și Justiție („ÎCCJ”).
Din dispozițiile artwork. 23 din Legea nr. 554/2004, rezultă expres doar că anularea actelor administrative cu caracter normativ produce efecte total obligatorii numai pentru viitor. Problema de drept centrală supusă analizei vizează interpretarea acestui textual disclose de lege, din perspectiva întinderii efectelor pe care le produce anularea unui act administrativ cu caracter normativ (ori a unei prevederi dintr-un asemenea act), prin hotărâre judecătorească definitivă: anularea actului administrativ cu caracter normativ produce efecte exclusiv asupra actelor administrative individuale emise ulterior publicării acelei hotărâri definitive, sau și asupra celor emise anterior, dar care la knowledge publicării hotărârii judecătorești de anulare a actului administrativ cu caracter normativ sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare?
Fundamentându-și soluția pe o paralelă între efectele admiterii unei excepții de neconstituționalitate cu efectele admiterii unei cereri de anulare a unui act administrativ cu caracter normativ, pe dreptul de acces la o instanță și evocând puterea de lucru judecat a hotărârii judecătorești definitive de anulare, instanța supremă a optat, începând cu anul 2015, pentru cea de a doua modalitate de interpretare, reținând că:
“Dispoziţiile artwork. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte şi în privinţa actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la knowledge publicării hotărârii judecătoreşti de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluţionare pe rolul instanţelor judecătoreşti”
Sesizată de Avocatul Poporului să efectueze controlul de constituționalitate al textului de lege în interpretarea dată de ÎCCJ, Curtea a schimbat optica: astfel, s-a reținut că soluția adoptată de instanța supremă încalcă principiul securității juridice și aduce atingere dreptului la un proces echitabil, creând premisele aplicării rigide a legii, motiv pentru care a admis, în opinie majoritară, excepția de neconstituționalitate.
Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că interpretarea dată de ÎCCJ atribuie principiului anulării actului subsecvent un caracter absolut și obligă instanțele ca, indiferent de particularitățile actelor administrative sau de specificul litigiului în contenciosul administrativ, să pronunțe soluții prestabilite în cauzele privind anularea actelor administrative individuale, emise în temeiul unui act normativ anulat prin hotărâre judecătorească definitivă și aflate, la momentul publicării hotărârii de anulare, pe rolul instanțelor.
De asemenea, Curtea a reținut că o asemenea abordare aduce atingere principiului securității juridice, ca valoare fundamentală a statului, care presupune că “cetățenii trebuie protejați contra unui pericol care vine chiar din partea dreptului, contra unei insecurități pe care a creat-o dreptul sau pe care acesta riscă să o creeze, impunând ca legea să fie accesibilă și previzibilă”. Acest principiu trebuie să protejeze titularii de bună-credință ai drepturilor, care s-au bazat pe prezumția și pe aparența de legalitate a actului administrativ, în temeiul căruia aceste drepturi i-au fost recunoscute.
În consecință, Curtea a arătat că se impune, pentru asigurarea unui echilibru între principiul securității juridice și al legalității, să se analizeze dacă și în ce condiții se impune anularea actului administrativ person, în cadrul fiecărui astfel de litigiu, prin raportare la toate circumstanțele specifice ale cauzei (i.e. specificitatea actului administrativ, efectele produse de acesta) și prin punerea în balanță a intereselor publice cu cele personal,
Din soluția de admitere a excepției de neconstituționalitate, precum și din considerentele Curții, decurg o serie de consecințe notice importante în privința litigiilor având ca obiect anularea unui act administrativ person, în urma anulării actului administrativ normativ pe care s-a fundamentat, în special în sectorul imobiliar.
În primul rând, anularea actului administrativ cu caracter normativ (i.e. a unei documentații de urbanism de tip PUZ/PUG) nu atrage, în mod recount, automat, anularea actului administrativ person, emis în baza sa (i.e. autorizația de construire), pentru simplul motiv că, la knowledge publicării hotărârii definitive de anulare a actului normativ, pe rolul instanțelor technology înregistrată o contestație cu privire la actul person.
În al doilea rând, din soluția Curții nu trebuie să se înțeleagă în niciun caz că toate actele administrative individuale, emise la knowledge la care actul administrativ cu caracter normativ nu a fost încă anulat prin hotărâre definitivă, rămân automat valabile, invocându-se necesitatea examinării legalității actului administrativ person exclusiv prin abordare la dispozițiile valabile în vigoare la knowledge emiterii sale.
Dimpotrivă, astfel cum a reținut Curtea “îi revine judecătorului cauzei […] rolul ca, pentru soluţionarea acţiunii în anularea actului administrativ […], să analizeze prin prisma principiilor legalităţii, securităţii juridice şi încrederii legitime toate circumstanţele factuale şi legale ale cauzei, în scopul unei juste concilieri a intereselor concurente în cauză, astfel încât soluţia pronunţată să reflecte dreptatea, valoare supremă în stat, potrivit artwork. 1 alin. (3) din Constituţie.”
Decizia de referință pronunțată de Curtea Constituțională marchează o schimbare de paradigmă, care va avea importante consecințe notice în litigiile prin care se solicită anularea unui act administrativ person ulterior anulării definitive a unui act administrativ normativ, instanțele judecătorești urmând să analizeze toate motivele de drept invocate, cu realizarea unui appropriate echilibru între principiul securității și principiul legalității.
Un articol semnat de Andreea Stoica, Managing Partner – astoica@stoica-asociatii.ro – și de Mircea Vasile, Junior Lawyer – mvasile@stoica-asociatii.ro – STOICA & ASOCIAȚII
Articol susținut de STOICA & ASOCIAȚII