În primăvara lui 1988, elvețianul Gregor Spörri, un om de afaceri în vârstă de 33 de ani, și-a urmat pasiunea pentru aventură pornind într-o expediție în Egipt, în căutarea enigmelor lăsate de civilizațiile antice. Timp de câteva săptămâni, a scotocit prin epavele ascunse ale Mării Roșii și a străbătut templele străvechi, culminând cu o experiență de neuitat: o noapte petrecută lângă sarcofagul faraonului Keops, chiar în inima Marii Piramide din Giza, după ce a reușit să mituiască paznicii.
Cu toate acestea, pe măsură ce călătoria sa se apropia de sfârșit, Spörri simțea că experiența extraordinară pe care și-o imaginase îi scăpase printre degete. Nimic nu-l pregătise însă pentru ceea ce avea să descopere în penultima zi a șederii sale.
Un chelner de la hotelul unde era cazat l-a condus într-un sat îndepărtat, Bir Hooker, la aproximativ 120 de kilometri de Cairo. Aici, l-a întâlnit pe Nagib, un descendent al unei vechi familii de jefuitori de morminte.
Într-o locuință modestă, Nagib i-a dezvăluit un secret păstrat cu sfințenie din generație în generație: un deget mumificat, uimitor de lung, de 38 de centimetri. Deși avea o formă inconfundabil umană, dimensiunile sale erau imposibile, sfidând orice înțelegere anatomică.
Un obiect desprins direct din mitologie
Obiectul fascinant, înfășurat cu grijă în bandaje și păzit ca o veritabilă comoară, părea desprins direct din mitologie. Spörri a avut privilegiul de a ține în mână această relicvă enigmatică și de a o fotografia, plătind în schimb suma de 300 de dolari.
Nagib i-a explicat că degetul se afla în posesia familiei sale de peste 150 de ani și că doar câțiva îndrăzniseră să-l privească. „Era un pachet alungit și mirosea a mucegai,” avea să povestească Gregor Spörri ulterior.
„Am fost complet uluit când am văzut relicva maro închis. Mi s-a permis să o țin în mână și chiar să fac o fotografie, și am pus o bancnotă lângă ea pentru a compara dimensiunile.” Experiența a fost una profundă pentru el. „Era uimitor de ușor, poate câteva sute de grame. Inima îmi bătea puternic în gât. Era incredibil.
Respectând proporțiile, un corp care se potrivea cu el ar fi trebuit să aibă aproximativ cinci metri înălțime…” Decenii mai târziu, în 2012, povestea a fost preluată de revista germană Bild, care a sugerat că descoperirea lui Spörri ar putea constitui o dovadă a existenței giganților în Egiptul antic.
Arheologia exclude o astfel de posibilitate
Evident, arheologia oficială exclude categoric o astfel de posibilitate. Totuși, cronicari antici, precum Flavius Josephus, vorbeau deja despre oameni colosali, a căror simplă voce era capabilă să înghețe sângele în vene, scrie incredibilia.ro.
Pentru Gregor Spörri, acea întâlnire din satul îndepărtat i-a schimbat definitiv percepția asupra lumii. Nu a mai revăzut niciodată degetul, dar nici nu l-a putut uita.
Până în ziua de azi, acea descoperire extraordinară rămâne un mister deschis, plutind la granița dintre legendă și istorie, o mărturie tăcută că sub nisipurile Egiptului încă zac secrete nedescoperite.