Într-un dialog incendiar la „Interviurile Adevărul”, europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea a lansat un atac dur la adresa clasei politice și a gestionării ajutoarelor destinate Ucrainei, cerând desecretizarea și înghețarea fondurilor în condițiile deficitului bugetar masiv al României. De asemenea, acesta atrage atenția asupra riscurilor majore din sistemul bancar și din zona IT din cauza atacurilor cibernetice și a Bulei Inteligenței Artificiale, recomandându-le românilor să păstreze o rezervă de bani cash „la saltea” pentru situații de urgență. Pe plan politic, Piperea transmite un ultimatum ferm conducerii statului: fără voturile AUR nu se poate forma nicio majoritate, iar opțiunile rămase sunt doar un guvern agreat de AUR sau alegerile anticipate.
Adevărul: Pentru prima dată, astăzi, un avion F-16 a doborât o dronă pe teritoriul României. Este vorba despre un incident în premieră, faptul că a fost atacată această dronă de către un F-16. Ne aducem aminte că au fost foarte multe discuții, inclusiv pe această temă, dacă pot sau nu să atace aeronavele Armatei Române astfel de obiecte venite din partea ucraineană sau rusă, pentru că până la urmă e și aceasta o discuție foarte amplă. Sunt drone care ajung aici din greșeală, suntem foarte aproape de linia frontului și, bineînțeles, să putem să vorbim și despre o nouă etapă în acest conflict care implică și România — prezența dronelor. Iată, pentru că ne amintim și incidentul foarte grav din apropiere de Sulina. Și, bineînțeles, o discuție legată de efectele comerciale ale acestui război, pentru că tot din cauza războiului din Ucraina avem o problemă și în ceea ce privește importul de combustibil, importul de petrol din Kazahstan. Sunt foarte multe aspecte care se leagă și politica internă, politica externă. Discutăm pe toate aceste teme și nu numai, vorbim și despre o solicitare interesantă pe care au făcut-o cei de la AUR cu europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea. Vă mulțumesc foarte mult!
Gheorghe Piperea: Bună ziua! Mulțumesc pentru invitație.
Este primul subiect cu care începem, cel al dronei atacate de un F-16. E o premieră în România aceasta. Dumneavoastră ați avut de curând o poziție în legătură cu secretizarea sumelor cu care România a ajutat Ucraina. Ați primit într-adevăr o estimare din partea Consiliului Fiscal, dar sunt colegi ai dumneavoastră de la AUR care au spus că, dacă AUR va ajunge la guvernare, va opri orice ajutor către Ucraina. În contextul acesta al războiului, vedem că nu știm evoluțiile, sunt imprevizibile și cu efecte nebănuite, iată, inclusiv în plan economic. Cum credeți că ar trebui să gestionăm acest subiect foarte sensibil?
Gheorghe Piperea: O să încep cu prima parte a expunerii dumneavoastră. Din păcate, războiul acesta, care ar fi trebuit să fie finalizat de foarte multă vreme — eu personal mi-am pus foarte multe speranțe în promisiunile de pace ale domnului Trump — , nu numai că nu se încheie, ci a depășit chiar perioada celui de-al Doilea Război Mondial. El escalează pe zi ce trece. Înțeleg că zilele trecute, într-o schimbare cumva de strategie a rușilor, au început să atace toate convoaiele care merg către sau vin dinspre portul Odesa și celelalte porturi de la Marea Neagră ale ucrainenilor…
Vedem într-adevăr că Marea Neagră a devenit un câmp de luptă, ceea ce este o problemă mult mai serioasă pentru România.
Gheorghe Piperea: Exact. Și rușii înțeleg că au luat decizia ca, indiferent ce tip de marfă se cară acolo, o să atace pentru că au convingerea că pe navele respective nu sunt numai mărfuri comerciale, ci sunt și chestiuni de logistică și armament pentru război. Acum, e treaba lor, e strategia lor. Pe mine mă interesează mai puțin succesul operațiunilor rușilor. Pe mine mă interesează ce efecte are în ce ne privește atât pe noi, pentru că suntem la doi pași de Odesa, cât și Europa. Pentru că efectele economice ale acestui război nu se limitează la ceea ce ați sugerat adineauri — e vorba despre atacul asupra conductei care vine din Kazahstan până la portul Novorossiysk, tot așa, din Marea Neagră —, dar ele se regăsesc, efectele economice, peste tot în economia Europei. În afară de faptul că Europa, zilele trecute, a luat decizia de a sancționa a 21-a oară Rusia, energia în Europa a ajuns să fie de trei ori mai scumpă decât în Statele Unite și, printre altele, este așa fie pentru că se prelungește la nesfârșit acest război, fie pentru că se insistă în mod irațional, după părerea mea și a celor din ECR din Parlamentul European, pe acest Green Deal care ne secătuiește de resurse și ne falimentează. Adăugând la situația oricum economică dificilă în care se afla deja Uniunea Europeană din cauza pandemiei, plus alte elemente structurale de dinainte de pandemie, este clar că din punct de vedere economic acest război ne afectează foarte, foarte grav. Mai ales că sunt și foarte mulți bani care se duc în Ucraina, fie pentru susținerea eforturilor de război, fie pentru susținerea ca stat a Ucrainei. Pentru că am observat zilele trecute un buget de vreun 60 de miliarde de euro aprobat de ucraineni, dar niște cheltuieli cu tot cu armată și cu tot cu funcționarea statului de peste 200 de miliarde, care vin, bineînțeles, de la Uniunea Europeană, inclusiv din România. Deci situația escalează din nefericire și se pare că pacea se îndepărtează mai mult decât ne așteptam. Atât prin faptul că Ucraina a părăsit poziția strict defensivă în care se aflase de vreun doi ani de zile, trecând la atacuri cu drone direct în interiorul, în adâncul Rusiei, inclusiv în zona Moscovei, cât și, bineînțeles, măsurile de retorsiune foarte grave, foarte dure, foarte câinoase ale rușilor. Inclusiv ceea ce spuneam adineauri, atacurile asupra convoaielor care merg sau vin dinspre Odesa, porturile din zona Odesa. Și pentru că suntem la doi-trei pași, este evident că apariția unor astfel de drone, inclusiv deasupra Buzăului.
Solicitarea AUR: Înghețarea fondurilor și desecretizarea banilor pentru Ucraina
Iar acum, în legătură cu celălalt subiect, care într-adevăr este extrem de grav, este extrem de urgent: România este mai mult decât secătuită în momentul de față, România este în pragul dezastrului. Dacă vă uitați cu atenție la temerile pe care și le exprimă toți politicienii din clasa politică — și când zic clasa politică mă refer la ceea ce se înțelege în mintea domnului Dan prin clasa politică, adică e vorba de cele patru partide, dar nu și partidele din opoziție —, clasa politică nu mai vrea să vină la guvernare pentru că situația este dezastruoasă. Toți așteaptă ca odată cu apariția unei descalificări la categoria „junk” din partea agențiilor de rating, România să se ducă efectiv în faliment. Ceea ce este grav este însă că noi suntem de mult în junk. Adică suntem evident în junk de vreme ce noi avem niște dobânzi de trei ori mai mari decât dobânzile bulgare sau chiar și ale Serbiei. Acum, cum să spun, trebuie să fim cu toții de acord că nici Bulgaria, nici Serbia nu sunt niște lumini ale honestității, sunt dintre cele mai corupte state ale Uniunii Europene, nici economii mai pomenite nu sunt. Suntem cu mult deasupra lor și, cu toate acestea, noi plătim dobânzi de trei ori mai mari, ceea ce înseamnă că suntem deja în situație dificilă.
Acum, de ce desecretizare? Este extrem de important să observăm că mai multe state membre ale Uniunii Europene, care până acum au ținut și ele secret asupra acestor sume, au început să desecretizeze. Cea mai importantă dintre aceste țări membre ale Uniunii Europene, Polonia — care ținuse până acum secret aceste fonduri —, a decis să le desecretizeze pentru că, la rândul lor, polonezii (care sunt într-o situație infinit mai bună decât a noastră, apropo) încep deja să resimtă efectele recesiunii economice cauzate, așa cum vă spuneam, de pandemie, pe urmă de climate change fight, pe urmă de război. Și au spus așa: „Trebuie să vedem unde se duc acești bani ai noștri, trebuie să vedem cum se folosesc acești bani”. O să vă rog să rețineți aici, ca un fel de asterisc, formula asta: cum se folosesc acești bani, și unde ne ducem, pentru că, iată, războiul acesta nu se mai termină. Aceleași lucruri ar trebui să le facem și noi. Din nefericire, instanțele noastre administrative, demnitarii noștri și așa mai departe au refuzat până acum să desecretizeze chiar și cea mai mică sumă care se duce către Ucraina, fie direct, fie indirect. Iar în aceste condiții, sau mai bine zis în condițiile în care suntem nu numai în deficit bugetar, ci și în pragul falimentului, să continui această finanțare care este secretă — atenție, care este secretă —, este extraordinar de deranjant din punct de vedere al noțiunii de transparență, noțiunii de relație directă cu cetățenii, de reprezentativitate a aleșilor și așa mai departe. Este extrem de deranjant în sine din punct de vedere al democrației. Și de aceea am spus așa: măsura pe care au anunțat-o parlamentarii AUR este susținută și de mine până la momentul în care deficitul bugetar al României nu va scădea sub 3% — și acest lucru este obligatoriu, că dacă nu o facem suntem sancționați de Uniunea Europeană —, toate aceste fonduri trebuie să fie înghețate. Toate aceste fonduri către Ucraina trebuie să fie înghețate. Și de altfel, nu numai către Ucraina, toate celelalte finanțări pe care le dăm unor state terțe, mai ales state terțe non-UE.
Vă referiți la Republica Moldova?
Gheorghe Piperea: Poate să fie inclusiv Republica Moldova, dar poate că lumea nu știe. Noi încă mai dăm niște bani de acest gen unor țări care nu fac parte din UE. Și le dăm, e adevărat, nu sunt sume nemaipomenite, dar totuși, chiar și 50-60 de milioane pe an dacă dăm unor țări non-membre UE, tot este în neregulă din moment ce noi nu avem de nici unele. Nu avem bani să indexăm pensiile, de exemplu.
Nu are nimic populist acest lucru, este nimic altceva decât o pregătire pentru o situație mai gravă. Dacă într-adevăr acest război escalează și având în vedere că noi avem și niște probleme extrem de grave cu acest program SAFE, de transparență, de lipsa transparenței, cu acest contract cu Rheinmetall… Toată lumea încetează contractele cu Rheinmetall în Uniunea Europeană, noi nu știm dacă continuăm acest contract de aproape 7 miliarde de euro. Aș zice că, dacă tot sunt niște bani pe care să-i cheltuim pe apărare, atunci să-i reîntoarcem în apărarea noastră și să ne facem treaba noi în primul rând. Pentru că, chiar dacă suntem membri ai NATO, principala sarcină pe care o are un stat membru NATO, care rezultă din articolele 3 și respectiv 4, este să-și facă treaba în mod direct în intern. Adică să se asigure, prin propriile capacități, că pot respinge ce este de respins în caz de agresiune.
Să zicem că va fi o agresiune, eu știu, din partea rușilor — deși toată lumea spune că rușii în momentul de față sunt foarte slăbiți din cauza acestui război, dar în același timp se sperie să nu ne atace —, dacă este o agresiune, să zicem, din partea Rusiei, atunci trebuie în primul rând, în primele 72 de ore de la atac, să fim noi pregătiți. Cu ce anume? Cu armată, cu logistică, cu armament, cu rachete Patriot, spre exemplu. Și de-abia după aceea să vedem dacă ne mai permitem să ajutăm Ucraina.
E adevărat că până în momentul de față există cel puțin această mitologie că Ucraina, făcând față cu brio — nu știu dacă e chiar cu brio, dar, mă rog, ținând piept Rusiei până în momentul de față, ne-a făcut și nouă un bine. Dar problema care se pune este cât mai rezistă Ucraina, care se subțiază și ca economie, și ca populație, inclusiv din perspectiva resurselor umane. Asta e una la mână. Și ce se întâmplă dacă totuși acest război din Ucraina mai durează încă 4 ani? Pentru că — atenție mare ce vă spun aici — Ucraina probabil că nu are toate resursele să ducă la capăt aceste lupte timp de 4 ani de zile, pentru că, iată, Statele Unite au renunțat, în curând vor renunța și cei din Marea Britanie (au un nou premier care are altă vedere asupra acestui război decât Keir Starmer), de asemenea, în curând sunt anumite state membre ale Uniunii Europene care vor renunța să mai participe, în timp ce, în partea cealaltă, Rusia, care a mai trecut printr-un război de durată de 10-11 ani de zile în Afganistan, Rusia este interminabilă ca resurse. Și trebuie să ne punem întrebarea ce facem într-o astfel de situație.
Iar conservator vorbind, zic că:
- Trebuie să concentrăm aceste resurse militare (mă refer inclusiv la resursele financiare) pe noi.
- Dacă tot suntem în situație de deficit bugetar, să înghețăm orice fel de astfel de ajutor pentru Ucraina câtă vreme ne revenim noi. Pentru că, dacă nu ne revenim noi, repet încă o dată, articolul 5 din NATO, de exemplu, din Tratatul Nord-Atlantic, nu este aplicabil imediat. Trebuie să se treacă prin 3, după aceea prin 4 și de-abia la pasul 3 să se ajungă la articolul 5. Ce înseamnă articolul 5? Că vin americanii, de exemplu, și ne salvează împotriva unui atac al rușilor. Dar noi avem la dispoziție — scuzați-mă, rectific —, avem obligația mai întâi să trecem prin aceste faze.
Când facem aceste lucruri, descoperim că în momentul de față avem o situație gravă din punct de vedere al finanțării tuturor acestor capacități și, în același timp, avem niște autorități care refuză să spună cum au fost cheltuiți banii aceștia până acum. Pentru că dacă, de exemplu, ar fi fost totul în regulă, totul legitim, vă garantez că poporul român — rectific —, poporul român, care nu e un iubitor de ruși, categoric (avem niște experiențe traumatice cu rușii, timp de 45 de ani de zile am fost oarecum în dominionul Uniunii Sovietice și așa mai departe), poate că România ar fi spus: „Da, e bine. Nu este extraordinar de scump să susținem acest zid de protecție al nostru împotriva rușilor, care este reprezentat de Ucraina”. Noi însă nu știm și ne întrebăm de ce nu știm.
Deci practic, problema nu ar fi să-i ajutăm, problema ar fi să știm cu cât
Gheorghe Piperea: Să știm cu cât și unde se duc acești bani.
Dumneavoastră spuneați totuși că ar fi necesară sistarea, poate temporară — că înțeleg că asta ar fi ideea —, sistarea temporară a ajutorului financiar pentru Ucraina, și nu numai financiar, ci și cu aparatură militară. Credeți că asta ar fi soluția?
Gheorghe Piperea: Da, și una, și alta. Dar, termin ce voiam să răspund adineauri. Repet, poporul român nu este rusofil. De altfel, nu este nici ucrainofil. Poporul român are experiențe traumatice atât cu Ucraina, cât și cu Rusia. Nu despre asta este vorba. E vorba despre faptul că, dacă am ști unde se duc acești bani, ce șanse are acest război să nu fie pierdut de Europa, ci să fie pierdut de Rusia, probabil că am fi de acord în continuare cu această formulă, cu toate că formula asta ne poate duce la dezastru pe noi înșine.
Dar ce ni se spune nouă este că nu e nevoie să știți despre ce sume s-au cheltuit, unde s-au dus, cum au fost utilizate. Trebuie să știți doar atât și să ne credeți pe noi pe cuvânt că, uite, voi, românii, ați cheltuit doar 2 euro pe lună, timp de 4 ani și jumătate, cu acest război. Atenție: doar 2 euro pe lună.
În realitate — că de-aia am și scris ce am scris pe social media aseară, scuzați-mă —, în realitate nu e vorba de doar 2 euro. Și așa, 2 euro per căciulă, per lună, timp de 4 ani și jumătate este o sumă foarte mare. După estimările pe care le-am primit de la Consiliul Fiscal, e vorba despre 4 euro per căciulă. Și dacă luăm în calcul celelalte costuri, cum ar fi de exemplu cele cu refugiații, care sunt cam 5 miliarde de euro (asta este o cifră oficială, 5 miliarde de euro pe care ar fi trebuit aproape în totalitate să-i acopere Uniunea Europeană, dar nu i-a acoperit nici măcar în proporție de 10%), ajungi la concluzia că vorbim despre vreo 8, poate chiar 10 euro pe cap de locuitor, per căciulă, ca să zic așa.
E, și cel mai deranjant lucru este că, neștiind ce s-a întâmplat cu acești bani, putem să ne imaginăm dacă nu cumva acești bani au fost și un pic deurnați, fie prin niște buzunare românești…
Nu știm asta.
Gheorghe Piperea: Păi da, dar dacă nu avem transparentizare, putem să facem această conjectură, sunteți de acord cu mine? Adică poate să fie o ipoteză că banii aceștia s-au dus pe lângă, nu s-au dus în Ucraina, ci în niște buzunare românești, în niște buzunare de la birocrația Uniunii Europene. Și, atenție, că acest lucru de data asta este un lucru clar, precis: prin țara noastră, așa cum s-a întâmplat și cu Ungaria pe vremea lui Orbán, au trecut săptămânal tone de bani. Nu kilograme, tone de bani cash! Dinspre băncile europene către Ucraina. Ca să se plătească ce? Probabil că la ei plățile cash nu sunt chiar așa de limitate ca la noi. Probabil că se plătesc, nu știu, mercenari. Dar probabil că se duc și în niște găuri negre ale corupției. În fiecare zi de la Dumnezeu, din nefericire pentru noi toți care am susținut acest regim ca fiind un fel de apărător al democrației, din nefericire pentru noi toți, repet, în fiecare zi de la Dumnezeu ne apare câte un caz de corupție înaltă, la nivel de camarilă chiar a domnului Zelenski. Și atunci să avem această conjectură, vă spun, această ipoteză: că de vreme ce ai ascuns ceva, înseamnă că ai ceva de ascuns!
Dacă totul este legitim, dacă totul este corect, înseamnă că poți să le desecretizezi. Nu este nevoie să desecretizezi, de exemplu, ce armament ai dat tu — sovietic, american. Nu este nevoie să desecretizezi pe unde au trecut aceste arme (prin ce port, aeroport ș.a.m.d.), nu asta ți se cere. Ci trebuie să știm cu exactitate ce bani au fost folosiți, ce bani au fost cheltuiți și cu ce destinație.
Scenarii sumbre de război și o eventuală armată comună a Uniunii Europene
Pragmatic vorbind, pentru că spuneați și dumneavoastră: românilor nu le plac rușii. Evident, dar aici nu e vorba de sentimente, e vorba de pragmatism. Datorită acestor ajutoare, ucrainenii au reușit să facă față și să oprească avansul rușilor. Se vorbește încontinuu, de când a început acest conflict totuși, despre pericolul ca Rusia să vizeze și alte state, din NATO sau nu. Au fost tot felul de scenarii. Scenariile continuă — americanii vorbeau acum despre faptul că ar putea să fie o țintă nouă Polonia. Lucrurile acestea oricum sunt în mișcare. Nu știm cum vor evolua, dar o tăiere a ajutorului pentru Ucraina ar putea să aducă și un astfel de risc.
O tăiere a ajutorului pentru Ucraina se întâmplă deja în cel puțin patru state membre ale Uniunii Europene: Cehia, Slovacia, Ungaria (mă rog, probabil că va reveni Ungaria) și, între timp, a apărut și Polonia. România nu doar că nu va face acest lucru, cel puțin nu curând — că nu se așteaptă nimeni ca AUR să vină la guvernare curând —, dar România nici măcar nu ne spune câți bani sunt, ce se întâmplă cu banii aceștia, unde se duc acești bani. Asta e una la mână. În al doilea rând, să nu uităm, totuși — îmi cer scuze că vă întrerup —, să nu uităm totuși că vorbim de un regim, cel al lui Fico, de exemplu, care este un admirator mai degrabă al lui Putin. Deci cumva se explică ce spuneți dumneavoastră.
Gheorghe Piperea: Nu știu ce să zic. Nu îl consider pe acel Fico — care a fost și împușcat, by the way — ca fiind un admirator al lui Putin. Până de curând, nici pe Orbán nu îl consideram un admirator al lui Putin, eu nu l-am văzut să îl aplaude pe Putin. Nici nu știu dacă vreun european normal la cap și rațional poate să îl aplaude pe Putin. Dar nu despre asta este vorba.
Ați spus așa: că, datorită acestui ajutor, s-a întâmplat să avem acest scut.
Unu la mână: nu știu cât de puternic a fost acest scut sau va fi de acum încolo, dar eu aș spune că, din cauza acestui ajutor, s-a ajuns în situația în care ne aflăm în momentul de față. Pentru că avem o țară care este aproape distrusă din punct de vedere democratic — se numește Ucraina. Avem o economie care este la pământ, cel puțin așa arată. (Mă rog, dacă nu te uiți la cei care circulă prin Europa cu mașini foarte scumpe, inclusiv prin România). Dar omul de rând — și aici nu fac nicio ironie —, omul de rând, care este exact la fel ca românul, este la pământ. Este terminat, efectiv. Și psihologic, și sociologic, și cum vreți dumneavoastră. Este o țară… un popor, este un popor absolut distrus din punct de vedere demografic, sociologic, psihologic și așa mai departe.
Și — atenție ce vă spun aici — nu știm unde va duce acest nenorocit de război. Da? Nu știm. Câștigă Rusia, câștigă Ucraina, va fi un armistițiu… Dar imaginați-vă totuși că acest armistițiu se întâmplă într-o jumătate de an, se întâmplă într-un an, se întâmplă peste doi ani de zile. Mai trec după aceea doi-trei ani de zile asupra acestui popor, care va sesiza un lucru: „Ni s-au dat acești bani timp de 4 ani, 5 ani, 6 ani de zile, de către americani, de către europeni, ca să ducem un război cu Rusia care n-a dus nicăieri, cu excepția faptului că am fost distruși din punct de vedere economic, demografic și așa mai departe”. Și s-ar putea ca unii oameni, care au pierdut ființe dragi, persoane apropiate și așa mai departe, să spună: „Păi, nu este din cauza rușilor. Nu e din cauza lui Putin. Este din cauza europenilor care au stat în fața calculatoarelor și au avut impresia că sunt apărați de noi, da? De sângele pe care l-am vărsat noi pe front”. Și în consecință, vine momentul în care urmează să ne răzbunăm.
Și imaginați-vă o alianță, peste 5 ani de zile, refăcută, între Rusia lui Putin (sau cine știe ce alt lider dement al rușilor care-l va înlocui pe Putin) și Ucraina, cu un alt lider decât Zelenski, o alianță care va spune: „Păi dușmanul nostru comun este Europa!”. Imaginați-vă chestiunea asta peste 5 ani de zile! Un popor care în momentul de față este înarmat până-n dinți, un popor care are arme probabil și în șopron… Un popor care va veni în Europa și va spune: „Păi trebuie să ne plătiți o taxă de protecție”.
Este un scenariu…
Gheorghe Piperea: E un scenariu, până la urmă. Nu știm dacă se va întâmpla. Sau putem să ne gândim la altă variantă: putem să ne gândim la o grămadă de lucruri care se pot întâmpla. Până oare războiul din Iran a fost ceva cu totul neașteptat? Și vedem efecte în plan economic. Pe de altă parte, se vorbește despre o soluție — dumneavoastră subliniați ceva mai devreme faptul că România ar trebui să se apere — și poate mai mult de-atât. O soluție despre care sunt convinsă că s-a discutat și în Parlamentul European este crearea unei armate comune a Uniunii Europene. Un fel de NATO paralel, un fel de NATO european, varianta noastră. Tocmai pentru că NATO este o instituție care se confruntă și ea cu niște probleme în momentul de față, și găsirea unei soluții comune a țărilor din Uniunea Europeană (care sunt toate amenințate, până la urmă, de Rusia, mai mult sau mai puțin, dar inclusiv economic, chiar dacă nu e o vecinătate, vorbim de o țară cum e Spania, dar economic sunt afectați cu toții).
Bun. Un singur lucru vă mai spun în legătură cu partea asta de… cum să-i spun… de scenariu negativ. Desigur că cel mai rău scenariu este că, după ce se termină acest război și își linge puțin rănile Rusia — o să-i ia mai puțin decât o să-i ia Ucrainei —, Rusia să se pregătească de un război contra unor țări NATO, cum ar fi, de exemplu, România sau Polonia. Posibil acest scenariu. Posibil.
Dar eu văd mai posibil celălalt scenariu. Se face pace și, la un moment dat, Ucraina va descoperi că a fost trasă pe sfoară. Nu va avea cum să intre în NATO foarte curând, nu va avea cum să intre în Uniunea Europeană foarte curând și va descoperi ce anume? „Păi stați o secundă, ne-ați dat niște bani, e-adevărat… ne-ați dat niște bani, dar ne-ați dat niște bani pentru ca noi să murim, iar voi să aveți confortul aerului condiționat din supermarketurile voastre”.
Bun, acuma, revenind la ce spuneați… Un tip de alianță în interiorul NATO, între statele membre ale Uniunii Europene, este ceea ce se discută în ultima vreme, la ultimele două-trei summituri, cel puțin așa cum le-am urmărit eu. La summitul de la Ankara de acum două-trei săptămâni, printre altele, s-a pus la punct o bancă, cu totul și cu totul ciudată — o bancă internațională care se va ocupa de finanțarea înarmării. Pentru scopuri de apărare, desigur, așa s-a susținut. Dar știți… foarte rar băncile de acest gen s-au limitat la înarmare pentru apărare, pentru „defense”. Multe dintre astfel de bănci s-au transformat la un moment dat într-o sursă de înarmare pentru ofensivă. Dincolo de asta însă, nu știu ce poziție va avea America în momentul în care va vedea că în interiorul NATO se creează un NATO mai mic.
Este chiar recomandarea americanilor. Ei au transmis, prin diverse voci apropiate președintelui: „Apărați-vă și voi! Puneți mai mulți bani ca să vă apărați, dar nu faceți o alianță care, la un moment dat, să fie o alianță nu numai împotriva Rusiei sau Chinei, ci și împotriva Americii”.
Scenariul unui guvern cu premier tehnocrat ar fi „o mare greșeală”, este de părere Gheorghe Piperea
Gheorghe Piperea: Asta este una la mână. În al doilea rând, eu personal mă îndoiesc că europeanul de rând, românul de rând, ar vrea să aibă ca supreme commander (comandant suprem) un birocrat de rang înalt de la Uniunea Europeană. Sunt absolut convins că francezul va fi mai puțin încrezător în armata franceză dacă o va avea comandant suprem pe Ursula von der Leyen, decât comandanții pe care le are în momentul de față. Mă îndoiesc că va fi o armată comună foarte curând în Europa, mai ales că, din punctul acesta de vedere, există diferențe de atitudine, de finanțare, de resurse. Gândiți-vă totuși că sunt două state mari în Uniunea Europeană care, una are arme nucleare, cealaltă are foarte mulți bani — mă refer la Franța, respectiv Germania — și existăm noi, în rândul 2, 3, 4, care într-un fel sau altul vom fi nevoiți să facem din nou niște mici alianțe.
Și atunci se va pune întrebarea: să mă aliez cu Franța, care este din punct de vedere economic la ora actuală un lilliputan, sau să rămân aliat cu Statele Unite? Să mă aliez cu Germania, care întotdeauna a avut tendințe expansioniste atunci când a fost puternică, sau să rămân aliat cu Statele Unite, care a salvat Europa de două ori, în două războaie mondiale?
Yo mă îndoiesc că europenii nu se vor trezi și nu-și vor aduce aminte de ce anume s-a constituit NATO și, respectiv, de ce anume s-a constituit UE. NATO s-a constituit pentru trei motive: America in, Russia out, Germany down. Iar Uniunea Europeană s-a constituit cu un singur scop: cooperare economică, în special între Germania și Franța, bineînțeles și sateliții lor, în așa fel încât niciodată Germania și Franța să nu mai aibă intenția să se războiască între ele, pentru că atunci când au această intenție, apar războaie mondiale.
Închid cu asta: nu cred și nici nu-mi doresc o armată comună europeană în aceste condiții.
În condiții de NATO paralel, în această formulă. Dar în condiții de cooperare și colaborare, pur și simplu, pentru că inclusiv programul SAFE pentru asta a fost creat, sigur, cu luminile și umbrele lui, pentru că toate țările au avut de comentat pe această temă, dar o înarmare a României, o mai multă implicare în zona aceasta de apărare, cred că e mai mult decât necesară.
Gheorghe Piperea: Așa este, aveți dreptate, dar este cu totul altceva decât un mini-NATO în interiorul NATO.
Bun. Acum e și o chestiune de catalogare, de etichetare până la urmă, dar e și un mesaj pe care americanii l-au transmis: „Ajutați-vă și voi, nu așteptați ca tot ajutorul să vină de la noi, descurcați-vă și singuri”.
Gheorghe Piperea: Asta este doctrina Trump, dar să știți că americanii nu gândesc în totalitate cum gândește domnul Trump.
Și ăsta-i adevărul, sunt foarte mulți critici ai dumnealui. Dacă e să vorbim însă despre un alt pericol, pentru că, așa cum spuneam, lucrurile se leagă și până la urmă economia globală este afectată, avem acest război din Ucraina cu efecte nebănuite — iată, Kazahstanul — și avem atacurile cibernetice care sunt înfăptuite inclusiv de actori statali. Însă aici, în România, ne descurcăm și cu ai noștri, cum s-ar spune, și vedem efectele dramatice… Da, vedem efectele dramatice ale atacului asupra ANCPI-ului. Spuneți că vor fi din ce în ce mai multe astfel de atacuri, spuneți de foarte multă vreme „aveți grijă cum vă țineți banii, păstrați-vă banii la saltea”. La ce vă referiți când spuneți asta, de ce am face asta?
Gheorghe Piperea: O să fac o primă precizare care cu siguranță vă va șoca, dar trebuie spusă. Vedeți, una dintre marile probleme ale continuării finanțării Ucrainei cu acest ajutor, alături de cea a corupției, este reprezentată de incidentele — pe care unii le-ar putea numi atacuri — foarte ciudate care s-au întâmplat în acest război. Incidenti care, după părerea mea, au făcut aliații să fie mai atenți decât dușmanii la ceea ce ar vrea să facă Ucraina. Nu uitați că la ora actuală, în Germania, există un dosar penal împotriva celor doi ucraineni care sunt considerați vinovați de aruncarea în aer (a explodat pe submarin) a conductei Nord Stream, care a făcut ca Germania în momentul de față să intre în recesiune economică pentru că nu mai are gaz ieftin de la ruși.
De asemenea, au fost situații în care Finlanda a fost lovită de drone, Polonia a fost lovită de drone, România era cât pe-aci să fie aruncată în aer de drone — mă refer la partea din România numită jumătatea din Constanța —, Grecia a avut astfel de probleme și acuma întreaga Europă are probleme pentru că nu se știe exact, așa cum ați spus, nu știu dacă este de la ruși sau de la ucraineni, dar putem face ipoteze dacă nimeni nu spune nimic. Conducta aceea din Kazahstan.
De exemplu, dronele care au ajuns în Constanța, cea care a explodat, era de la ucraineni și nu putem să excludem. Este o zonă de război până la urmă, lucrurile astea se întâmplă.
Avertisment cibernetic: „Țineți bani cash la saltea pentru situații de urgență!”
Gheorghe Piperea: Da, dar nu duci război în porturi comerciale ale aliaților! Mă rog, închid.
Revenind acuma: cu atacul cibernetic sunt două probleme extrem de grave. Unu la mână, e vorba despre structuri care fac parte din… scuzați-mă, rectific, e vorba despre elemente din infrastructura strategică națională care sunt ținute digital, online. Lumea are impresia că ce mare lucru dacă s-au blocat tranzacțiile imobiliare, ipotecile și așa mai departe o vreme. Nu! ANCPI conține absolut toate datele, cât se poate de concrete, despre niște lucruri care țin de siguranța națională. Nu e voie să le publice acolo, dar este suficient să faci niște puncte, să pui niște puncte în zone strategice și să-ți dai seama, de exemplu, unde este un depozit de carburant pentru război, unde este o conductă care transportă carburant esențial, unde este un cablu subteran și așa mai departe. Și dacă cineva ar avea intenția ostilă să saboteze România, la ora actuală e relativ simplu să iei aceste informații de pe Dark Web, pentru că sunt acolo.
Adică puterile de acest gen — Rusia să zicem, Coreea de Nord sau cine știe ce alte puteri, poate Iranul (nu Iranul ca stat, ci organizația aceea a lor secretă, Armata de Eliberare sau cum se numește) — ar putea să cumpere aceste informații de pe Dark Web (costă doar 10 milioane de euro, doar 10 milioane de euro, că așa a spus algerianul care le-a furat) și să facă aceste calcule simple și să-și dea seama cu exactitate unde este un punct sensibil în infrastructura critică națională a României și să-l arunce în aer.
De ce asta? Nu pentru că n-am avea IT-iști, nu pentru că n-am avea una dintre cele mai dezvoltate piețe online din Europa, ci pentru că aceste lucrări, aceste infrastructuri au fost făcute cu — mă scuzați de expresie — cu panarame din punct de vedere profesional. Oameni care nu se pricep, oameni care primesc contractele respective doar pentru că sunt pe lista scurtă, știți ce zic? Doar pentru că într-un fel sau altul au cunoscut un tip care cunoștea un tip care cunoștea un tip.
Aici aveți dreptate, dar iată, ni se întâmplă și toate aceste sinecuri ne explodează în nas.
Gheorghe Piperea: Este corect ce spuneți adineauri. Nici nu este nevoie să vină vreun agent rus, vreun agent iranian, vreun agent nord-coreean să ne facă vreo problemă, pentru că ne descurcăm noi foarte bine, ne pricepem foarte bine la chestiunea asta, o facem cu mâna noastră! De ce? Pentru că cineva trebuie să bage în buzunar niște euro, niște sute de milioane de euro, niște… ziceți-le cum vreți.
Iar acuma, chestia concretă: în fiecare săptămână sunt zeci de mii — nu sute, nu mii —, sunt zeci de mii de incidente de clonare de identitate bancară, de furt de identitate bancară! Eu personal, la mine la firmă, am zeci de astfel de semnalări în fiecare săptămână de la oameni care, pentru că au dat un click greșit pe o comunicare de la un astfel de hacker, s-au trezit cu zeci, sute de mii de lei furați din cont! Și până când îți iei banii de la bancă — pentru că, apropo, există o reglementare europeană în vigoare și acuma care obligă banca într-un astfel de incident să-ți dea banii înapoi, și banii aceștia și-i va cere înapoi doar dacă va demonstra că este frauda ta sau că ai fost extraordinar de naiv (adică culpă cât se poate de gravă) —, am închis paranteza.
Dar la ora la care discutăm, atacurile acestea cibernetice sunt extraordinar de sofisticate. Sunt atât de extinse încât la un moment dat nu mai… oricât ai fi de specializat (inclusiv specialiștii din bănci), nu le mai poți face față. De ce? Pentru că a apărut inteligența artificială.
Este vorba despre numita inteligență artificială de frontieră. De unde am luat această informație? Este una cât se poate de oficială: este vorba despre Comitetul European pentru Risc Systemic, care a emis o decizie la sfârșitul lui iunie, publicată pe 7 iulie, din care spune fix aceste lucruri. Și din care extrage această concluzie, acest avertisment:
- Voi băncile, voi instituțiile publice, voi sistemul strategic național trebuie să fiți din ce în ce mai atenți, trebuie să vă pregătiți din ce în ce mai temeinic ca să faceți față acestui gen de avertisment.
- Voi oamenii simpli trebuie — printre altele, că nu ai altă soluție —, printre altele să vă țineți niște rezerve de bani cash pentru situații urgente de acest gen.
Nu este o soluție pentru întregul sistem să ții banii cash, nu este o soluție pentru cei care au mulți bani în conturi (și mă refer la persoane fizice sau la firme). Dar pentru oamenii simpli — și trebuie să știți că în România 90% dintre depozitele bancare (sunt 15 milioane de conturi, apropo), 90% dintre depozitele bancare sunt sub 3.000 de euro —, deci pentru oamenii simpli este absolut obligatoriu ca niște sume de bani care să-ți asigure supraviețuirea pe 72 de ore (e o cifră tot de la ăștia de la CERS) să îi ai cash!
Pentru că este mai puțin probabil acuma să ți-i fure vreun tâlhar sau vreun hoț ținându-i la saltea, decât să ți-i fure vreun hacker sau vreun rachet, sau să nu poți să-i folosești când pica sistemul! Exact pentru ATM-ul nu funcționează, că nu e energie electrică.
Pană de curent, da.
Gheorghe Piperea: Sau să nu-i poți folosi pentru că, de exemplu, banca spune: „Ai uitat să-ți adaptezi… scuzați-mă, rectific: actualizezi datele cu caracter personal, ai pus o virgulă greșit, până când nu faci lucrurile acestea, nu ai acces la contul tău”.
Dar Comitetul European pentru Risc Systemic nu vorbește despre asta, ci vorbește despre recrudescența atacurilor de genul acesta, bazate de data aceasta pe inteligența artificială de frontieră. Pentru că nenorocirea este că, la fel ca și în cazul infracțiunilor — hai să le zicem clasice — de înșelăciune, de exemplu, și acest gen de infracțiune informatică este cu 10 pași înaintea autorităților și chiar și înaintea noastră.
Inteligența asta nativă a hackerului — care nu e o inteligență de geniu, de filosofi de gen Hegel și așa mai departe, este o inteligență din asta practică — face ca ei să înțeleagă niște lucruri despre inteligența artificială la o distanță de o săptămână, două săptămâni înainte ca noi să ne dăm seama despre ce este vorba, ce poate să facă și ce nu poate face inteligența artificială. Iar acum, inteligența artificială a redus — scuzați-mă — durata acestui gen de furt de la 5-6 minute, 10 minute, cum era până în momentul de față, la 5-6 nanosecunde! Atât de gravă este situația!
De aceea eu am spus așa: unu la mână sunt sigure pentru noi ca să putem să ne ținem banii… să fie cât mai, cum să spun, sigure pentru noi ca să putem să ne ținem banii acolo, că nu avem altă soluție. Dar am spus oamenilor normali, obișnuiți: țineți bani acasă, chiar și la saltea, pentru că, unu la mână, e mai puțin probabil să fiți atacați de hoți decât de hackeri. Doi la mână, aveți nevoie de acești bani pentru situații cât se poate de urgente.
Banca Centrală a Suediei anul trecut a făcut treaba asta. Da, și-au dat seama la un moment dat că digitalizarea sistemului bancar este o nenorocire și au spus așa: „Reintroduceți bancomatele, luați-vă bani cash, faceți-vă un kit de supraviețuire în care să aveți neapărat cel puțin 300 de euro — mă rog, scuzați-mă, rectific, echivalentul în coroane suedeze a 300 de euro”. După care Banca Centrală Europeană a reluat acest avertisment. Yo când am auzit treaba asta am fost foarte uluit, am spus: „Păi în timp ce digitalizezi totul, în timp ce te duci către euro digital, tu le spui oamenilor în același timp să păstreze bani cash? Nu e contradictoriu?” Ei bine, acuma nu mă mai gândesc că este contradictoriu, este un tip de siguranță pe care ți-l poți lua.
Foarte multă lume s-ar putea să spună: „Păi stai o secundă, dar dacă banii aceia se devalorizează peste noapte, cum s-a întâmplat în vremea cu cuponiștii? Dar dacă banii aceia nu vor mai fi primiți la un moment dat?” E posibil și una, și alta. Deci se poate să ne trezim peste noapte că banii aceia nu mai sunt bani, dar asta se întâmplă în regimuri totalitare, nu în democrație. A doua chestiune: e posibil ca comerciantul să spună „Nu-ți primesc plata cu cash, numai cu card”. Acest lucru poate să fie reglat din regulamente, din reglementări, în așa fel încât comerciantul să fie obligat să primească cash-ul.
Și știți ceva? Nu e ca și când aș fi un mare prieten al Băncii Naționale sau invers, nu e ca și când Banca Națională ar fi un fel de fan al meu. Dinpotrivă, știți foarte bine că de ani de zile sunt inamicul numărul unu al Băncii Naționale a României. Dar Banca Națională a României a spus așa: este nevoie de bani cash, este nevoie de cât mai multe bancomate, este nevoie măcar pentru situațiile acestea să vă țineți o parte din economii în bani cash și să-i țineți acasă, să-i țineți undeva unde puteți să aveți acces la acești bani. Deci Banca Națională a României a spus chestiunea asta chiar la o televiziune, în direct.
Bula Inteligenței Artificiale și concedierile masive din IT și Banking
Și dacă e să vorbim tot despre inteligența artificială, pe fondul dezvoltării acestor tehnologii se întâmplă un lucru tot în zona IT, în special. Acolo au fost dați oameni afară. E adevărat că foarte multe companii erau din Statele Unite, acolo au fost convinsă că au fost niște abuzuri, spun oamenii, să fie dați afară la 6 dimineața printr-un mail, într-adevăr cu salarii compensatorii. Da, dar e o piață a muncii zguduită serios din acest motiv. Nu numai în Statele Unite, vedem că și în România se întâmplă, sunt companii din diverse colțuri ale lumii. Sunteti membru în Comisia pentru drepturile consumatorilor în Parlamentul European. Credeți că ar trebui să fie găsită o formulă de susținere în fața abuzurilor pe care aceste companii pot să le aibă față de angajați, inclusiv în România, pentru că sunt multinaționale?
Piperea consideră că Simion are „o mică problemă”: Unele declarații din trecut „n-au făcut decât un singur lucru: să rupă niște punți politice”
Gheorghe Piperea: Categoric! Nu voi da nume acuma, ca să nu fiți dumneavoastră acuzată de reclamă negativă, dar există mii de concedieri în zona de Big Tech în România, pe motiv că omul nu mai este util, devine obsoleți, cum se zice în limbajul acesta, în slang-ul urban. Devine obsolet (n. r. învechit), de ce? Pentru că sarcina repetitivă respectivă este făcută mai bine de inteligența artificială.
Vestea proastă este că vorbim de zeci de mii de oameni care sunt dați afară sau sunt pregătiți să fie dați afară, numai în România…
În România peste cei care au fost deja dați afară? Deci urmează zeci de mii de oameni să fie dați afară, spuneți? În Big Tech?
Gheorghe Piperea: În Big Tech și în banking, din păcate! Eu i-am atras atenția guvernatorului Isărescu să fie foarte, foarte cu băgare de seamă aici, pentru că trendul în banking este să desființăm bancomate, să desființăm sucursale, să desființăm locuri de muncă pentru persoane umane, ca să zic așa, și să înlocuim totul cu inteligența artificială.
Dar vestea bună este că inteligența artificială dă foarte multe rateuri. Eu cred că bula asta cu investiția în inteligența artificială se va sparge la un moment dat, pentru că promisiunile inteligenței artificiale sunt foarte, foarte departe de realitate. Sunt bani aruncați pur și simplu într-o gaură neagră, unde de altfel se cheltuiește foarte multă energie și respectiv apă notabilă. Ș-i promisiunile sunt foarte departe, repet, de realitatea faptică.
Dar inteligența artificială a început să dea rateuri de gen „halucinații”, așa se numește în limbaj IT, a început să dea rateuri de gen „fiasc cognitiv”, adică greșeli pur și simplu de concepție. Și cei care în urmă cu 6 luni de zile au dat afară oameni cu zecile de mii, acuma încearcă să-i convingă să vină înapoi ca să încerce să repare cumva ceea ce a făcut inteligența artificială! Vă dați seama cât de stupidă este situația? Ai lăsat inteligența artificială să facă niște lucruri pentru că cică le face mai bine, acuma ai descoperit că ne-a greșit într-un hal fără de hal — și să știți că e vorba de Microsoft, e vorba despre Oracle și așa mai departe, worldwide, da? — care au făcut aceste lucruri și acuma cheamă oamenii acasă (e de altfel vorba și de Meta, și de Google), cheamă oamenii de acasă, ăia pe care i-a dat afară, ca să corecteze ce au făcut greșit așa-numitele inteligențe artificiale.
Căți vorbiți despre IMCO, în Internal Market and Consumer Protection, în comisia asta specială în care sunt parte, am fost raportor principal pentru o reglementare privitoare la viitoarea reglementare în toamnă acuma, privitoare la aspectele instituționale și constituționale, dacă vreți, ale inteligenței artificiale. Pentru că inteligența artificială a început să pătrundă în administrație, în justiție, în chiar în procesul decizional politic. Există state, cum ar fi de exemplu Albania, care și-au pus la un moment dat — nu știu dacă a fost o glumă — și-au pus o inteligență artificială în postura de ministru, dacă vă vine să credeți, da?
Noi avem de demult nevoie. Credeți că ar fi o idee bună? Căutăm un guvern… Poate așa se găsește un guvern…
Gheorghe Piperea: Da, deci problemele de HR, de Human Resources, pătrunde în zona de concediere, pătrunde în zona de relații patron pe de o parte, sindicate pe de altă parte, salariați. Și de aceea, în această opinie am ținut neapărat să atrag atenția — apropo, s-a votat în proporție de 90% această opinie a mea —, am ținut neapărat să atrag atenția asupra riscului în ceea ce privește personalul uman. Am ținut neapărat să atrag atenția în privința riscului de pierdere a responsabilității.
Știți, avem tendința să credem despre inteligența artificială că este o persoană care ar putea lua decizii de una singură. Asta este doar o chestie de SF în momentul de față, deși se fac tot felul de reclame din astea de PR că a mai evadat câte o inteligență artificială, a făcut și a dres nu știu ce. Nu, cel puțin deocamdată este un software, e adevărat mult mai deștept, dar un software, deci este în continuare o sculă, un instrument, un tool. Câtă vreme este o sculă, cel care utilizează scula are responsabilitatea respectivă.
Dar eu trebuie să fiu sigur, cel puțin în Uniunea Europeană — dacă nu și în Statele Unite —, trebuie să fiu sigur că această sculă este întotdeauna sub controlul unui om. În consecință, n-am voie să las inteligența artificială să scrie hotărâri judecătorești. N-am voie să las inteligența artificială să decidă cine este dat afară și cine nu e dat afară de la birou. Pentru că știți ce va face inteligența artificială? Va lua niște criterii din astea de eficiență. Cine este mai eficient la birou: o persoană care are dizabilități sau o persoană care nu are dizabilități? Și pe cine va da afară inteligența artificială? Bineînțeles că va da afară persoana care are dizabilități, adică este exact persoana care are cel mai mult nevoie de jobul respectiv. Și tu te apuci și lași inteligența artificială să-l dea afară pe acel om, da? Care oricum este lovit de soartă, îl mai lovești și tu încă o dată pentru că lași pe cineva — pe mâna inteligenței artificiale — să-l dea afară.
De asta am ținut eu neapărat să am astfel de reglementări — scuzați-mă, rectific —, de avertismente în această opinie, în așa fel încât reglementarea când va apărea să evite apariția acestor lucruri. Nu lași, încă o dată repet, inteligența artificială să facă treaba omului.
Ultimatum pe scena politică: Guvern agreat de AUR sau alegeri anticipate
Ultima întrebare, legată de politică. Partidul pe care îl reprezentați în Parlamentul European, AUR, cere demisia colegului dumneavoastră din Parlamentul European, domnul Tomac, care este consilier prezidențial, pentru că s-a implicat în negocierile pentru Guvernul Veștea. Cum vi se pare din poziția de consilier, da?
Domnul Tomac a avut un rol important în poziția de premier desemnat, acela de a obține o majoritate. A eșuat. De asemenea, pare că a avut un rol important în construirea unei majorități parlamentare în așa fel încât domnul Veștea să fie premier. Nu știu dacă a fost singur în chestiunea asta sau a avut și o altă echipă sau a avut mandatul expres al domnului președinte, dar modul în care a făcut aceste negocieri, încercarea de a crea această majoritate parlamentară, a fost una foarte greșită. Din punctul meu de vedere, a fost de-a dreptul deranjant să văd că s-a încercat racolarea la bucată — căciulă cu căciulă — a celor din AUR ca să voteze cumva Guvernul Veștea și să avem un guvern.
În mod normal — pentru că aceste lucruri nu sunt altceva decât democratice —, în mod normal ar fi trebuit ca aceste dezbateri, aceste discuții să fie făcute în mod public și nu exista decât alb sau negru:
Ori am fi acceptat să susținem Guvernul Veștea cu sau fără condiții, și atunci am fi avut guvern astăzi. Ori am fi refuzat și atunci ori domnul Veștea renunța la mandat, ori își asuma riscul — așa cum de altfel și l-a asumat — și pica în Parlament.
N-a făcut niciuna din aceste lucruri.
Domnul Tomac — m-am întâlnit cu domnia sa de câteva ori în Parlamentul European după chestiunea asta — și am discutat, mai ales după picarea Guvernului Veștea, câteva aspecte în legătură cu ceea ce s-a întâmplat. Era destul de supărat pe AUR și mai ales pe George Simion, dar în același timp mi s-a părut că este destul de optimist în vederea unei majorități care să se facă, inclusiv cu voturile AUR.
Însă, închizând această discuție, i-am atras atenția că, dacă face din nou același gen de greșeală, tot acolo va ajunge. Așadar…
Președintele nu dorește o alianță cu AUR. Dar îl lasă pe omul său să facă, deci până la urmă președintele e de acord în cazul ăsta.
Gheorghe Piperea: Păi da. Ori îl demite… ori îl demite el, ori îl lasă… îi cere să demisioneze și atunci va fi clar. Pentru că AUR — și închid cu asta —, AUR de la începuturi, încă de acum (crede că suntem în a 80-a zi), încă de acum 80 de zile a declarat în mod oficial intenția de a-și asuma guvernarea, responsabilitatea guvernării. Și a spus așa: ori va fi un premier AUR, ori va fi un premier agreat de AUR. În niciun caz, în niciun alt caz AUR nu va vota — nici ca partid, nici la bucată — vreun alt guvern. Și asta este cât se poate de clar. Soluția asta este pe masă de acum 80 de zile.
Domnul Dan însă și-a legat singur niște sfori foarte puternic de mâini, este cumva prizonierul acestui tip de promisiune pe care și-a făcut-o el însuși sieși sau a făcut-o fanilor lui, că nu va accepta niciodată AUR la guvernare, nici măcar ca AUR din opoziție să voteze un guvern minoritar.
Dar aveți nevoie de voturile lor, deci…
Gheorghe Piperea: Iar acest lucru acuma se întoarce împotriva sa și a celor din jurul său. Ce este clar, vă spun și eu ce au spus de mai multe ori liderii sceptici ai AUR — mă refer la Simion, Beiu și respectiv Dungaciu —: este clar că fără voturile AUR nu se poate face un guvern în momentul de față. Și atunci concluzia este una singură:
Ori domnul președinte acceptă că AUR are această poziție de kingmaker și atunci vom avea un guvern în septembrie;. Ori nu acceptă acest lucru și ori stăm tot așa în interimatul ăsta perpetuu încă 5 ani de acum încolo, ori ajungem la alegeri anticipate.
Și asta-i tot!
Irina Petraru: Vă mulțumesc foarte mult! Gheorghe Piperea, europarlamentar AUR, a fost alături de noi. Vă mulțumesc că ne-ați urmărit!
