Într-un interviu amplu acordat publicației Corriere della Sera, suporterii lui Inter Milano au descoperit un Cristi Chivu sincer, vulnerabil și plin de regrete. Italienii au abordat subiecte extrem de sensibile, tehnicianul român ajungând, până la final, să vorbească cu durere despre absența tatălui său, dragostea pentru fotbal și copilăria plină de lipsuri din perioada comunismului.
Cristi Chivu Foto/EPA
Cristi Chivu a vorbit despre promisiunile făcute părinților săi
Tatăl acestuia s-a stins din viață la începutul carierei sale, iar absența unei figuri paterne și-a spus cuvântul în nenumărate instanțe de-a lungul timpului. De atunci, antrenorul român și-a întărit și mai tare relația cu mama sa, căreia i-a și cumpărat o casă, atunci când veniturile din fotbal au început să fie considerabile.
„Am fost un copil fericit. Aveam puține lucruri, cele permise de regimul comunist din România. Dar am crescut cu educația primită de la părinții mei, bucurându-mă de copilărie, cu dorința de a nu pierde acea fericire. Aveam puțin, dar ne bucuram de tot. Eram pasionat de fotbal, pentru că tatăl meu fusese jucător. La acea vreme, antrena o echipă de amatori. Când eram mic, eram fericit și nerăbdător să descopăr ce avea să-mi ofere lumea.
Era o minge de tenis cu care mă jucam în casă. Studiam traiectoriile, mecanismele de dribling și de șut. Îmi amintesc acea minge de tenis zburând pe toți pereții camerei. O loveam cu capul sau din voleu și ajungea în ușa camerei, care pentru mine devenea poartă!”, și-a început Chivul discursul, conform sursei citate.
„Aveam 16 ani când a murit. Nu a apucat să mă vadă crescând!”
Moartea tatălui a reprezentat un moment de cotitură în viața lui Cristi Chivu. Tehnicianul lui Inter Milano a dezvăluit că promisiunea făcută acestuia înainte de dispariția sa i-a ghidat pașii de-a lungul anilor și l-a ajutat să devină omul care este astăzi.
„Aveam șaisprezece ani și jumătate. Voiam să-i demonstrez ceea ce el a gândit mereu despre mine, dar pe care eu l-am aflat abia mai târziu de la mama: că pot crește responsabil și îmi pot croi un drum prin forțe proprii. Acesta a fost singurul obiectiv al vieții mele: să-i arăt că pot face lucruri frumoase și corecte, ca un tânăr matur.
Din păcate, nu a apucat să mă vadă crescând. În ziua în care a murit, eram în cantonament, dar am reușit să-mi iau rămas bun de la el. A doua zi, așa cum și-ar fi dorit el, eram pe teren pentru un meci. I-am spus să nu-și facă griji, pentru că voi deveni foarte responsabil și voi avea grijă de toată familia. Am crescut brusc, iar acea promisiune am avut-o mereu în fața ochilor. Acel angajament mă ține mereu cu picioarele pe pământ, atât în momentele bune, cât și în cele mai grele!”, a vorbit Cristi Chivu, îndurerat, despre amintirea tatălui său.
Inter Milano înflorește sub comanda lui Cristian Chivu și depășește 2 miliarde de euro ca valoare
Cristi Chivu a vorbit și despre perioada regimului comunist, când familiile nu puteau avea acces la mâncare sau diverse lucruri simple, care pe atunci păreau „mofturi”. Tehnicianul a recunoscut că pentru el libertatea din ziua de astăzi este reprezentată de posibilitatea de a putea să mănânci ce îți dorești, fără a fi condiționat. Cristi Chivu a recunoscut, printre altele, că a mâncat prima sa banană la vârsta de 8 ani.
„Vreți să vă spun adevărul? Posibilitatea de a avea lucruri. De a trăi normal, de a mânca normal. Atunci aveam dreptul la doar doi litri de lapte, câteva ouă, puțin ulei și pâine doar sâmbăta. Libertatea însemna o felie de șuncă, un cub de ciocolată. Vă vine să credeți că am mâncat prima mea banană la opt ani?! Când am avut posibilitate, i-am dăruit mamei o casă. I-am făcut multe cadouri mamei, dar nu sunt suficiente pentru a compensa eforturile pe care le-a făcut, rămasă singură, pentru a ne crește pe mine și pe sora mea. M-a răsplătit mândria ei pentru cariera mea, pentru faptul că am învățat și mi-am ținut promisiunea făcută tatălui meu.
Astăzi, în Europa, este greu să mai găsești situații ca cele din trecut. În Africa se simte această dorință de ascensiune socială. Foamea oferă un impuls important: dorința de a ieși din situații dificile, de a te afirma, de a răsplăti toate sacrificiile pe care familia ta le-a făcut pentru tine… Sunt lucruri care îți transmit ceva în plus față de cineva care ar putea părea mai superficial, care nu a cunoscut greutățile vieții!”, a recunoscut tehnicianul român.
„Eram încă sub regim și am decis că voi deveni fotbalist!”
Cristi Chivu a dezvăluit că și-a descoperit pasiunea pentru fotbal încă din copilărie, într-o perioadă în care își dorea să își ajute familia și să urmeze exemplul tatălui său. Fostul internațional a vorbit și despre valorile care l-au ghidat de-a lungul carierei, explicând cum experiențele trăite l-au influențat ulterior în relația cu jucătorii pe care îi pregătește ca antrenor.
„La nouă ani. Eram încă sub regim și, chiar în acel decembrie, frecventam o școală de fotbal. Visul meu era să pot avea un salariu pe care să-l aduc acasă. Așa cum făceau părinții mei, care la sfârșitul lunii numărau economiile și le ascundeau. Voiam să fac la fel ca tatăl meu.
Eu știu că adesea am de-a face cu adulți care uneori pot părea copii. Stima lor este importantă, dar nu este iubirea pe care o simți față de un tată. Pentru că jucătorii sunt conștienți că mâine pot pleca și își pot găsi un alt «tată». Copiii sunt copii pentru toată viața. Eu le transmit jucătorilor mei că aș face orice pentru ei. Că dacă au nevoie de mine, sunt acolo. Le sunt alături. Nu sunt genul de antrenor convins că proximitatea diminuează autoritatea. Autoritatea nu provine dintr-un rol, ci dintr-un mod de a fi!”, și-a încheiat Cristi Chivu discursul.
